„Smochinele“ care îi plac chiar şi lui Dumnezeu

„Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel: ‘Ca pe aceste smochine bune, aşa îi voi privi pe exilaţii lui Iuda, pe care îi voi trimite din acest loc, spre bine, în ţara caldeilor.’“ — Ier. 24:5.

1. Cum a ajuns smochinul să fie unul dintre elementele experienţei noastre de viaţă?

SMOCHINUL se afla, fără îndoială în prima grădină care a fost sădită vreodată pe pămînt. Primii noştri părinţi pămînteşti şi-au început existenţă mîncînd din acest delicios fruct — smochina. S-a permis ca smochinul să crească şi în afara acelei prime grădini? Da, şi ne putem bucura pentru faptul acesta, căci astfel şi noi, cei de astăzi, putem avea plăcerea de a mînca din acest mănunchi de dulceaţă. Oricît de neobişnuită a fost ea, totuşi cea dîntîi îmbrăcăminte pe care au purtat-o primii noştri părinţi, Adam şi Eva, ca să le acopere coapsele, a fost alcătuită din frunze de smochin, cusute laolaltă. Aceasta s-a întîmplat chiar înainte de a fi fost ei exilaţi din paradisul plăcerii pentru că se răzvrătiseră împotriva Plantatorului şi Proprietarului acelei grădini a Edenului. — Gen. 2:8; 3:1–7.

2. Cum a folosit Iotam smochinului, într-un sens fericit pentru noi, în ilustrarea sau parabola sa?

² O ilustrare sau pildă povestită la multă vreme după aceea de către Iotam, fiul judecătorului Ghedeon, prezintă smochinul vorbind. Acesta a întrebat: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa şi rodul meu bun şi să merg ca să unduiesc asupra altor copaci?“ (Jud. 9:11). În ilustrarea lui Iotam smochinul a refuzat să-şi părăsească bunele lui însuşiri. Într-adevăr, smochinul îşi mai păstrează încă şi astăzi bunătatea şi dulceaţa care îi sînt proprii. În felul acesta el încă tot mai serveşte scopului binevoitor al lui Dumnezeu.

3. Ce a ilustrat Iotam prin smochin în parabola sa, însă ce a ilustrat Isus Cristos prin smochin şi în care parabolă?

3 Iotam a folosit smochinul pentru a ilustra pe cineva, pe un israelit credincios, care ar fi refuzat să fie pus în fruntea guvernului prin votul democratic obţinut în urma unei alegeri naţionale. Mult mai tîrziu, Isus Cristos a folosit smochinul pentru a ilustra prin el naţiunea lui Israel. El a spus într-o parabolă:

„Un anumit om avea un smochin sădit în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar n-a găsit nici unul. Atunci el i-a zis vierului: ‘Iată că sînt trei ani de cînd vin să caut fructe în acest smochin, dar n-am găsit nici unul. Taie-l! De ce să ocupe locul fără folos?’ Răspunzîndu-i, [vierul] i-a zis: ‘Stăpîne, să-l mai lăsăm doar anul acesta, ca să-l sap împrejur şi să-i pun îngrăşămînt; şi dacă va produce fructe în viitor [foarte bine]; iar dacă nu, îl vei tăia.’“ - Luca 13:6–9.

4. În ce fel nu avea să găsească Plantatorul nici un fruct în smochinul simbolic, după trei ani şi jumătate de serviciu al reprezentantului său de pe pămînt?

⁴ Isus a rostit această parabolă la cîtva timp după ce iudeii îşi ţinuseră sărbătoarea de toamnă a corturilor (Succoth) din anul 32 e.n. aşadar la trei ani după ce şi-a început el serviciul său public în ţara lui Israel. El se afla acum în al patrulea an al lucrării sale de evanghelizare. Astfel, după mai puţin de şase luni naţiunea lui Israel avea să-l respingă pe Cristos şi să-l omoare pe un stîlp în afara zidurilor Ierusalimului. La capătul a trei ani şi jumătate de serviciu printre israeliţi el n-a obţinut decît cîteva sute de discipoli ca rod al trudei sale. Tatăl său ceresc, Iehova Dumnezeu, a fost cel care plantase acel pom simbolic al israelului. De aceea el a căutat pe bună dreptate fructe după trei ani şi jumătate de atenţie şi de grijă deosebită arătate prin reprezentantul şi Fiul său de pe pămînt. Insă, vorbind în mod comparativ, el nu a găsit nici un fruct de felul continuatorilor Fiului său, Mesia. Ca şi „vierul“ din parabolă, Fiul său a continuat ‘să sape’ în jurul smochinului simbolic, încă jumătate din cel de al patrulea an al serviciului său, dar zadarnic.

5, 6. (a) Cum a arătat Isus, folosindu-se de un smochin real, că smochinul simbolic va fi tăiat? (b) Cînd a avut loc tăierea smochinului simbolic şi care desfăşurare a lucrurilor a indicat lucrul acesta?

⁵ Aproape de jumătatea acestui al patrulea an Isus a arătat că „smochinul“ naţional neroditor avea să fie tăiat. Luni, 10 Nisan 33 e.n., în drumul său spre Ierusalim Isus a ajuns lîngă un smochin. Cu toate că era verde, nu avea nici un fruct. De aceea Isus a blestemat smochinul, zicînd: „Nimeni să nu mai mănînce, în veci, fructe din tine.“ Ce s-a întîmplat apoi? Citim în acest sens: „Pe cînd treceau, în zori, pe acolo, ei au văzut că smochinul se uscase deja din rădăcini. Aşa că Petru, aducîndu-şi aminte, i-a zis: ‘Rabbi, iată că smochinul pe care l-ai blestemat tu s-a uscat.’“ — Marcu 11:12–21.

⁶ Ei bine, îi purta Isus pică unui pom lipsit de inteligenţă? Nu, ci el a folosit acel smochin neroditor ca ilustrare. Smochinul acela ilustra naţiunea lui Israel la care Iehova îl trimisese pe Fiul său pentru a culege roadele sub formă de sprijinitori ai adevăratului Mesia sau Cristos. Cînd, sub conducerea înalţilor săi preoţi şi ale altor îndrumători religioşi, naţiunea l-a respins pe Isus ca reprezentant al regatului lui Dumnezeu, cele cîteva sute de persoane care l-au acceptat erau prea puţini ca să conteze ceva. Asemenea unui pom după care se plătea impozit, dar care ocupa locul degeaba, acest smochin simbolic merita să fie tăiat, căci ajunsese sub blestemul lui Dumnezeu. (Compară cu Deut. 28:15–68.) Ia cincizeci şi una de zile după ce Isus Cristos a fost ucis ca şi cum ar fi fost un fals Mesia, „smochinul“ israelit a fost tăiat, căci atunci Dumnezeu a dat naştere unei noi naţiuni, — Israelul creştin, Israelul spiritual, pentru a produce roadele regatului (Mat. 21:43; 1 Petr. 2:9; Gal. 6:16; Iac. 1:1). „Smochinul“ tăiat a fost dat pradă flăcărilor cu ocazia distrugerii Ierusalimului, în anul 70 e.n.

CELE DOUĂ COŞURI CU SMOCHINE

7. Cum s-a referit Iehova în anul 617 î.e.n. la un smochin simbolic într-o viziune pe care i-a dat-o lui Ieremia?

⁷ Ierusalimului mai fusese nimicit odată mai înainte, în anul 607 î.e.n., de către babilonienii regelui Nabucodonosor. Însă cu zece ani înainte de acel dezastru naţional, adică în 617 î.e.n., Dumnezeu s-a folosit de smochin pentru a ilustra naţiunea iudaică. Aceasta s-a întîmplat atunci cînd i-a dat profetului său Ieremia o viziune uimitoare, despre care Ieremia ne spune următoarele:

„Iehova mi-a arătat şi iată două coşuri cu smochine, aşezate în faţa templului lui Iehova, după ce Nabucodonosor, regele Babilonului i-a dus în exil pe Ieconia (sau Ioiachin), fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, pe prinţii lui Iuda, pe meşteşugari şi pe ziditorii de fortăreţe din Ierusalim, ca să-i ducă în Babilon. În unul dîn coşuri smochinele erau foarte bune, ca smochinele timpurii; cît despre celălalt coş, smochinele erau foarte rele, aşa încît nu puteau fi mîncate de rele ce erau.“ — Ier. 24:1, 2.

8. Cum a explicat Iehova ce înseamnă coşul cu smochine bune?

⁸ Cînd a fost întrebat ce a văzut în viziunea sa, Ieremia a descris cu exactitate ceea ce văzuse (Ier. 24:3). Dar ce ilustrau acele smochine? Ei bine, prin ele erau ilustraţi israeliţii care au fost deportaţi în Babilon. Cu privire la aceasta citim:

„Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel; ‘Ca pe aceste smochine bune, aşa îi vor privi pe exilaţii lui Iuda pe care îi vor trimite din acest loc, spre bine, în ţara Caldeilor. Şi îmi voi aţinti ochii asupra lor, spre bine şi îi voi face, cu siguranţă, să se reîntoarcă în ţara aceasta. Şi îi voi zidi şi nu-i voi mai sfîrşia; îi voi sădi şi nu îi voi mai dezrădăcina. Le voi da o inimă ca să ştie că eu sînt Iehova; şi va trebui să devină poporul meu, iar eu însumi voi deveni Dumnezeul lor, căci ei se vor reîntoarce la mine din toată inima.’“ — Ier. 24:5–7.

9. Din ce pom simbolic proveneau acele „smochine“ şi cine se afla printre cei reprezentaţi prin ele?

⁹ Acele „smochine“ simbolice proveneau dintr-un smochin simbolic. Din care smochin? Din naţiunea lui Israel care îl avea pe atunci ca rege pe Iehoiachin (Ioiachin), care a domnit doar trei luni şi zece zile, şi care era fiul lui Iehoiachim (Ioiachim) (2 Cron. 36:9, 10; Mat. 1:11, 12). Printre cei care erau duşi în exil se aflau Daniel, cei trei tovarăşi ai lui, Anania, Mişael şi Azaria, precum şi Ezechiel (Dan. 1:11–17; Ezech. 1:1–3). Astfel, pe vremea lui Ieremia, Iehova a utilizat smochinul pentru a ilustra naţiunea poporului său ales. Activitatea de profet a lui Ieremia a acoperit treizeci de ani din durata acelui exil.

10. Cum a procedat Iehova conform scopului său declarat cu privire la aceste „smochine bune“ şi cum au dat ele dovadă de „dulceaţă“ pentru el?

¹⁰ Prin ceea ce a spus Iehova în legătură cu viziunea privitoare la smochinele bune, el a arătat spre timpuri mai bune. El a vorbit despre lucruri bune care urmau să fie în legătură cu rămăşiţa credincioasă a poporului său cu care încheiase un acord sau un legămînt. Acele lucruri bune aveau să aibă loc la sfîrşitul celor „şaptezeci de ani“ despre care se prezisese cu şapte ani înainte de începerea lor (Ier. 25:11, 12). Iehova este Dumnezeul adevărului, iar consemnările istorice arată că în anul 537 î.e.n. el a procedat conform scopului său declarat. El l-a folosit pe regele persan Cirus cel Mare ca să înfrîngă Babilonul în 539 î.e.n. şi apoi l-a determinat pe Cirus să restatornicească „smochinul“ simbolic în ţara în care fusese plantat iniţial. Acolo cei care constituiau pomul simbolic au rezidit Ierusalimul şi au construit un nou templu pentru închinarea lui Iehova. Făcînd toate aceste lucruri, ei au dat dovadă de o „dulceaţă“ ca şi aceea a smochinelor foarte bune pentru Dumnezeul lor, pentru Plantatorul naţiunii lor asemănătoare unui pom fructifer.

11, 12. (a) Al cui nume este chemat asupra „smochinelor bune“ de astăzi? (b) Ce era Babilonul politic din vechime şi ce este Babilonul cel mare?

¹¹ Au aceste lucruri vreo semnificaţie pentru zilele noastre? Da, împlinirea finală a profeţiei lui Iehova rostită prin Ieremia a avut loc în secolul nostru al douăzecilea şi pe o scară mult mai largă. Aceasta înseamnă că există printre noi creştini care corespund „smochinelor bune.“ Dumnezeul lui Ieremia le-a privit pe acestea „spre bine.“ El i-a eliberat pe cei reprezentaţi prin ele din Babilonul cel mare. Acum asupra lor este chemat numele lui Dumnezeu, dar nu fără să fi existat în această privinţă un precedent sau un caz anterior analog. Pe vremea lui Ieremia „smochinele bune“ simbolice erau israeliţii numiţi după numele Dumnezeului lui Ieremia. Chiar şi numele profetului Ieremia încorpora în el numele divin, căci el înseamnă „Iehova — Desface (uterul)“ În zilele lui Ieremia, Babilonul ca organizaţie politică, a ajuns puterea mondială predominantă. El şi-a menţinut stăpînirea timp de peste nouăzeci de ani, astfel că religia falsă, care provenea din Babilonul zilelor lui Nimrod s-a intensificat. Această latură religioasă este scoasă în evidenţă în ultima carte a Bibliei care vorbeşte despre Babilonul cel care, prezentîndu-l servitoarea sexuală a puterilor politice. Aşa cum Babilonul din antichitate reprezenta un imperiu, tot aşa şi Babilonul cel mare reprezintă un imperiu, — imperiul mondial al religiei false.

¹² Babilonul politic din vechime a căzut şi în cele din urmă a dispărut din existenţă, dar Babilonul cel mare religios a continuat să existe, astfel încît el tot mai este imperiul mondial al religiei false. — Apoc. 14:8;17:1–8.

13. Ce poruncă privitoare la Babilonul cel mare îi este dată poporului lui Dumnezeu? Cum s-a „îmbătat“ acesta de sîngele sfinţilor?

¹³ Va ajunge însă şi Babilonul cel mare să fie nimicit? Da, ultima carte a Bibliei a prezis lucrul acesta. De aceea, în Apocalips 18:4, 5 poporului exilat al lui Iehova, adunării creştine, îi este dată următoarea poruncă: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să aveţi parte împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei. Căci păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer iar Dumnezeu şi-a adus aminte de actele ei de nedreptate.“ Arătînd în ce consta o parte din păcatele sale, Apocalips 17:6 descrie acest imperiu mondial religios şi prostituat ca fiind „îmbătat de sîngele sfinţilor şi de sîngele martorilor lui Isus.“ El s-a făcut vinovat de vărsarea sîngelui poporului consacrat al lui Iehova în decursul întîiului război mondial (1914–1918) şi a luat mulţi captivi, ca să oprească predicarea lor despre regatul lui Dumnezeu.

14. Cum le-a mers „smochinelor bune“ pentru că au reacţionat pozitiv la porunca lui Dumnezeu? Cine s-a asociat stării lor spirituale?

¹⁴ Captivii asupriţi ai Babilonului cel mare erau asemănători „smochinelor bune“ din viziunea lui Ieremia. După ce s-a sfîrşit primul război mondial, Iehova a sfărîmat puterea Babilonului cel mare şi în 1919 el le-a deschis calea ca să acţioneze conform porunci sale: „Ieşiţi din ea poporul meu.“ Israeliţii spirituali care au reacţionat eliberîndu-se de orice tovărăşie cu Babilonul cel mare (inclusiv de tovărăşia cu creştinătatea) au fost restabiliţi în favoarea lui Iehova şi au fost numiţi să lucreze în serviciul regatului său. Ei au făcut cu promptitudine lucrarea mondială de predicare a „acestei veşti bune a regatului“ după cum a prezis Isus la Matei 24:14 şi Marcu 13:10. Pînă în ziua de astăzi Iehova nu a considerat că ar fi bine să permită să fie dezrădăcinaţi din starea lor spirituală de paradis în care i-a adus el. Dimpotrivă, peste două milioane de persoane care nu sînt israeliţi spirituali au reacţionat la predicarea regatului şi s-au asociat stării spirituale a poporului restabilit al lui Iehova. În felul acesta ei au început să trăiască, figurat vorbind, sub un smochin spiritual plin de bunătate si de dulceaţă, în peste 200 de ţări.

„SMOCHINELE RELE“

15, 16. (a) Cine se afla printre „smochinele bune“ din zilele lui Ieremia? (b) Ce fel de „smochină“ s-a dovedit regele Zedechia? Ce a prezis Iehova despre smochinele rele?

¹⁵ Printre cei socotiţi ca „smochine bune“ în zilele lui Ieremia era şi regele lui Iuda, numit Iehoiachin (Ioiachin sau Ieconia). Isus Cristos a devenit un descentent adoptiv al regelui Iehoiachin prin remarcabilul său descendent Zorobabel care a fost o „smochină bună“ (1 Cron. 3:17–19; Mat. 1:12; Luca 3:23–27). În 617 î.e.n., după ce regele Iehoiachin a capitulat în faţa regelui Babilonului, Nabucodonosor l-a încoronat ca nou rege al lui Iuda pe Zedechia, unchiul lui Iehoiachin, printr-un jurămînt făcut în faţa lui Iehova că va fi un vasal loial al Babilonului. Dar regele Zedechia s-a transformat aşa-zicînd într-o smochină rea. Astfel Iehova Dumnezeul în faţa căruia jurase, l-a asemănat cu o smochină necomestibilă, spunînd:

¹⁶ „Şi ca [unor] smochine rele care nu pot fi mîncate de rele ce sînt, iată ce [le-] a zis de fapt Iehova: ‘Aşa îl voi face pe Zedechia, regele lui Iuda şi pe prinţii şi pe cei rămaşi în această ţară [după exilul lui Iehoiachin] şi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului [în care fugiseră iudeii de frica babilonienilor] — îi vor face, de asemenea o pricină de cutremur, de nenorocire pentru toate regatele pămîntului, de ruşine şi de exprimări proverbiale, de batjocură şi de blestem în toate locurile în care îi vor împrăştia. Voi trimite împotriva lor sabia, foametea şi ciuma, pînă se vor sfîrşi din pămîntul pe care li l-am dat lor şi strămoşilor lor.’“ — Ier. 24:8–10.

17. Ce fel de „smochină“ a devenit Zedechia şi cu ce consecinţe?

17 Categoric că Iehova nu a găsit nici o plăcere în acele „smochine rele“ pe care le-a făcut să ajungă la un sfîrşit atît de catastrofal, expuse fiind batjocurii şi dispreţului internaţional. În ce smochină rea s-a transformat regele Zedechia! El a călcat în picioare jurămîntul făcut şi s-a răsculat împotriva Babilonului iar sub presiunea prinţilor săi, el l-a întemniţat pe Ieremia, fiind considerat un pericol naţional. La „sabia“ asediatorilor babilonieni şi la ciuma ce bîntuia printre iudeii asediaţi s-a adăugat şi o foamete chinuitoare ca să zdrobească rezistenţa apărătorilor Ierusalimului, după optsprezece luni de asediu. Regele victorios i-a ucis pe înalţii funcţionari politici şi preoţeşti. Regele Zedechia, luat prizonier a văzut uciderea fiilor săi, după care i s-au scos ochii şi a fost dus cu de-a sila ca prizonier în Babilon, unde a murit lipsit de orice favoare.

18. Avînd în vedere un asemenea exemplu de avertizăre, ce se cuvine să facem noi acum pentru a supravieţui „necazul cel mare“ viitor?

18 Ne cutremurăm de sfîrşitul îngrozitor al acestor „smochine rele“? Situaţia lor trebuie să ne fie un exemplu de avertizare în sensul de a ne feri să imităm modul lor de a acţiona. Dacă israeliţii spirituali de astăzi nu trăiesc în conformitate cu noul acord sau legămînt, dacă nu susţin suveranitatea universală a lui Iehova, dacă nu sprijinesc regatul mesianic al Fiului său Isus Cristos, ei vor avea, în „necazul cel mare“ care va veni, un sfîrşit asemănător cu al acelor „smochine rele“ din vechime (Mat. 24:21, 22). Apoi, tot la fel şi populaţia religioasă a creştinătăţii care pretinde a fi israeliţi spirituali îşi vor găsi un catastrofal sfîrşit ca „smochinele rele.“ Este, într-adevăr, de datoria noastră să fim asemănători lui Ieremia şi secretarului său Baruc precum şi asemenea prietenilor lor devotaţi bărbaţilor loiali faţă de Iehova, care au supravieţuit distrugerea Ierusalimului. — 1 Cor. 10:11.