Dare de seamă istorică, biblică întărită

Două descoperiri arheologice noi întăresc în mod interesant, darea de seamă istorică în legătură cu Biblia. După cum anunţă New York Times, s-a găsit într-o veche fortăreaţă iudaică, care a fost descoperită în pustia Sinai, inscripţii ebraice şi feniciene, care se consideră a fi de foarte mare însemnătate, pentru că aminteşte de mai multe ori „IEHOVA“ numele tradiţional al lui Dumnezeu.

În afară de aceasta, au fost găsite, în vechiul oraş cananit Ebla din Siria de nord de astăzi, aproximativ 15 000 de tăbliţe de argilă. Se apreciază că ele provin dintr-un timp dinaintea anului 2 000 î.e.n. Pe tăbliţe se găsesc multe nume şi locuri biblice ale timpului de atunci, printre altele „Urusalima“ (Ierusalim) — referinţă, care ar trebui să fie cu sute de ani mai veche decît alte referinţe asupra Ierusalimului. Cercetătorii sînt uimiţi de asemănarea tăbliţelor cu ebraica veche.

Savanţii speră, de asemenea, ca rapoartele să spună ceva despre motivul pentru care religia poporului lui israel era cu totul altfel decît religiile politeiste stricate moral ale popoarelor din vecinătatea lor. Arheologul David Frudman de la University of Michigan a caracterizat forma de închinare ebraică ca o „mutaţie semnificativă a tuturor religiilor anterioare.“ Explicaţia corectă, însă, nu se poate găsi prin că se cercetează istoria cananiţilor politeişti. Religia lui Israel nu era o oarecare religie a naturii. Numai o religie, care a provenit dintr-un singur izvor, dinafara domeniilor omeneşti, putea să fie cu totul altfel. Biblia arată că acest izvor era Dumnezeu. — Iosua 24:14, 15.