Predica de pe munte — Cadrul şi fondul ei
Predica de pe munte este cea mai renumită predică, care a fost rostită vreodată. Sute de milioane de oameni pretutindeni de pe pămînt cunosc cuvintele acesteia şi vorbesc despre ea. Are această cuvîntare, pe care a ţinut-o Isus Cristos acum aproape două mii de ani, de spus ceva oamenilor de astăzi?
Tot se mai străduiesc oamenii după fericire? Tot mai au nevoie de principii drepte ca îndrumare pentru comportarea lor unii cu alţii? Există astăzi persoane care ar dori să ştie ce cere Dumnezeu în legătură cu o închinare plăcută lui?
Oamenii care doresc informaţii de încredere despre aceasta sînt mai numeroşi decît oricînd înainte. Deoarece predica de pe munte tratează tocmai aceste teme, ea este în secolul al 20-lea tot aşa de potrivită timpului ca şi atunci cînd a fost rostită. O examinare amănunţită a acestei faimoase predici a lui Isus va fi pentru noi, aşadar, de cel mai mare folos.
Totuşi, înainte de toate, am dori să ne întoarcem spre cadrul şi fondul acestei cuvîntări grandioase.
DOUA DARI DE SEAMA ARMONIOASE
Predica de pe munte apare evident în două evanghelii (Matei, capitolele 5—7, Luca 6:20–49). Darea de seamă a lui Matei despre predica de pe munte este aproximativ de patru ori mai lungă decît aceea a lui Luca. Numai cinci şi jumătate de versete din redarea lui Luca nu apar în cea a lui Matei. Pasajele paralele ale ambelor dări de seamă indică adesea deosebirea considerabilă în litera textului. Ar trebui oare, să se nască prin aceasta o îndoială în autenticitatea predicii, cum apare ea în Biblia noastră?
Ca replică, Luca lasă afară, în comparaţie cu litera textului, o mare parte din predică, scrie A.T. Robertson în lucrarea sa A Harmony of the Gospels for Students of the Life of Christ: „La aceasta se trece cu vederea diferitele părţi mai mari cu acelaşi conţinut, pe care Luca, respectiv Isus, le aminteşte în alte pasaje, le-a repetat cu alte ocazii ([compară] Matei 6:9–13 şi Luca 11:2–14; Mat. 6:25–34 şi Luca 12:22–31). Isus a repetat adesea vorbele sale cu alte ocazii, ceea ce fac toţi învăţătorii, respectiv ar trebui să facă . . . De asemenea, n-ar trebui să ne surprindă faptul că Luca, care în general scrie pentru toţi creştinii, la început lasă afară părţi mari, care sînt destinate mai cu seamă pentru evrei (vezi Mat. 5:17–27; 6:1–18).“ Robertson adaugă apoi la aceasta:
“Făcînd abstracţie de aceste abateri, care se lasă explicate, ar trebui să ne gîndim pe lîngă aceasta, că ambele cuvîntări încep în acelaşi timp şi se termină în acelaşi timp, că ele prezintă o asemănare generală în dispunerea diferitelor părţi şi că ele se aseamănă aproximativ, iar în expresie sînt absolut identice.“
TIMPUL SI LOCUL
La ce timp în decursul serviciului său pămîntesc a rostit Fiul lui Dumnezeu această predică? Biblia raportează că Isus şi-a întrerupt prima sa călătorie prin Galileea, pentru a sărbători în Ierusalim „o sărbătoare a iudeleilor“ (probabil Paştele din anul 31 e.n. Ioan 4:46—5:1). Luca raportează că Isus, după întoarcerea sa în Galileea şi-a atras o mustrare din partea fariseilor, deoarece vindecase în ziua sabatului un om cu o mînă uscată (Luca 6:6–11). Puţin timp după aceea „el s-a dus în munte, pentru a se ruga, şi şi-a petrecut tot timpul în rugaciune lui Dumnezeu. Cînd însă s-a făcut ziuă, el a chemat la sine pe ucenicii săi şi a ales doisprezece dintre ei, cărora le-a dat numele de apostoli“ (Luca 6:12, 13).
După aceea, „a coborît (Isus) cu ei şi s-au oprit pe podiş şi erau acolo o mulţime mare din icenicii săi şi o mare mulţime de oameni din toată Iudea şi Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, care veniseră să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Chiar şi aceia care fuseseră neliniştiţi de spirite necurate au fost vindecaţi. Si tot poporul căuta să-l atingă, deoarece din el ieşea o putere care-i vindeca pe toţi. Si el şi-a ridicat ochii spre ucenicii săi“ şi a început cu predica de pe munte (Luca 6:17–20).
Aşadar Isus a rostit predica de pe munte scurt timp după ce alesese pe cei 12 apostoli ai săi. Aceasta era evident în anul 31 e.n., aproximativ la jumătatea serviciului său de trei ani şi jumătate pe pămînt. Ce-i drept, „o mare mulţime de oameni“ din toată Palestina a auzit predica, totuşi, darea de seamă biblică lasă să se întrevadă că Isus vorbise în principal pentru folosul ucenicilor săi (Mat. 5:1, 2; Luca 6:17, 20).
In ce loc a ţinut Isus cuvîntarea sa? Despre aceasta sînt făcute multe presupunere. Unii cred că pe un munte înalt din Galileea, ca de exemplu multele Tabor. Alţii dau prefinţă „coarnelor din Hattin“, care sînt aşezate între muntele Tabor şi Capernaum. Biblia, în schimb, nu indică precis locul exact în care a fost rostită predica de pe munte. In lucrarea editată de James Hastings A Dictionary of the Bible se spune în legătură cu aceasta:
“Predica a fost rostită în Galileea, ţinutul în care Isus era în realitate activ (compară Mat. 4:23–25; Luca 6:17). Chiar dacă se ia ca indicaţie pentru aceasta Mat. 8:5, Luca 7:1 că locul evenimentului a avut loc în apropiere de Capernaum, localitatea, cu toate acestea, este confuză. . . . Muntele amintit în Matei 5:1; 8:1; Luca 6:12, nu este numit cu numele şi nu se lasă identificat. Ar trebui să acceptăm, în schimb, că predica a fost rostită în ţinutul de vest al mării, nu departe de malul des populat“.
METODA DE INVATARE A LUI ISUS
Iţi este plăcută metoda de învăţare aplicată în predica de pe munte, în măsura în care se deosebeşte de felul în care învaţă intelectualitatea? In lexiconul lui Hastings se spune despre metoda de învăţare a lui Isus:
“El a învăţat mulţimile de oameni în sinagogile lor, pe drumurile publice, pe ţărmul mării şi pe dealurile Galileii. In afară de aceasta, el şi-a îmbracat adevărurile sale religioase şi principiile etice în etice în expresii populare concrete, şi-a exprimat concepţia sa despre viaţă în cuvinte simple şi le-a pus faţă în faţă cu moravurile şi obiceiurile tradiţionale şo a folosit pentru ilustrarea învăţăturilor sale ocupaţiile de toate zilele şi experienţa ascultătorilor săi, precum şi exemple din mediul lor înconjurător. Pe deplin independent de şcolastică şi intelectualism, . . el n-a tratat aceste teme după metodele şcolilor vechi sau moderne. A expus în aşa fel ideile sale, încît să fie înţelese de toţi. A vorbit cu o simplitate, cu o capacitate de discernămînt şi cu o pasiune, încît toţi ascultătorii s-au simţit într-adevăr atraşi“.
Cît de bine cunoşti adevăruruile tratate în predica de pe munte? Poate cunoşti rugăciunea model sau „Tatăl nostru“ şi cuvintele lui Isus cunoscute ca „regula de aur“: „De aceea tot ce voiţi să va facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Mat. 6:9–13; 7:12). Cum stau lucrurile însă cu restul expunerilor lui Isus? Le-ai examina cu plăcere mai detaliat, în special?
Ediţiile următoare ale Turnului de veghere vor conţine articole în care este tratată întreaga predică de pe munte. Trage foloase depline din această informaţie, în timp ce deja acum sau cît mai curînd posibil citeşti cu atenţie întreaga predică de pe munte. Citeşte-o într-adevăr cu atenţie. Meditează asupra cuvintelor lui Isus. Aceasta îţi va produce multă bucurie.