Cum se va dovedi în cele din urmă spre binele nostru ziua în care naţiunile vor trebui să dea socoteală?
1. Pentru ce nu vor cîştiga naţiunile victoria în Har-Maghedon şi ce le va aduce ziua dării de socoteală?
TOATE naţiunile pămîntului se apropie cu încăpăţînare de «războiul zilei celei mari a Atotputernicului Dumnezeu». Cu toate că sînt puternice înarmate pentru războiul total, ca niciodată înainte, nu se poate aştepta nicidecum ca ele să cîştige victoria asupra Atotputernicului Dumnezeu. In calitate de Comandant suprem al tuturor armatelor cereşti, el va da victoria marelui său Mareşal, Isus Cristos, deoarece el este «Regele regilor şi Domnul domnilor.» El va cere socoteală tuturor naţiunilor potrivnice. Cîntărite în cumpăna justiţiei divine, ele vor fi găsite uşoare şi ziua socotelilor se va solda pentru ele cu nimicirea lor veşnică. — Apoc. 19:11–21; 17:14
2. De ce erau adresate cuvintele din Psalmul 45:6, 7 Regelui după luptă şi ce prevesteşte neamului omenesc faptul că el mînuieşte sceptrul?
2 Victoria în Har-Maghedon va justifica suveranitatea universală a Atotputernicului Dumnezeu. Deoarece el îl foloseşte cu succes pe Isus Cristos pentru a cîştiga această victorie, Dumnezeu îl va socoti vrednic să-şi păstreze tronul ceresc. Atîta vreme cît va dăinui Dumnezeu, va dăinui şi tronul Regelui său uns, Isus Cristos. Acest fapt important este accentuat prin cuvintele din Psalmul 45:6, 7, pe care psalmistul le adresează Regelui, spunînd: «Dumnezeu este tronul tău pentru timp nelimitat, chiar pe vecie; sceptrul regalităţii tale este un sceptru al echităţii. Tu ai iubit dreptatea şi ai urît nelegiuirea. Iată pentru ce Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemn de bucurie mai mult decît pe tovarăşii tăi.» Aceste cuvinte au fost citate de apostolul Pavel pentru a dovedi superioritatea lui Cristos faţă de îngeri (Evr. 1:7–9). Deoarece el al iubit dreptatea şi a urît nelegiuirea sau fărădelegea, sceptrul lui Cristos va fi utilizat în favoarea echităţii. Aceasta prevesteşte binele pentru neamul omenesc.
3. Cine erau «tovarăşii» lui Isus Cristos şi pentru ce era el uns cu «untdelemnul bucuriei» mai mult decît ei?
3 După cum afirmă acest Psalm, omul Isus a avut printre strămoşii săi chiar şi regi. Mulţi din aceştia, de la regele David pînă la regele Ioiachin, fuseseră «tovarăşii» săi, fiind părtaşi la regatul întemeiat de Dumnezeu şi sezînd pe «tronul» lui Iehova (1 Cron. 29:23; 2 Cron. 13:5, 8; Mat. 1:6–12). Acei strămoşi regali fără îndoială s-au bucurat de regalitatea lor peste poporul ales al lui Dumnezeu. Dar nici unul dintre acei «tovarăşi» regali n-a putut simţi bucuria în măsura în care o simte glorificatul Isus Cristos. Regalitatea sa este cu mult superioară aceleia pe care o avuseseră ei, ea fiind cerească, supraîngerească. Iehova Dumnezeul lui Isus Cristos, l-a uns mult mai din abundenţă cu «untdelemnul bucuriei» din cauza devotamentului său perfect şi integru faţă de dreptatea lui Dumnezeu.
CĂSĂTORIA REGELUI ŞI COPIII LUI
4, 5. Ce arată psalmistul în Psalmul 45:8–14 a că face după aceea, Regele victorios şi pentru ce ar putea să ne surprindă aceasta?
4 După ce Isus Cristos va fi repurtat victoria asupra duşmaniler săi de pe pămînt, îşi va îndrepta atenţia spre îndeletniciri paşnice. Psalmistul inspirat îl prezintă căsătorindu-se şi întemeindu-şi o familie. Acest lucru ar părea surprinzător, deoarece Fiul lui Dumnezeu n-a devenit om pe pămînt pentru a se căsători cu una din fetele oamenilor. El n-a urmat calea unor «fii» îngereşti ai lui Dumnezeu din zilele lui Noe (Gen. 6:1–4). De aceea, cineva s-ar putea mira cum ar putea fi împlinite cuvintele următoare ale Psalmului 45
5 «Toate veşmintele tale sînt smirnă, lemn de aloe şi scorţişor; din măreţul palat de fildeş, instrumentele cu coarde te înveselesc. Fiice de regi sînt printre femeile tale preţioase. Soţia ta regală s-a aşezat la dreapta ta, în aur de Ofir. Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită popotul tău îşi casa tatălui tău. Si regele îţi va pofti frumuseţea, căci el este domnul tău, închină-te înaintea lui. Fiica Tirului de asemenea, cu un dar — cei bogaţi ai poporului tău, îţi vor netezi faţa. Fiica regelui este glorioasă înăuntrul casei îmbrăcămintea ei este împodobită de monturi în aur. In veşmînt ţesut ea va fi adusă înaintea regelui.» — Ps. 45:8–14a
6. Cine este această «fiică a regelui» şi ce legătură a avut cu Ioan Botezătorul?
6 Cine este astăzi «fiica regelui» care este adusă înaintea Regelui care doreste să se căsătorească, în timp ce muzica instrumentală înveseleşte ocazia? Ea este într-adevăr fiica unui rege, anume «Regele eternităţii», Iehova (Apoc. 15:3). Astfel ea este o prinţesă. Este vorba de adunarea creştină glorificată, compusă din 144 000 de membri, aceşti fiind socotiţi ca o entitate, ca un trup compus. Ioan Botezătorul a avut privilegiul şi onoarea de a-i prezenta lui Isus Cristos, cînd el era pe pămînt, pe primii membrii ai acestei mirese cereşti. Ioan a spus: «Cine are mireasă, este mire. Cu toate acestea, prietenul mirelui, cînd stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui. Aşadar această bucurie, care este a mea, este deplină.» — Ioan 3:29; 1:35–42; Apoc. 14:1-
7. Cu cine i-au logodit apostolii pe discipolii nou făcuţi şi ce constituie toţi aceştia împreună în cer?
7 In mod asemănător, făcînd discipoli ai lui Isus Cristos, apostolul Pavel şi ceilalţi apostoli, i-au logodit ca pe o «fecioară castă» cu «un bărbat», Isus Cristos (2 Cor. 11:2). Asemenea unei fete logodite care părăseşte locuinţa părinţilor ei pentru a se uni cu soţul ei şi pentru a trai împreună cu el, discipolii care îi sînt promişi în căsătorie Mirelui ceresc, trebuie să-şi uite propriul popor şi casa tatălui lor şi sâ-şi dăruiască afecţiunea Logodnicului lor ceresc, Isus Cristos. După terminarea căii lor pămînteşti, păstrîndu-şi fidelitatea lor feciorelnică, ei trebuie să aştepte glasul Mirelui lor care îi cheamă printr-o înviere din morţi (1 Tes. 4:16, 17; Ioan 6:54). In cer, cei 144 000 constituie «fiica» Regelui Iehova, căci cu ajutorul spiritului său el i-a născut ca Tată adoptiv. Uniţi, ei formează Noul Ierusalim, care este «mireasa», «nevasta Mielului». Cu această ocazie, ea este «pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.» — Apoc. 21:2, 9
8. Din pricina naturii evenimentului, cine ia parte la el în mod potrivit în conformitate cu Psalmul 45, şi cine sînt aceia care mai iau parte la împlinirea psalmului?
8 Această căsătorie a unui fiu de rege cu o fiică de rege este un eveniment regal. Aceasta înseamnă că la o asemenea ocazie trebuie să ia parte o «soţie regală» şi prinţese. Toată organizaţia cerească a lui Dumnezeu, asemenea unei «soţii» regale a acestui «Rege al eternităţii» se bucură ca o mamă iar membrii îngereşti ai acestei organizaţii se bucură asemenea unor prinţese. Toate aceste creaturi cereşti ţin în minte faptul că Iehova Dumnezeu a făcut posibile toate acestea şi de aceea ei zic: «Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi să-l preamărim, căci căsătoria Mielului a sosit şi soţia lui s-a pregătit.» — Apoc. 19:7
9. Unde se bucură «fecioarele, însoţitoarele ei», şi pentru ce acolo?
9 Dar se va bucura cineva de pe pămînt împreună cu cerurile sfinte de acest eveniment strălucitor de importanţă universală? Da! Psalmul 45:14 b, 15 arată aceasta, continuînd să spună: «Fecioarele, însoţitoarele ei, sînt aduse la tine (Mirele regal). Ele vor fi aduse cu bucurie şi veselie; vor intra în palatul Regelui». Unde va avea loc acum bucuria acestor însoţitoare ale miresei? Este adevărat că se spune despre ele că intră în palatul Regelui ceresc, dar se mărită ele cu el? Nu, evident, căci ele nu i-au fost promise în căsătorie. Ele (însoţitoarele) n-au fost născute de spiritul lui Dumnezeu pentru viaţă cerească. — Ioan 3:3, 5
10. Pe cine reprezintă «fecioarele, însoţitoarele» miresei astăzi, şi cum se face că ele sînt pe pămînt cînd căsătoria are loc în cer?
10 Membrii clasei «fiicei Regelui» sînt logodiţi cu Cristos aici jos pe pămînt, în timp ce sînt încă oameni. Prin urmare, domnişoarele de onoare, care sînt doar «în suita ei» şi nu sînt candidate pentru căsătorie cu Mirele regal, vor fi o clasă pămîntească. Ele îşi fac apariţia pe pămînt cînd căsătoria cerească este pe punctul de a fi terminată. Acele însoţitoare fecioare reprezintă, aşadar, «mulţimea mare de oameni» care a început să apară în acest «timp al sfîrşitului» şi care se uneşte cu clasa miresei înainte ca aceasta să părăsească scena pămîntească pentru a se uni cu Mirele Isus Cristos în cer. In armonie cu aceasta, «mulţimea mare de oameni» aşa cum a fost prezis în Apocalips 7:9–17, a început să se formeze în anul 1935 şi să se asocieze cu ultimii membrii ai clasei miresei născute de spirit. Fiind păstraţi prin «necazul cel mare» care se apropie, ei vor trăi pe pămînt cînd are loc căsătoria cerească. Cu ocazia acestui eveniment ei se vor bucura foarte mult. — Ps. 45:15
PRINŢI PE ÎNTREGUL PĂMÎNT
11. Depinde gloria prezentă şi viitoare a lui Cristos de faima strămoşilor săi pămînteşti, şi cum arată Psalmul 45:16 că unirea sa cu adunarea în cer este fecundă?
11 Omul Isus Cristos a avut strămoşi renumiţi. Dar gloria sa prezentă şi viitoare nu se datorează acestui lucru. Cu el, dinastia regală a regelui David, rămîne stabilită pentru totdeauna, căci el este Moştenitorul permanent al regelui David şi regatul său nu va trece niciodată asupra altui urmaş (Luca 1:31–33). Totuşi Psalmul 45:16 lasă să se înţeleagă ceva, şi anume, căsătoria sa cu adunarea celor 144 000 de discipoli glorificaţi va fi fecundă, potrivit cu scopul căsătoriei. De aceea, acest verset adresat Mirelui regal zice: «In locul strămoşilor tăi vor fi fiii tăi, pe care-i vei numi prinţi pe tot pămîntul».
12. Care este starea cea mai înaltă la care pot ajunge aceşti «fii» pe pămînt şi pentru ce va avea Regele destui fii ca să-i numească «pe întregul pămînt»?
12 Nici unul din aceşti «fii» nu va ajunge să fie urmaşul Regelui ceresc. Rangul de prinţi este cea mai înaltă stare la care vor putea ajunge oricare din aceşti «fii». Mulţi din ei vor fi desemnaţi ca «prinţi pe întregul pămînt». Regele va avea «fii» suficienţi pentru acest scop, căci pe lîngă titlul său de «Dumnezeu puternic», el îl poartă şi pe acela de «Tată etern» (Is. 9:6). Jertfa sa umană perfectă pentru întregul neam omenesc i-a acordat favoarea să devină un astfel de tată. Prin această jertfă de ispăşire i-a răscumpărat pe toţi oamenii.
13. Cum va deveni Regele Tatăl dătător de viaţă al morţilor răscumpăraţi şi cum va furniza Regelui «mulţimea mare» pe primii săi prinţi?
13 In consecinţă, Regele poate deveni Dătătorul vieţii pentru «mulţimea mare» a domnişoarelor de onoare care vor supravieţui «necazul cel mare» şi vor ajunge sub domnia sa de o mie de ani. El poate deveni, de asemenea, tatăl tuturor celor morţi din neamul omenesc, inclusiv al strămoşilor sai pămînteşti? Cum? Prin învierea lor din morţi aici pe pămînt (Ioan 5:28, 29). Dintre toţi aceşti fii pămînteşti ai săi, el va putea alege bărbaţi demni, temători de Dumnezeu, ca să-i facă «prinţi pe întregul pămînt». In acest mod el va exercită domnia sa de jur împrejurul întregului glob. In mod logic, «marea mulţime» care va supravieţui «necazul cel mare» şi ai cărei membri devin cei dintîi supuşi ai Regatului său, îi va furniza Regelui primii «prinţi» pentru a servi ca reprezentanţi pămînteşti ai săi.
14. Cum vor fi uniţi aceşti «prinţi» din «marea mulţime» cu alţii în serviciul oficial pe pămînt şi ce va garanta acest aranjament?
14 Ce privilegiu măreţ va fi acesta! Aceşti «prinţi» din mijlocul «marii mulţimi» vor fi uniţi cu alţii în serviciul lor, căci strămoşii lui Isus Cristos şi alţi bărbaţi credincioşi, de la Abel pînă la Ioan Botezătorul, vor fi înviaţi şi vor fi făcuţi reprezentanţi princiari. Ce guvern măreţ şi integru va garanta oamenilor un astfel de aranjament! Acesta este marele guvern necesar, pe care Iehova Dumnezeu intenţionează să-l stabilească pentru a înlocui guvernele naţionale de astăzi, care în curînd trebuie să dea socoteală Regelui victorios, Isus Cristos.
15, 16. (a) De ce, conform Psalmului 45:17, psalmistul dorea să trăiască vreme îndelungată? (b) Cine cunoaşte numele actual al Regelui? Este acesta demn de a fi menţionat şi slăvit atîta vreme?
15 Nu sînt oare mişcate inimile noastre de asemenea perspective bune pentru viitorul apropiat, întocmai ca inima psalmistului inspirat din vechime? Da, şi ca un răspuns bucuros, limbile noastre preiau cuvintele de încheiere ale psalmistului, pe care el le adresează fermecătorului Rege, al cărui guvern este sprijinit de propriul tron al lui Dumnezeu: «Voi vorbi despre numele tău tuturor generaţiilor care vor veni. Iată pentru ce te vor lăuda popoarele pentru totdeauna, chiar pe vecie.» — Ps. 45:17
16 Psalmistul dorea să trăiască mult — «în toate generaţiile care vor veni» — tocmai pentru a vorbi despre numele regelui. El n-a spus numele regelui. Intr-adevăr, el n-a cunoscut numele regelui despre care scria sub inspiraţie în mod profetic. Dar noi astăzi îl putem identifica pe regele despre care scrisese psalmistul în mod profetic şi să-i cunoaştem numele. El este Isus Cristos, Fiul lui Iehova Dumnezeu. Merită numele său să se vorbească despre el «tuturor generaţiilor care vor veni»? Psalmistul a prezis că vor exista popoare care îl vor «lăuda» pe purtătorul acestui nume «pentru timp nelimitat, chiar pe vecie».
17. De aceea, ce trebuie să facem acum cît timpul este favorabil, şi ce va însemna pentru noi aceasta?
17 Astăzi este pusă înaintea noastră ocazia de a supravieţui ziua în care naţiunile vor da socoteală şi de a intra în binecuvîntările Regatului lui Dumnezeu, care le va înlocui. Chiar de pe acum, noi putem jubila prin credinţă împreună cu Regele său uns, căci victoria acestui Rege în Har-Maghedon este sigură şi domnia sa de o mie de ani peste un pămînt curăţat este certitudine. Astăzi, deci, este timpul favorabil pentru noi să ne numărăm printre acele «popoare» care-l vor lăuda pe Regele victorios «pentru timp nelimitat, chiar pe vicie». Aceasta va contribui la gloria lui Iehova Dumnezeu, Tatăl său ceresc, care el însuşi este «Regele eternităţii», precum şi «Regele naţiunilor». Aceasta înseamnă pentru noi o viaţă de laudă a Regelui său uns «chiar pe vecie». Aceasta va da vieţii un sens adevărat şi va fi scopul înalt al existenţei noastre, pentru toată eternitatea.