Să facem să răsune avertismentul divin

„Căci atunci vă fi un necaz aşa de mare cum n-a mai avut loc de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai avea loc. Da, daca acele zile n-ar fi scurtate, nici o carne nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleşi acele zile vor fi scurtate.” — Mat. 24:21, 22.

1, 2. a) Cum a devenit lumea singură o mare comunitate? b) Ce primejdie face să planeze asupra tuturor oamenilor această stare de lucruri?

ASTĂZI întreaga lume este o mare comunitate. Cu ajutorul celor mai rapide mijloace de călătorie putem zbura în jurul globului pe la Ecuator sau peste polul nord şi polul sud în mai puţin de o zi. Cu ajutorul liniilor telefonice internaţionale sau al radiofoniei am putea, în numai cîteva minute, să vorbim cu un semen, din aproape orice parte a pămîntului. Putem mînca numeroase alimente străine, fapt pentru care depindem de mulţi oameni din locuri îndepărtate ale pămîntului.

² Deoarece sîntem atît de apropiaţi unii de alţii, toată omenirea este ameninţată de aceleaşi pericole. În urmă cu numai 66 de ani, adică la începutul acestui secol, oamenii din toate colţurile pămîntului au fost treziţi de realitatea acelei catastrofe care se cheamă război mondial. La 21 de ani după terminarea celui mai îngrozitor conflict mondial, lumea a intrat într-un coşmar al războiului, cu mult mai grav. Iar acum, la 36 de ani după ieşirea din acel dezastru mondial sîntem ameninţaţi de ceva şi mai oribil. Cu certitudine, nimeni nu poate spune: „Ceea ce se petrece acolo e prea departe ca să mă poată afecta pe mine aici!” A gîndi şi a te exprima astfel este autoamăgire. Acum sîntem cu toţii vecini apropiaţi, dar faptul că nu ne comportăm ca buni vecini crează probleme şi pericole. Iată de ce se înalţă din loc în loc glasuri care fac să răsune un avertisment divin.

3. a) De ce cred persoanele cu spirit de observaţie că lumea se află în pericol de moarte? b) Care este atitudinea faţă de Dumnezeu a persoanelor înţelepte în felul lumii?

³ Dată fiind amploarea acestui avertisment, unii sceptici s-ar putea întreba: Chiar întreaga lume este în pericol de moarte? La această întrebare oamenii cu spirit de observaţie, care nu sînt cîtuşi de puţin nişte cobe, răspund afirmativ. Răspunsul lor sumbru nu se bazează doar pe ceea ce omenirea poate să-şi cauzeze prin propria ei putere. Trebuie să avem în vedere ceva nespus, mai grav decît atîta. Dar oare chiar aşa va fi? Da. Dar de ce? Pentru că trebuie să-l avem în vedere pe acela căruia îi aparţine acest pămînt împreună cu animalele şi oamenii de pe el chiar dacă oamenii ţin astăzi prea puţin seama de el. Persoane înţelepte în felul lumii din acest secol avansat din punct de vedere ştiinţific se cred prea independente în gîndire pentru a mai crede într-un Creator sau pentru a se întreba ce proiecte are. Dar Creatorul nu are inima atît de împietrită încît să nu-i pese de situaţia omenirii. Oamenii însă îl dau la o parte ca şi cum el n-ar exista sau ca şi cum ar fi prea departe pentru a interveni sau chiar pentru a se interesa de stările de lucruri.

4. a) În calitate de proprietar al pămîntului, ce preocupare are Iehova faţă de proprietatea lui? b) Ce trebuie făcut pentru a transforma pămîntul într-un loc plăcut pentru a trăi?

⁴ Oare nu ar trebui ca proprietarul să se preocupe de proprietatea sa? El ar trebui să dorească să-şi păstreze proprietatea în cea mai bună stare, şi aceasta cu atît mai mult cu cît este mai de valoare proprietatea. Aceleaşi sînt şi sentimentele Creatorului în această privinţă. Cît priveşte starea proprietăţii sale, nu există nici cea mai mică îndoială că în prezent pămîntul se degradează şi este ameninţat cu o şi mai îngrozitoare degradare. Situaţia se prezintă ca şi cum ar fi sosit timpul pentru ca Creatorul să se descotorosească de toţi cei care sînt râspunzători de degradarea proprietăţii sale, care iniţial a fost perfectă. Acum timpul cînd el trebuie să facă această lucrare de curăţire trebuie să fie foarte aproape. Dar ce intenţionează el să facă în această privinţă?

O SITUAŢIE ANTERIOARĂ AIDOMA CELEI DE ASTĂZI

5. Cînd au fost în trecut oamenii într-o situaţie asemănătoare celei existente astăzi?

⁵ Ar putea părea surprinzător pentru mulţi să afle că la o dată anterioară întreaga omenire care trăia pe pămînt se afla într-o situaţie identică cu cea a populaţiei actuale a pămîntului. La acea dată s-a întîmplat ceva la scară mondială. Evenimentul a avut loc pe timpul unui om din care ne tragem toţi cei ce trăim stăzi. Acest strămoş comun al nostru era un bărbat pe nume Noe, fiul lui Lameh. Referitor la zilele lui Noe Cartea inspirată a Creatorului spune: „Cu timpul, Noe a devenit tatăl a trei fii: Sem, Ham şi Iafet. Iar pămîntul ajunsese degradat în faţa adevăratului lui Dumnezeu şi pămîntul s-a umplut de violenţă. Deci Dumnezeu a văzut pămîntul şi iată: era degradat, deoarece toată carnea îşi degradase calea pe pămînt.” — Gen. 6:10–12.

6, 7. a) Ce avertisment a fost făcut să răsune în urechile omenirii pe timpul lui Noe? b) Cum a devenit pămîntul din nou un loc paşnic pentru viaţă?

⁶ Ce eveniment a avut loc atunci, în urma căruia acest pămînt a fost făcut un loc paşnic şi sigur pentru viaţă? S-au angajat cumva acei distrugători violenţi ai pămîntului într-un război mondial în care s-au exterminat unii pe alţii? A primit oare Noe ordinul să-şi avertizeze contemporanii cu privire la iminenţa unui dezastru provocat de oameni şi din care omenirea n-ar fi putut supravieţui? Nu! Totuşi Noe a făcut să răsune pentru omenire un avertisment divin pe care Dumnezeu îi dăduse porunca să-l anunţe. Avertismentul a adus la cunoştinţă oamenilor că Dumnezeu, Creatorul, era pe punctul de a face ca pămîntul să devină o locuinţă liniştită în care oameni drepţi să se poată bucura de viaţă. Dumnezeu i-a arătat lui Noe că oamenii nu-l vor asculta, astfel că Noe a construit o arcă, un fel de ladă plutitoare, pentru el şi familia lui, respectiv opt vieţi omeneşti. În ziua anunţată din anul 2370 î.e.n., a început potopul mondial. El era „un act al lui Dumnezeu.” Oamenii care au pierit înecaţi au fost pedepsiţi pentru că nu au dat ascultare avertismentului divin.

⁷ Acel „act al lui Dumnezeu” a fost binefăcător pentru întreaga omenire. El i-a dat acesteia un nou început, pornind de la o familie temătoare de Dumnezeu şi dreaptă, pe un pămînt paşnic şi sigur.

O DISTRUGERE MONDIALĂ ASEMĂNĂTOARE E APROAPE

8. a) În ce a constat comparaţia făcută de Isus Cristos, între zilele lui Noe şi timpul de astăzi? b) Ce eveniment este pe cale de a se înfăptui şi deci ce trebuie făcut în această situaţie?

⁸ Aceasta a fost singura ocazie anterioară timpului nostru cînd întreaga omenire a fost ameninţată de exterminare. Această ocazie a prefigurat timpul nostru cînd o omenire de miliarde de locuitori este ameninţată de distrugere. Acesta nu este punctul nostru de vedere personal, pur omenesc, pesimist şi extremist, Şi nici nu este mai exagerat decît acela al unui profet mai mare decît Noe, şi anume al lui Isus Cristos. Arătînd spre timpul nostru, el a spus: „Căci întocmai ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului. Căci după cum erau oamenii înainte de potop cînd mîncau şi beau, bărbaţii se însurau şi femeile erau date în căsătorie, pînă în ziua cînd Noe a intrat în arcă, şi ei n-au dat atenţie pînă cînd a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, tot aşa va fi şi prezenţa Fiului omului” (Mat. 24:37–39). Conform însăşi profeţiei lui Cristos cu privire la condiţiile mondiale din timpul prezenţei sale nevăzute pe pămînt, situaţia lumii în care ne aflăm din anul 1914 este asemănătoare timpului lui Noe. În mod corespunzător, un „act al lui Dumnezeu,” asemănător, trebuie să aibă loc în curînd. Este timpul. ca avertismentul dat de Dumnezeu să fie făcut să răsune, pentru întreaga omenire care se află în stare de pericol. Întrebarea în faţa căreia se află fiecare este: cine vor fi cei care au intrat în arcă cu Noe?

9. a) De ce avem motive să credem că „marele necaz” profeţit este aproape? b) Deşi un „mare necaz” a venit asupra Ierusalimului în 70 e.n., de ce împlinirea deplină a profeţiei lui Isus aparţine totuşi viitorului?

⁹ Dar pe lîngă ceea ce are de relatat Cartea inspirată a Creatorului, Biblia, avem şi alte motive să credem că acest sistem de lucruri se află în „timpul sfîrşitului.” Ultimele lui zile aproape că au expirat. Sfîrşitul deplin se aşteaptă să sosească cu un timp de nelinişte, un „mare necaz,” care va întrece potopul din timpul lui Noe atît grandoarea manifestării cît şi prin caracterul distructiv. Această referire a lui Isus la timpul lui Noe a făcut parte din profeţia sa finală, făcută în anul 33 e.n. Ea a împins previziunile, dincolo de distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n., chiar pînă în timpul nostru. Distrugerea acelui oraş sfînt a constituit punctul culminant al unui „mare necaz” pentru evreii din provincia romană Iudeea din Orientul Mijlociu. Este limpede totuşi că Isus a avut în vedere mai mult decît distrugerea Ierusalimului vechi, atunci cînd a spus: „Căci atunci va fi un mare necaz, aşa cum n-a mai avut loc de la începutul lumii pînă acum [anul 33 e.n.], nu, şi nici nu va mai avea loc. Da, dacă acele zile n-ar fi scurate, nici o carne nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleşi acele zile vor fi scurtate.” — Mat. 24:21, 22; Marcu 13:19, 20.

10, 11. a) În ce fel descrie apostolul Petru venirea unei distrugeri mondiale? b) Care este în prezent atitudinea generală faţă de această distrugere mondială, care se va face prin puterea lui Dumnezeu?

¹⁰ Discipolul lui Isus, apostolul Petru, a legat în mod profetic sfîrşitul lumii din timpul lui Noe de sfîrşitul sistemului de lucruri actual, la punctul culminant al acestui „timp al sfîrşitului” (Dan. 12:4). În contrast cu revărsarea apelor din timpul lui Noe, Petru a profeţit un „foc” care va cuprinde nu numai pămîntul simbolic, dar şi cerurile simbolice (2 Pet. 3:5–12). În comparaţia lui, Petru n-a adus în discuţie distrugerea Ierusalimului de către romani care s-a petrecut la scurt timp după moartea sa, ca martir.

¹¹ În timpul lui Petru creştinii credeau în ceea ce este denumit în general prin cuvintele „sfîrşitul lumii” (Mat. 24:3, Authorized Version). Dar cum stau lucrurile astăzi, după 19 secole, îndeosebi în mijlocul celor care pretind a fi creştini sau care sînt membri ai bisericilor creştinătăţii? Cred ei într-un asemenea lucru? Cîtuşi de puţin! Este suficient să privim la felul în care aleargă ei după lucrurile materiale ale acestei lumi condamnate!

12. a) Care este catastrofa mondială de care se tem acum persoanele în funcţii de răspundere? b) Ce sugerează oamenii pentru a împiedica distrugerea în masă a omenirii?

¹² Există însă în prezent persoane în funcţii de răspundere care nu îşi bazează cîtuşi de puţin prezicerile pe Biblie şi totuşi prevestesc ceva ce echivalează cu „sfîrşitul lumii.” Ei ne avertizează cu privire la această probabilitate. Aceasta se petrece de cînd au explodat cele două bombe atomice la sfîrşitului celui de al doilea război mondial în 1945. Astăzi, bombele nucleare se află în mîinile naţiunilor numite „puterile nucleare,” dar într-o asemenea cantitate, încît ar putea omorî toate creaturile pămîntului dacă le-ar fi permis. Se vorbeşte în şoaptă chiar şi despre bombele radiologice. Acestea omoară toţi oamenii dar lasă nevătămate averile lor materiale. Dar cui servesc clădirile nevătămate, dacă nu sînt oameni care să locuiască în ele? Ele ar constitui pur şi simplu un „oraş fantomă” sau o „lume fantomă.” Dar cine savurează o asemenea idee? Pericolul este într-adevăr real. Lumea se îndreaptă spre Naţiunile Unite care numără acum 153 de membri, pentru a opri această ucidere în masă. Dar Naţiunile Unite, care cuprind toate puterile nucleare, constituie o speranţă deşartă în ceea ce priveşte împiedicarea prin mijloace proprii, a distrugerii speciei umane.

13. a) La ce probleme de viaţă şi moarte trebuie să se găsească răspuns? b) Persoanele nereligioase nu oferă un răspuns satisfăcător, dar există totuşi vreunul?

¹³ Cine poate cu adevărat să salveze omenirea de la auto-distrugere sau sinucidere? Oameni care nu sînt cîtuşi de puţin religioşi, acordă o atenţie serioasă acestei probleme. Dar datorită lipsei de credinţă în Biblie ei nu pot da nici un răspuns satisfăcător. Ei nu sînt capabili să ne ofere nici un salvator. Dar înseamnă aceasta că chiar nu există nici unul? Din fericire există!

SINGURUL IZVOR DE SPERANŢĂ ADEVĂRATĂ

14. De ce este raţional să credem că Creatorul are un scop pentru pămînt?

¹⁴ Oamenii de ştiinţă nu pot dovedi că pămîntul acesta şi omenirea de pe el s-au făcut singure. Trebuia să fie un Creator. Dar ce se ştie despre el? Încă din secolul al 16–lea înaintea erei noastre el l-a inspirat pe un bărbat integru pe nume Iov să afirme adevărul ştiinţific că El a suspendat pămîntul în Spaţiu. Dar l-a suspendat el, oare, în zadar? (Iov 26:7). Este doar o simplă întîmplare că există miliarde de oameni? Constituie aceasta o greşeală din partea lui sau o acţiune lipsită de scop? Pînă acum el a permis ca pămîntul să fie plin de creaturi vii. A avut el intenţia ca toate miliardele de creaturi umane de astăzi să se ucidă între ele şi să lase acest pămînt să plutească în spaţiu ca o planetă moartă? Avînd în vedere ceea ce ne spune el, nu-i putem atribui o asemenea absurditate.

15. a) Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pămînt? b) Deci ce putem avea toată încrederea că va face Dumnezeu în curînd?

¹⁵ El l-a inspirat pe înţeleptul Solomon, fiul regelui David, să scrie în Biblie: „O generaţie [de oameni] se duce, iar altă generaţie vine; dar pămîntul rămîne pînă în timp nedefinit.” (Ecl. 1:4). De asemenea, el l-a inspirat pe Isaia să scrie: „Iată ce a spus Iehova, [. . .] cel care a format pămîntul şi l-a făcut, [. . .] care nu l-a creat degeaba, care l-a format pentru a fi locuit: ,Eu sînt Iehova şi nu există un altul’” (Is. 45:18). Deci el promite că nu va lăse niciodată pămîntul nelocuit de oameni. Astfel, ceea ce el va şterge de pe suprafaţa pămîntului este acest sistem de lucruri pe care oameni violenţi l-au edificat pe proprietatea lui Dumnezeu. Pentru acest motiv putem să preluăm cuvintele de mulţumire consemnate în ultima carte a Bibliei: „Îţi mulţumim, Iehova Dumnezeule, ţie Cel Atotputernic, [. . .] deoarece ţi-ai luat puterea cea mare şi ai început să guvernezi ca rege. Dar naţiunile s-au mîniat şi a venit mînia ta şi timpul fixat [. . .] pentru a distruge pe cei care distrug pămîntul.” — Apoc. 11:17, 18.

16. a) Care sînt planurile foarte perfecţionate ale naţiunilor? Ce avertismente se fac auzite cu privire la ele? b) Dar de care avertisment trebuie să ţinem seama în mod raţional?

¹⁶ În dorinţa lor de superioritate militară, naţiunile posedă deja planuri foarte perfectionate pentru „distrugerea pămîntului,” pînă în cele mai mici amănunte şi în cel mai oribil mod posibil. Bacterii, substanţe chimice precum şi explozive îngrozitoare sînt gata pregătite pentru a fi folosite fulgerător în cel mai strategic mod, împotriva oricărui duşman. În această privinţă nu există secrete. Pe ici, pe colo, foarte firav, se face auzit cîte un avertisment privitor la primejduirea existenţei umane. Deşi sînt oportune şi justificate, aceste avertismente nu au sprijinul Creatorului pămîntului, Iehova Dumnezeu. Avertismentul său consemnat în Biblie se referă la propria sa acţiune de ,a-i distruge pe cei care distrug pămîntul’, propria sa creaţie. Această acţiune va fi dirijată. Ea va lăsa supravieţuitori aprobaţi. Cei ce iubesc viaţa, îndeosebi viaţa eternă în paradis, vor urma să fie printre aceştia.