Credinţa, care duce la supravieţuire

„Căutaţi pe Iehova, voi toţi cei blînzi de pe pămînt care aţi pus în aplicare hotărîrea sa judecătorească. Căutaţi dreptatea, căutaţi blîndeţea. Probabil veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“ (Ţefania 2:3).

1–3. (a) De ce depinde supravieţuirea timpului de dezastru mondial, care ne stă în faţă? (b) Ce exemple biblice ne lasă să recunoaştem aceasta?

CATASTROFA sau necazul iminent va fi chiar de proporţii uriaşe, dar Biblia ne asigură că oamenii îl vor supravieţui. De ce depince supravieţuirea lor? De credinţa lor în Dumnezeu. Aceasta s-a arătat tot mereu la catastrofele anterioare, pe care Iehova le-a permis să vină asupra omenirii. Aceia care au exercitat credinţă — adică, care nu au crezut numai în existenţa lui Dumnezeu, ci de asemenea, s-au încrezut în promisiunile sale şi au procedat corespunzător convingerii lor — au supravieţuit. Exemplul cel mai vechi este Noe şi familia sa. Ei au exercitat credinţă şi au supravieţuit (Evr. 11:7). Este remarcabil, de asemenea, exemplul lui Lot şi a celor două fiice ale sale, care au supravieţuit nimicirea Sodomei şi Gomorei. Deoarece Lot era interesat de cei doi gineri ai săi el i-a avertizat. El le-a zis tot mereu: „Sculaţi-vă, ieşiţi afară din locul acesta, căci Iehova aduce nimicire asupra oraşului! Dar în ochii ginerilor săi el apărea ca unul care face glume“. Cînd ei au constatat că Lot nu făcuse nici o glumă, era prea tîrziu (Gen. 19:14).

² In secolul al IX-lea înaintea erei noastre, Iehova Dumnezeu a încredinţat pe Iona, să avertizeze pe locuitorii Ninivei, capitala Asiriei. Din cauza marii lor răutăţi, el se hotărîse să–i nimicească. Totuşi ei au ţinut seamă de avertisment. „Bărbaţii din Ninive au început să creadă în Dumnezeu“. Ce a avut aceasta ca drept urmare? „Adevăratul Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea, şi atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care se hotărîse să le facă lor şi nu l-a făcut (Iona 3:5, 10). Generaţia de atunci a Niniviţilor a supravieţuit acea criză.

³ Cîteva secole mai tîrziu profetul Ieremia şi sclavul etiopian Ebed-Melec, prin care fusese salvat Ieremia, au supravieţuit pe baza credinţei lor nimicirea Ierusalimului (Ier. 39:16–18). Din însemnările istorice reiese că primii creştini au supravieţuit cea de-a doua nimicire a Ierusalimului, pentru că au crezut cuvintele de avertisment ale lui Isus de a fugi din oraş cînd vor vedea că acesta este înconjurat de oşti (Luca 21:20, 21).

4 Ce invitaţii profetice lasă să se conchidă că vor exista supravieţuitori?

⁴ Că există perspectivă în timpul nostru de a putea supravieţui, reiese din cuvintele, pe care Iehova a lăsat să fie consemnate de profetul său Tefania: „Căutaţi pe Iehova, voi toţi cei blînzi de pe pămînt . . . căutaţi dreptatea, căutaţi blîndeţea. Probabil veţi putea fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“ (Țef. 2:3). Si cum a spus Iehova conform cu Isaia 26:20 către locuitorii ţării lui Iuda, va spune el, de asemenea, tuturor servilor săi credincioşi: „Du-te, poporul meu întră în camerele tale interioare şi închide uşile după tine. Ascunde-te doar pentru o clipă pînă cînd va trece anunţarea pedepsei. Căci iată Iehova iese din locuinţa lui, pentru a trage la răspundere pe locuitorii pămîntului pentru nelegiuirea comisă împotriva lui“.

POZITIA CORECTA A INIMII ESTE IMPORTANTA

5–7. Cum se poate spune că adevărata credinţă presupune (a) cinste, (b) blîndeţe sau smerenie şi (c) foamete (sete) spirituală?

⁵ Astfel după cum este necesară o cunoştinţă, pentru a primi credinţa, tot aşa este necesară şi potzţia corectă a inimii, pentru a obţine această cunoştinţă (Rom. 10:13, 15). De aceea, pe drept cuvînt s-a spus că omul, pentru a dezvolta o credinţă nezdruncinată şi o încredere tare în el trebuie să fie cinstit, blînd şi setos după adevăr. Conducătorii religioşi din zilele lui Isus, nu erau oameni cinstiţi ci făţarnici; de aceea ei n-au putut să creadă în Isus (Mat. 23:13–33; Ioan 8:46). Totuşi poporul simplu, de rînd, îl asculta cu plăcere. (Marcu 12:37.)

⁶ De asemenea, este greu de aşteptat ca oamenii trufaşi să creadă şi să acorde încredere la ceea ce a spus Dumnezeu. Pentru ce nu? Pentru că ei, pentru a face aceasta, trebuie să fie blînzi şi dispuşi să înveţe iar persoanele trufaşe nu se lasă cu plăcere învăţate. In afară de aceasta ne este spus că credinţa este un dar al lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu se împotriveşte celor trufaşi, nu este presupus că el le va acorda acest dar (Psalm 25:9; Efes. 2:8; Iac. 4:6).

⁷ A fi flămînd în privinţă spirituală este de asemenea, necesar pentru a obţine o cunoştinţă a adevărului. Un om încrezut, orgolios, care nu-şi face griji de păcatele sale, şi nici despre stările mondiale, nu este un flămînd spiritual. Un om flămînd spiritual este conştient de necesităţile sale spirituale. De aceea, Isus putea să spună în predica sa de pe munte: „Ferice de aceia care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale . . . Ferice de aceia care flămînzesc şi însetează după dreptate“ (Matei 5:3, 6). Isus a vorbit de asemenea, cu cuvinte atrăgătoare: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, că eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi deveniţi ucenicii mei, căci eu sînt blînd şi smerit cu inima, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Mat. 11:28–30). Cu secole înainte a lăsat Iehova pe profetul Isaia să exprime o idee asemănătoare: „Voi toţi cei însetaţi! . . care nu aveţi bani, veniţi, cumpăraţi şi mîncaţi! Da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte, chiar fără bani şi fără plată . . . Ascultaţi-mă cu atenţie . . . ascultaţi, şi sufletul vostru va rămîne în viaţă“ (Isaia 55:1–3).

A CISTIGA O CREDINTA PUTERNICA

8 Care este unul din motivele pentru care unii oameni nu pot să creadă în Iehova Dumnezeu şi în Cuvîntul său?

⁸ Citatele premergătoare au arătat clar că adevărul din cuvîntul lui Dumnezeu găseşte aprobare numai la oamenii a căror inimă este orientată corect. Ei trebuie, după cum se spune, „să vrea să creadă“ adevărul. Cineva, care în mod făţarnic şi trufaş refuză argumentele pe care se bazează credinţa şi este hotărît să pună totul la îndoială, nu poate fi convins, pentru că el pur şi simplu nu vrea să creadă. Aşa este ca şi cînd s-ar simţi obligat să fie peste măsură de critic şi să pună totul la îndoială.

9 Ce texte biblice arată că există diferite grade ale credinţei?

⁹ După cum se ştie, există diferite grade de credinţă. După Biblie, cineva poate fi, de exemplu, „slab în credinţă“. Isus a reproşat ucenicilor săi că ar fi „puţin credincioşi“ (Rom. 4:19; Mat. 8:26). Pe de altă parte cuvîntul lui Dumnezeu vorbeşte, de asemenea, despre „tăria credinţei“ despre o ‘credinţă aşa de mare’ şi despre o ‘credinţă cu totul deosebită’ despre care se vorbeşte „în lumea întreagă“ (Col. 2:5; Mat. 8:10; Romani 1:8).

10, 11. (a) Ce trebuie să facă cineva, pentru a dezvolta o credinţă tare? (b) Ce sfat biblic ar trebui cineva aşadar să urmeze?

¹⁰ Fără cunoştinţă nu se poate crede. Aşadar, pentru a dezvolta o credinţă tare, cineva trebuie să se străduiască să-şi însuşească cunoştinţă. Aceasta înseamnă a urma sfatul inspirat: „Nu vă mai formaţi după acest sistem de lucruri, ci transformaţi-vă prin înnoirea minţii voastre, pentru ca să puteţi stabili prin încercare, care este voia lui Dumnezeu cea bună, acceptabilă şi perfectă“. Cineva poate să-şi înnoiască mintea sa numai dacă se hrăneşte din Cuvîntul lui Dumnezeu. Isus a spus: „Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Iehova“ (Rom. 12:2; Mat. 4:4).

¹¹ Optica de astăzi ne îngreuiează în a găsi timp pentru a ne satisface necesităţile noastre spirituale prin studiul Cuvîntului lui Dumnezeu. Un sfat care a fost dat creştinilor din primul secol din cauza influenţei mediului lor înconjurător păgîn, este încă foarte folositor chiar şi în timpul de astăzi, în care predomina materialismul şi goana după petreceri cu influenţa lor. El sună: „Luaţi seamă deci cu stricteţe cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, în timp ce răscumpăraţi timpul oportun, pentru că zilele sînt rele. De aceea, încetaţi de a mai fi nerezonabili, ci înţelegi pe mai departe care este voia lui Iehova.“ Aceasta cere ca noi să studiem Cuvîntul lui Dumnezeu, căci numai aşa putem să cunoaştem voia lui Dumnezeu (Efes. 5:15–17).

12 Ce înseamnă „a răscumpăra pentru noi timpul oportun“?

¹² Ce înseamnă astăzi ‘a răscumpăra pentru noi timpul oportun’? Inseamnă să nu mai folosim timpul nostru pentru ocupaţii fără rost, ci să profităm de el în mod plin de sens. Aceasta ar putea însemna, mai precis exprimat, că nor ne rezervăm ceva timp, care altfel l-am folosi pentru alte lucruri, nu atît de necesare, pentru lucruri care însă ne-ar interesa şi ne-ar face bucurie, da, poate chiar instructive. Aceasta ar putea însemna că noi am întrebuinţa mai puţin timp pentru a sta în faţa ecranului, a citi ziarul sau pentru a vedea ilustrate. Ar putea însemna, de asemenea, că noi ne-am dedica mai puţin unui hobby care răpeşte timpul. Apoi am putea să ne ocupăm mai mult cu lucrurile biblice. Dedicăte în primul rînd acestor lucruri, şi foloseşte apoi timpul, care îţi mai rămîne, pentru activităţi mai puţin importante. Pe de altă parte, poate te solicită alte lucruri foarte mult, astfel încît pentru tine să nu mai găseşti deloc timp pentru a-ţi putea întări credinţa. De aceea, a dat Isus sfatul: „Căutaţi mai întîi împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea sa (a lui Dumnezeu)“ (Mat. 6:33).

13–15. (a) Pentru ce este imposibilă o credinţă tare fără o cunoştinţă exactă? (b) De ce avem noi nevoie, pentru a dobîndi o cunoştinţă exactă, şi unde trebuie s-o găsim? (c) Ce ajutor de mare valoare avem noi încă, pentru a ne întări credinţa noastră?

¹³ Dar a citi pur şi simplu Biblia nu este de ajuns, pentru a dezvolta o credinţă puternică. Trebuie de asemenea ca cele citite să fie înţelese şi importanţa lor să fie recunoscută. Cineva are nevoie de o cunoştinţă exactă. In zilele apostolilor existau mulţi iudei care aveau o oarecare cunoştinţă din Scripturile ebraice. Deoarece ei însă nu aveau o cunoştinţă exactă, zelul lor era zadarnic (Rom. 10:1–4). Pentru a dobîndi o cunoştinţă exactă şi în acelaşi timp şi o înţelegere, omul are nevoie de ajutor. Următoarele pot ilustra aceasta: După învierea sa, Isus a încurajat pe ucenicii să–i întristaţi, în timp ce le-a arătat ce fusese prezis în Cuvîntul lui Dumnezeu despre suferinţele sale şi despre moartea sa (Luc. 24:15–47). In mod asemănător, evanghelistul Filip a trebuit să–l clarifice pe un înalt funcţionar etiopian, care citea Isaia capitolul 53, dar nu înţelegea despre ce era vorba în aceasta (Fap. 8:27–39).

¹⁴ De aceea, creştinii sînt îndemnaţi prin cuvintele: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie.“ La întrunirile de studiu biblic ale martorilor creştini ai lui Iehova există bărbaţi, care servesc ca vestitori ai evangheliei, păstori, învăţători, supraveghetori şi bătrîni şi socotesc aceasta ca un privilegiu de a ajuta altora, pentru a cîştiga o cunoştinţă exactă despre adevărul divin (Evr. 10:24, 25; Evr. 4:11–13; 1 Tim. 3:1–7; 1 Pet. 5:1–3).

¹⁵ Dacă cineva ar dori să-şi întărească credinţa, ar trebui de asemenea să nu treacă cu vederea valoarea rugăciunii. Isus a cerut urmaşilor săi să se roage pentru primirea spiritului sfînt al lui Dumnezeu, şi credinţa aparţine roadelor acestui spirit (Luc. 11:13; Gal. 5:22, 23). Noi avem, de asemenea, asigurarea sa că Dumnezeu ne ascultă, dacă cerem cu credinţă şi sîntem stăruitori în rugăciune (Mat. 7:7; 17:20). Noi n-ar trebui însă să uităm că trebuie să facem partea noastră. Noi trebuie să lucrăm la aceea pentru ce ne rugăm. Astfel, întocmai după cum agricultorul ară, seamănă şi se îngrijeşte de sămînţă, apoi însă trebuie să se încreadă că Dumnezeu va face să strălucească soarele şi să plouă, şi noi trebuie să procedăm cu hotărîre, pentru a cîştiga o credinţă tare. Dumnezeu îşi va face partea sa, dacă noi ne facem pe a noastră (Mat. 5:45).

„LUPTA–TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI“

16 Ce legătură există între credinţă şi fapte?

¹⁶ Credinţa care duce la supravieţuire nu permite ca cineva să meargă pe calea celei mai mici împotriviri. A trăi conform acestei credinţe, nu este uşor, dar, de asemenea, nu este nici prea greu. Credinta se descoperă prin fapte, căci fără fapte, ea este ca şi un cadavru, este moartă. Credinţa fără fapte este fără folos; ea nu duce la supravieţuire (Iac. 2:14–26). Pentru a putea supravieţui, omul trebuie să lupte. Apostolul Pavel a adus aminte prietenului său Timotei despre acest fapt prin cuvintele: „Luptă–te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică“ (1 Tim. 6:12).

17–19. (a) Ce ilustrări subliniază caloarea credinţei? (b) Ce ocrotire ne oferă credinţa? (c) Ce necesită încă cineva pentru a se lupta ‘lupta cea bună a credinţei’?

¹⁷ Cine se luptă lupta cea bună a credinţei, nu este „aruncat în toate părţile ca de valuri şi purtat încoace şi încolo de orice vînt de învăţătură prin viclenia oamenilor“, ci este în stare, cu ajutorul marelui scut al credinţei . . . să stingă toate săgeţile arzătoare ale celui rău (Efes. 4:14; 6:16). Credinţa serveşte, de asemenea, ca platoşă, care ne apără inima pentru a nu fi influenţată de egoismul care predomină în lumea de azi (1 Tes. 5:8; 1 Ioan 2:16). Dacă noi sîntem astfel protejaţi, putem ‘să privim cu bucurie cînd trecem prin felurite încercări, deoarece ştim că calitatea încercată a credinţei noastre produce răbdare’. O astfel de credinţă a avut Ieremia; de aceea a putut el să pună mărturie unui popor răzvrătit mai mult de 40 de ani (Iac. 1:2, 3).

¹⁸ Intocmai ca în zilele lui Isus, şi astăzi creştinii adevăraţi, care trăiesc după principiile drepte, sînt combătuţi dîrz de către lume. Isus a spus că urmaşii săi nu sînt o parte a lumii, ei vor fi urîţi de lume. Si aşa este încă şi astăzi. El a spus pe mai departe: „In lume veţi avea necazuri, totuşi îndrăzniţi! Eu am biruit lumea“. Cum a făcut el aceasta? Prin credinţa sa, căci noi citim: „Aceasta este puterea biruitoare, care a biruit lumea: credinţa noastră“ (Ioan 16:33; 1 Ioan 5:4). O astfel de credinţă ne fereşte ca să ne abatem de la învăţăturile biblice şi ne face imuni împotriva ademenirilor aşa-numitei cunoştinţe şi înţelepciuni a lumii. Ea ne protejează, de asemenea, de materialism şi de iubirea de bani a acestei lumi (1 Tim. 6:10, 20, 21). Mai departe ea ne ajută să rupem orice legătură cu „Babilonul cel mare“, cu imperiul mondial al falsei religii şi astfel să urmăm porunca divină: „Ieşiţi dintr–însa poporul meu, dacă nu doriţi să aveţi parte cu ea la păcatele ei şi dacă nu doriţi să primiţi o parte din plăgile ei“ (Apoc. 18:4).

¹⁹ A lupta lupta cea bună a credinţei înseamnă, de asemenea, a vorbi cu alţii despre ceea ce a învăţat cineva despre temelia credinţei şi despre perspectiva unei supravieţuiri. Apostolul Pavel a spus în mod potrivit: „Pentru că avem acelaşi spirit al credinţei, ca acela despre care este scris: ‘Eu am exercitat credinţă, de aceea am vorbit’, astfel şi noi exercităm credinţă şi de aceea vorbim“ (2 Cor. 4:13).

A SUPRAVIETUI — SI APOI CE?

20 (a) Respectarea cărei invitaţii profetice ne este nouă de ajutor pentru a supravieţui? (b) Pentru ce a întrebuinţat Tefania expresia „probabil“, şi cum trebuie să se aplice aceasta la timpul nostru?

²⁰ Dacă noi ne întărim credinţa noastră pe mai departe şi ‘ne luptăm lupta cea bună a credinţei’, putem urma sfatul, a cărui respectare este astăzi mai urgentă decît oricînd înainte, anume sfatul: „Căutaţi pe Iehova, voi toţi cei blînzi de pe pămînt . . . căutaţi dreptatea, căutaţi blîndeţea. Probabil veţi putea fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova.“ De ce este spus: „Probabil aţi putea fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“? Pentru că aceste cuvinte original au fost îndreptate către poporul lui Israel, şi anume înainte de a fi fost nimicit în anul 607 î.e.n. şi cînd era încă un semn de întrebare, dacă Dumnezeu ar arăta milă faţă de aceia care ar proceda în mod corespunzător. Ele ne amintesc aşadar, că nu ne putem prevala de mila lui Dumnezeu. (Țef. 2:3.)

21 Ce fel de perspectivă au aceia, care supravieţuiesc timpul necazului mondial?

²¹ Cu privire la ce ne-am putea noi bucura, în măsura în care supravieţuim prezentul sistem vechi de lucruri? La o nouă orînduire dreaptă, paşnică, în care totul este la dispoziţie din belşug. Noi vom vedea, cum Pămîntul se transformă într-un paradis şi prin aceasta se realizează scopul lui Iehova cu roivire la Pămînt şi la om (Gen. 1:28; 2:16). Apoi, Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi, nici tristeţe, nici ţipete, nici durere nu va mai fi. Lucrurile cele dîntîi vor fi atunci trecute“ (Apoc. 21:4). Apoi, se vor împlini, de asemenea, cuvintele profetului Isaia (25:6, 8): „Atunci DOMNUL OSTIRILOR (Iehova al oştirilor) pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite --- el va nimici moartea pentru totdeauna. El, DOMNUL (Suveranul Domn, Iehova), şterge lacrimile de pe toate feţele. El va îndepărta ocara poporului său de pe întregul pămînt. Aşa a vorbit DOMNUL (Iehova)“ (Bruns; NW). Ce perspectivă măreaţă pentru toţi care din cauza credinţei lor supravieţuiesc „necazul cel mare“!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 285]

‘A răscumpăra timpul oportun pentru noi’ înseamnă, a nu mai folosi timpul nostru pentru ocupaţii fără rost, ci a profita de el în mod plin de sens.