A orîndui cronologic evenimentele biblice

Fără raportul despre Creaţiune, Biblia cuprinde un interval de timp de aproximativ 4 000 de ani de istorie a omenirii. Cum este posibil acum să orînduim corect, cronologic evenimentele relatate în Biblie care s-au petrecut în acest lung interval de timp? Ne-ar tenta să punem diferitele întîmplări în legătură cu evenimentele importante cum sînt: creerea lui Adam, potopul, eliberarea lui Israel din Egipt şi naşterea lui Cristos.

După cronologia Biblică, Adam a fost creat în anul 4026 î.e.n. In timpul ce s-a scurs pînă la potop (2370 î.e.n.) au trăit trei proeminenţi credincioşi: Abel, Enoh şi Noe. Abel, pentru că a fost un om drept, a fost ucis de fratele său Cain, primul fiu a lui Adam. 1 Ioan 3:12. Enoh, care a fost contemporan cu Adam timp de 308 ani, a profeţit executarea judecăţii lui Dumnezeu asupra tuturor celor răi. Strănepotul său Noe, s-a născut la circa 126 de ani după moartea lui Adam. Gen. 5:3–29; Iuda 14, 15.

In timpul lui Noe mulţi îngeri şi-au părăsit reşedinţa lor iniţială din cer, şi-au luat corpuri omeneşti, şi-au luat soţii şi au produs o generaţie hibridă, nefilimii. Gen. 6:1–4; 1 Petru 3:19, 20; Iuda 6. In al 600-lea an al vieţii lui Noe, potopul a pus capăt oamenilor nelegiuiţi. In timp ce apele creşteau pe pămînt, Noe soţia sa, trei fii ai săi (Sem, Ham şi Iafet) şi soţiile acestora, se aflau în siguranţă în corabia pe care ei au construit-o la porunca lui Dumnezeu. Gen. 7:11, 17–21.

La scurt timp după potop, Nimrod, nepotul lui Ham, a început să se răscoale împotriva lui Dumnezeu. El s-a ridicat ca primul rege şi a determinat construirea oraşului Babel şi a turnului său. Iehova Dumnezeu a zădărnicit planul lui Nimrod, încurcînd limba constructorilor Babelului. Gen. 10:8–10; 11:1–4. Aceasta s-a întîmplat în zilele lui Peleg cîndva între anii 2269 şi 2030 î.e.n. Gen. 10:25. Pe atunci Noe mai era încă în viaţă, pentru că el a mai trăit după potop încă 350 de ani. Gen. 9:28.

La circa 77 de ani după moartea lui Noe, Avraam, la vîrsta de 75 de ani, a venit în Canaan, în ţara pe care a promis Iehova Dumnezeu că o va da urmaşilor lui Avraam. Gen. 12:4–7. Atunci în anul 1943 î.e.n., Iehova a încheiat cu Avraam legămîntul promisiunii.

Cînd Avraam a fost în vîrstă de 100 de ani, iubita sa soţie i-a născut un fiu — Isac —. Gen. 21:5. La circa 10 ani după moartea lui Sem, a fiului lui Noe, Isac, în vîrstă de 60 de ani, a devenit tatăl gemenilor Esau şi Iacob. Gen. 11:10, 11; 25:26. Iacob a fost tatăl a 12 fii. Unul dintre ei, Iosif, a ajuns, prin împrejurări neobişnuite, în poziţia unui administrator alimentar în Egipt. Datorită unei foamete din Canaan, Iacob şi apartenenţii familiei sale, au devenit străini stabiliţi în Egipt. In final, urmaşii lor, izraeliţii, au fost aduşi în sclavie. Dar la 430 de ani de la încheierea legămîntului special încheiat cu strămoşul lor Avraam, Iehova Dumnezeu i-a eliberat din Egipt prin Moise şi i-a dus la muntele Sinai, unde a încheiat cu ei legămîntul legii. Gen. 45:26; 47:1, 2; Exod 1:8–11; 13:19–21; 19:1; Gal. 3:17.

După ce israeliţii au rătăcit prin pustie 40 de ani, au intrat, sub conducerea lui Iosua, în anul 1473 î.e.n., în Canaan. Deut. 29:5; 31:1–3; Iosua 5:6, 7. In decurs de şase ani, cea mai mare parte a ţării a fost cucerită. Iosua 14:10–12. Apoi timp de circa 350 de ani, ei au avut judecători aleşi de Iosua, care s-au îngrijit de problemele lui Israel. In timpul vieţii lui Samuel, ultimul dintre aceşti judecători, a devenit rege Saul din tribul Beniamin. După domnia de 40 de ani a lui Saul, a început să guverneze în Hebron, peste seminţia lui Iuda, David, în timp ce fiul lui Saul, Iş–Boşet domnea din Mahanaim asupra celorlalte triburi ale lui Israel. 2 Sam. 2:2, 3, 8–10; Fapte 13:20–22. La 7 ani şi jumătate după ca David începuse să guverneze peste Iuda, el a devenit rege peste întregul Israel. El a guvernat în total 40 de ani. El a fost urmat la tron de fiul său Solomon şi a domnit şi el tot 40 de ani. 2 Sam. 2:11; 1 Regi 2:11; 11:42.

In anul 997 î.e.n., în timpul guvernării lui Roboam, fiul lui Solomon, 10 triburi s-au răsculat şi l-au făcut rege al lor pe Ieroboam. Triburile lui Beniamin şi Iuda precum şi leviţii au rămas însă credincioşi casei lui David. Deoarece regele Ieroboam a introdus cultul viţeiilor, au şi început pentru regatul celor 10 triburi condiţii proaste şi ele nici nu s-au mai despărţit niciodată de închinarea la idoli, pînă la cucerirea lor de către asirieni în anul 740 î.e.n. 1 Regi 12:16–24, 28–30; 2 Regi 17:1–6. Cu aproximativ 133 de ani mai tîrziu, în anul 607 î.e.n., babilonenii au cucerit regatul celor două seminţii. 2 Regi 25:1–9.

In anul 537 î.e.n., după captivitatea de 70 de ani în Babilon, o rămăşiţă a Iudeilor s-a reîntors la Ierusalim pentru a reconstrui templul. Dar zidurile Ierusalimului au fost reconstruite abia în anul 455 î.e.n., sub conducerea lui Neemia. Scrierea Scripturilor ebraice s-a sfîrşit după anul 443 î.e.n., cînd şi-a scris profeţia sa profetul Maleahi. Această profeţie indica venirea solului trimis de Dumnezeu, care trebuia să pregătească un popor pentru „solul legămîntului“, Mesia. Maleahi 3:1.

Scrierile creştine greceşti au reluat firul istoriei biblice cu anunţurile naşterii acestor doi soli. In primăvara anului 2 î.e.n. s-a născut Ioan Botezătorul, precursorul lui Mesia sau Cristos. Cu şase luni mai tîrziu Maria l-a născut pe Cristos, Isus, cel dinainte prezis. Serviciul de trei ani şi jumătate al lui Isus pe pămînt a început în toamna anului 29 e.n. şi s-a terminat în primăvara lui 33 e.n., odată cu moartea sa. După învierea şi înălţarea Sa la cer, discipolii Săi au continuat lucrarea pe care o începuse El. Pe la anul 98 e.n., în sfîrşit Ioan, ultimul apostol care mai era încă în viaţă, a terminat scrierea Bibliei. In acel an a scris el, probabil, 1, 2 şi 3 Ioan, precum şi evanghelia numită cu numele lui. Cu circa doi ani mai înainte el scrisese Apocalipsa.

Toate acestea arată cum se pot orîndui cronologic evenimentele biblice. La citirea Bibliei, noi ar trebui să încercăm să punem un eveniment biblic, în mod cronologic, în legătură cu altul. Prin aceasta istoria biblică va cîştiga în importanţă pentru noi.