S-ar putea reîntoarce oare Cristos fără să fie văzut?

DE CE se pune această întrebare? Pur şi simplu deoarece însuşi Cristos le-a spus discipolilor săi: „Semnul Fiului omului va apărea în cer, şi atunci toate neamurile de pe pămînt îşi vor lovi pieptul cu pumnii bocind şi ele îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi glorie mare“ (Matei 24:30.). Dar mai tîrziu, în timp ce lua ultima cină cu apostolii săi, el a spus: „Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea, deoarece eu trăiesc şi voi veţi trăi“ (Ioan 14:19). Această aparentă contradicţie se complică şi mai mult prin revelaţia dată apostolului Ioan, cu vreo şase decenii mai tîrziu. Ea spune: „Iată el vine cu norii şi tot ochiul îl va vedea şi cei care l-au străpuns; şi toate triburile pămîntului îşi vor lovi pieptul cu pumnii de durere din pricina lui.“ — Apocalipsul 1:7.

Dar oare toate aceste moduri de exprimare: „vor vedea,“ „va mai vedea“ şi „va vedea“ trebuie înţelese în mod literal? Sau, dimpotrivă, ar putea avea o semnificaţie mai profundă? Semnificaţia acestor întrebări se poate ilustra prin ceea ce s-a întîmplat în primul secol al erei noastre, cînd mulţi evrei îl aşteptau pe Mesia.

APARE, DAR NU ESTE RECUNOSCUT

În timpul acela, întrebarea de căpetenie ar fi putut fi: „Ar putea Mesia sau Cristosul să apară fără să fie recunoscut?“ Bineînţeles el urma să fie vizibil ca om, dar va putea poporul evreu să-l recunoască drept Cel trimis de Dumnezeu?

Documentul biblic arată fără echivoc cum a reacţionat mulţimea în majoritate. La intrarea sa triumfală în Ierusalim, mulţimea striga: „Salvare, te implorăm, Fiul lui David! Binecuvîntat este cel ce vine în numele lui Iehova!“ Cînd alţii întrebau: „Cine este acesta?“, mulţimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileei!“ Lor li se părea că acest om — miracol avea să intre în acţiune şi să-i elibereze pe evrei de sub jugul roman. Dar lucrurile nu s-au petrecut aşa. Isus nu a fost un revoluţionar politic, ci, dimpotrivă, el a promovat libertatea spirituală şi puritatea religioasă. Cîtă dezamăgire pentru ambiţiile naţionaliste a numeroase persoane din vremea aceea! Acest „mesia“ nu se încadra în ideea lor preconcepută despre un salvator pentru Israel. Cîtă deosebire între mulţimea prietenoasă de duminică, 9 Nisan, şi gloata însetată de sînge de vineri, 14 Nisan! „Cu toţii au spus: ‘Să fie pironit!’ . . . ‘Sîngele lui să vină asupra noastră şi asupra copiilor noştri.’“ — Matei 21:9–11; 27:22–25.

Datorită miopiei lor, majoritatea evreilor au pierdut gloriosul privilegiu de a fi regi cu Cristos în regatul său ceresc. Idealurile lor politice şi patriotice le-au întunecat vederea binecuvîntărilor spirituale care le-ar fi adus binele. Ei voiau un mesia numai pentru generaţia lor şi pentru problema lor personală — ocupaţia romană exercitată asupra ţării lor. Ei nu au recunoscut pe adevăratul Mesia, în ciuda dovezilor demne de încredere. — Matei 1:2—2:6.

EXISTĂ OARE O PARALELĂ MODERNĂ?

Este oare posibil ca ceva similar să se fi întîmplat în secolul al XX-lea, era noastră? S-ar putea ca milioane de persoane să aştepte în mod greşit, să-l vadă pe Cristos sosind pe nori literali?

La aceste întrebări găsim un răspuns nemijlocit în avertismentul lui Isus dat discipolilor săi: „Dacă cineva vă spune: ‘Iată, aici este Cristosul’ sau ‘Acolo!’, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Cristoşi falşi şi profeţi falşi şi ei vor face mari semne şi minuni aşa încît să înşele, dacă se poate, chiar şi pe cei aleşi. Iată, v-am avertizat dinainte!“ (Matei 24:23–25). Aceasta arată că prezenţa lui Cristos nu va fi vizibilă în cutare sau cutare loc geografic. De aceea cei care se pretind a fi Cristosul reîntors sau care l-ar fi văzut „aici“ sau „acolo“ sînt sau înşelaţi sau înşelători.

Cheia înţelegerii întregii probleme rezidă în întrebarea pe care patru discipoli ai lui Cristos au pus-o Stăpînului lor în timp ce priveau din apropiere, de pe Muntele Măslinilor, Ierusalimul şi templul său. Spre surprinderea lor, Isus i-a anunţat că templul, care pe vremea aceea era centrul însuşi al închinării evreilor, va fi distrus în întregime. Atunci ei l-au întrebat: „Spune-ne cînd vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei (parousia în greacă) tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“

Acum, te-am ruga să compari textul acesta, citat din Traducerea Lumea Nouă, cu Biblia în versiunea pe care o ai. Potrivit cu Authorized Version şi American Standard Version acest text sună astfel: „Care va fi semnul venirii tale şi al sfîrşitului lumii?a The New English Bible scrie: „Care va fi semnalul pentru venirea ta şi sfîrşitul epocii?“ Iar The Living Bible spune: „Care evenimente vor semnala reîntoarcerea ta şi sfîrşitul lumii?“ — Matei 24:3.

Diferitele traduceri citate aici i-au dus în rătăcire pe mulţi cu privire la adevărata semnificaţie şi aplicare a răspunsului pe care l-a dat Isus discipolilor săi. Una este ca evenimentele să arate că cineva vine sau se reîntoarce şi alte este ca evenimentele să dovedească faptul că persoana aşteptată deja a sosit. Probabil că ai trăit şi tu aceste sentimente diferite, aşteptînd pe cineva la un aeroport sau la gară. Aceeaşi subtilă deosebire de nuanţă există şi între reîntoarcerea lui Cristos şi „prezenţa,“ termenul de pe urmă arătînd că deja a sosit. Eşti surprins de lucrul acesta?

Dar cum putem şti care dintre traducerile cuvîntului grec parousia este mai precisă — „prezenţă“ sau „venire?“ Să ne întoarcem spre un alt text care foloseşte acelaşi cuvînt grecesc şi să vedem cum este el tradus în anumite versiuni ale Bibliei citate mai sus. De exemplu, la Filipeni 2:12 citim: „De aceea, iubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, lucraţi la salvarea voastră cu teamă şi cutremur, nu numai în prezenţa mea (parousia în greacă) ci cu atît mai mult acum, cînd eu sînt absent (Biblia Segond; vezi şi Traducerea Nouă Românească. Iată acum ce spune The New English Bible: „Astfel şi voi, prietenii mei, trebuie să fiţi ascultători, ca întotdeauna; chiar mai mult acum, cînd sînt plecat, decît cînd am fost cu voi.“ Vezi Filipeni 1:26, unde se foloseşte cuvîntul parousias.b

Cum a fost tradus cuvîntul parousia în Filipeni 2:12? A fost tradus prin cuvîntul „Prezenţă“ şi „cu voi.“ „Sosirea“ sau „venirea“ nu se potrivesc. Să observăm că martirul creştin Ştefan a folosit cuvîntul „venire“ — în greacă eleúsis — atunci cînd, în apărarea sa, a pus următoarea întrebare făţişă tribunalului evreesc, Sanhedrinului: „Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat înaintaşii voştri? Da, ei au ucis pe aceia care au făcut mai dinainte anunţuri cu privire la venirea (eleúseos, în greacă) Celui drept.“ — Faptele 7:52.

ISUS VA FI VIZIBIL SAU INVIZIBIL?

Acum se pune întrebarea: Dacă Isus a indicat semne vizibile pentru a dovedi prezenţa sa — reîntoarcerea sa efectivă — atunci va fi el vizibil în mod personal, sau va fi invizibil? Decît să acceptăm ideile tradiţionale cu privire la această problemă, să ne lăsăm îndrumaţi de ceea ce arată Scripturile. De exemplu, apostolul Petru a scris în prima sa scrisoare inspirată: „Într-adevăr, Cristos a murit odată pentru totdeauna cu privire la păcatele noastre, un om drept pentru cei nedrepţi, pentru ca el să vă poată duce la Dumnezeu, el care a fost omorît în carne, dar a fost făcut viu în spirit“ (I Petru 3:18). Apostolul Pavel adaugă la această mărturie spunînd: „În consecinţă, de acum înainte nu mai cunoaştem pe nimeni potrivit cărnii. Chiar dacă pînă acum l-am cunoscut pe Cristos potrivit cărnii, cu certitudine că acum nu-l mai cunoaştem aşa.“ — II Corinteni 5:16.

Dacă Isus ar trebui să se reîntoarcă în carne, ar fi oare aceasta în folosul omenirii, sau ar fi contra celor mai bune interese ale noastre? De fapt, reîntoarcerea sa în carne ar pune sub semnul întrebării valabilitatea sacrificiului său şi scopul primei sale veniri pe pămînt. Cristos însuşi a spus: „Eu sînt pîinea vie care a coborît din cer; dacă cineva mănîncă din această pîine, va trăi veşnic; şi în realitate, pîinea pe care o voi da [nu un împrumut temporar] este carnea mea în interesul vieţii lumii“ (Ioan 6:51). Sacrificiul său este baza pentru răscumpărarea omenirii, iar învierea sa la viaţă spirituală înseamnă că avem un susţinător plin de compasiune care pledează în interesul nostru. Astfel Pavel a scris: „Cristos Isus este cel care a murit, da, mai degrabă cel care a fost ridicat dintre cei morţi, cel care este la dreapta lui Dumnezeu, care totodată pledează pentru noi.“ Omenirea nu ar cîştiga nimic dacă Cristos ar trebui să abandoneze această poziţie pentru a apărea în carne pe pămînt. — Romani 8:34.

Atunci ce ar putea înlocui a doua venire a lui Cristos în carne? Într-un cuvînt, prezenţa sau parousia lui ca Fiu învizibil al lui Dumnezeu, învestit cu putere regală şi care îşi îndreaptă atenţia spre pămînt. De aceea ne-a dat el semne vizibile prin care putem verifica prezenţa sa invizibilă. — Matei 24:3—25:46.

CUM POATE FI ‘VĂZUT’?

Ţinînd seama de cele afirmate mai sus, să ne întoarcem la textele pe care le-am citat la începutul acestui articol. Unul dintre ele a fost Ioan 14:19, în care Isus a spus: „Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea, deoarece eu trăiesc şi voi veţi trăi.“ Da, discipolii săi, dar nu oamenii în general, l-au văzut cu diferite ocazii, după învierea sa. El nu şi-a luat din nou corpul sacrificat, ci, dimpotrivă, şi-a materializat corpuri de carne în funcţie de împrejurări, aşa cum făcuseră odinioară îngerii (Luca 1:11, 26, 27; 2:9–14). În două împrejurări el a apărut înaintea discipolilor săi cînd aceştia erau adunaţi împreună într-o cameră, „deşi uşile erau încuiate.“ Cu siguranţă, nici o creatură firească din carne şi sînge n-ar putea apare şi dispare în asemenea împrejurări. — Ioan 20:19, 26; I Corinteni 15:3–8.

Desigur cuvintele lui Isus „voi mă veţi vedea“ au un sens mult mai larg decît numai apariţiile şi dispariţiile lui în calitate de Cristosul înviat. El însuşi spusese puţin mai devreme: „În casa Tatălui meu sînt multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa v-aş fi spus, căci mă duc ca să vă pregătesc un loc. Şi dacă mă duc ca să vă pregătesc un loc, voi veni din nou şi vă voi primi acasă la mine, pentru ca unde sînt eu să fiţi şi voi.“ Aici era o dovadă clară că discipolii săi unşi vor împarţi cu el locuinţa sa cerească şi îl vor vedea la acel nivel de viaţă. — Ioan 14:2, 3.

Dar cum trebuie să înţelegem textul din Apocalipsul 1:7, care arată că pînă şi necredincioşii „îl vor vedea?“ Versetul acesta declară: „Iată el vine cu norii, şi tot ochiul îl va vedea, şi cei care l-au străpuns; şi toate triburile pămîntului îşi vor lovi pieptul cu pumnii de durere din pricina lui.“ Dar trebuie oare să-l înţelegem literal? Dacă Cristos călăreşte pe nori literali, cum poate să-l vadă fiecare ochi? Dacă el este vizibil în Australia, atunci cu certitudine că nu va putea fi văzut simultan în Europa şi în majoritatea celorlalte părţi ale pămîntului, indiferent de altitudinea la care se va afla. Faptul că prezenţa lui Cristos este asociată cu întrebuinţarea figurativă a norilor în diferite texte, ne ajută să înţelegem că prezenţa sa trebuie să fie invizibilă, deoarece norii nu măresc vizibilitatea, aşa cum prea bine ştie orice pilot de avion sau controlor al traficului aerian.

Acum cine sînt cei care l-au străpuns? În sens literal — soldaţii romani, dar ei sînt morţi de mult timp (Ioan 19:23, 32–34). Deci aceste cuvinte trebuie să aibă o altă semnificaţie. Isus însuşi ne dă cheia în parabola sa despre oi şi capre, cînd spune: „În măsura în care aţi făcut aceasta unuia dintre cei mai mici dintre aceşti fraţi ai mei, mie mi-aţi făcut“ (Matei 25:31–46). Aşadar, acele naţiuni sau persoane individuale care maltratează sau „străpung“ pe discipolii de pe pămînt ai lui Cristos, în acest al XX-lea secol, sînt consideraţi că „străpung“ pe Cristos în timpul prezenţei lui invizibile. Şi ei vor fi făcuţi să înţeleagă gravitatea faptelor pe care le-au făcut, precum şi cine este cel care îi judecă. Da, „toate triburile pămîntului“ vor „vedea“ sau simţi mintal prezenţa şi revelaţia lui Cristos, datorită schimbării bruşte a condiţiilor care vor veni asupra lor. Ele vor ajunge să-şi dea seama că Cristos guvernează pe scaunul de judecată, dar nu în favoarea lor. Ele vor avea un motiv bine întemeiat de a-şi lovi pieptul cu pumnii de durere.

Pe de altă parte milioane de persoane din toată lumea au ajuns să recunoască prezenţa lui Cristos de la anul memorabil 1914. Deşi aceste persoane ştiu că războaiele, crizele alimentare şi cutremurele au fost cunoscute multor generaţii, ele recunosc că nici o altă generaţie nu a trăit nici măcar un singur război mondial, ca să nu spunem două. Nici o generaţie precedentă nu a acumulat potenţialul de a distruge efectiv societatea omenească. Deşi ele ştiu că profeţia lui Cristos a cunoscut o împlinire minoră în perioada premergătoare distrugerii Ierusalimului în 70 e.n., ei îşi dau seama de asemenea că profeţia, prin conţinutul ei, viza ceva mai amplu. Numeroasele faţete ale semnului prezis de Isus sînt evidente acum, iar unii din generaţia care a văzut începutul acestor nenorociri în 1914 sînt încă printre noi. — Matei 24:34.

CE AI DE GÎND SĂ FACI?

Deci întrebarea care se pune acum este: Ce atitudine vei lua faţă de prezenţa invizibilă, faţă de parousia, lui Cristos? În această epocă de cinismc tot mai accentuat, mulţi preferă să arate indiferenţă sau dispreţ. Dar oare îţi poţi permite să te comporţi astfel cînd este vorba de scopul lui Dumnezeu privitor la salvarea omenirii? Este oare înţelept să desconsideri cu uşurinţă garanţiile şi pregătirile făcute pentru viitorul familiei umane, pe care le furnizează Domnul Suveran Iehova? În această privinţă avertismentul lui Petru este edificator: „În primul rînd să ştiţi că în ultimele zile vor veni batjocoritori cu batjocura lor, care vor proceda în conformitate cu propriile lor dorinţe şi vor spune: ‘Unde este această promisă prezenţă a sa? Căci din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei.’“ — II Petru 3:3, 4.

Cînd va veni timpul ca Cristos să-şi manifeste puterea sau acţiunea judiciară împotriva acestei lumi, nu va mai fi loc de scuze pentru necunoştinţă sau indiferenţă datorate împrejurărilor. Isus însuşi s-a exprimat clar şi categoric cînd a spus: „Apoi semnul Fiului omului va apare în cer şi atunci toate triburile pămîntului îşi vor lovi pieptul cu pumnii, bocind, şi ele îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi glorie mare.“ Această recunoaştere obligatorie a prezenţei lui Cristos va veni prea tîrziu pentru ca ea să poată fi spre binele lor. Aceasta va însemna distrugerea pentru cei care nu au dat atenţie. — Matei 24:30; Apocalipsul 1:7; 11:18.

Deci ce poţi să faci pentru a primi binecuvîntarea lui Dumnezeu acum? Caută–l cu umilinţă pe Iehova cît timp mai poate fi găsit. Citeşte şi studiază Biblia cu scopul de a şti cum a devenit Cristos jertfa de răscumpărare perfectă la prima sa venire şi un rege spiritual glorios în timpul prezenţei sale în care trăim acum. Aceasta poate însemna pentru tine viaţă şi bucurie. Ia fără întîrziere legătura cu Martorii lui Iehova la Sala Regatului din localitatea ta. Ei vor fi bucuroşi să te ajute în mod gratuit să înţelegi Biblia. Dacă n-ai auzit de Martori în localitatea ta, atunci scrie editorilor acestei reviste la adresa cea mai apropiată indicată la pagina 2. — Ţefania 2:3.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Deşi la început mulţimile l-au aclamat pe Isus, el nu s-a dovedit a fi acel gen de mesia pe care mulţi îl aşteptau.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Sentimentul pe care-l încerci în aşteptarea sosirii cuiva diferă de sentimentul pe care îl încerci în prezenţa acelei persoane.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Dacă Isus a indicat semne vizibile pentru a dovedi prezenţa sa, atunci va fi el vizibil în mod personal, sau invizibil?