TARS

Capitala provinciei romane Cilicia. În acest oraș, cel mai important din Cilicia, s-a născut apostolul Pavel (Fa 9:11; 22:3). Ruinele orașului se găsesc astăzi în localitatea modernă cu același nume. Tarsul era situat la circa 16 km de gura de vărsare a râului Cnid. Acest râu se varsă în partea de est a Mediteranei, la circa 130 km N față de extremitatea estică a insulei Cipru.

Tarsul datează din timpuri străvechi, astfel că nu se știe când a fost întemeiat și de către cine. Prima mențiune istorică a Tarsului se referă la cucerirea lui de către asirieni (niciodată nu a fost un oraș puternic fortificat). Orașul a fost tributar o lungă perioadă de timp puterilor străine care l-au stăpânit succesiv: Asiria, Persia, Grecia, regii seleucizi și, în cele din urmă, Roma.

Tarsul era situat într-o zonă fertilă de coastă, unde se cultiva in. Datorită culturilor de in, în zonă s-au dezvoltat unele meșteșuguri, cum ar fi fabricarea țesăturilor și confecționarea de corturi. La confecționarea corturilor se folosea și pânza din păr de capră numită cilicium. Însă un factor care a contribuit într-o măsură și mai mare la faima și la bogăția Tarsului a fost portul său excelent, situat într-o poziție strategică, pe o importantă rută comercială, ce traversa regiunea de la est la vest. Dacă se mergea spre est, această rută făcea legătura cu Siria și cu Babilonul, iar dacă se mergea prin Porțile Ciliciei, un defileu îngust din munții Taurus, aflat la circa 50 km N de Tars, se putea ajunge în partea de vest și de nord a Asiei Mici.

De-a lungul timpului, Tarsul a fost vizitat de mai multe personalități marcante, printre care Iuliu Cezar, Marc Antoniu și Cleopatra, precum și de câțiva împărați. Cicero a locuit ocazional în acest oraș, în perioada în care a fost guvernator al Ciliciei (51-50 î.e.n.). În secolul I e.n., Tarsul era un renumit centru de învățământ, care, potrivit geografului grec Strabon, întrecea chiar și Atena și Alexandria (Geografia, XIV, V, 13).

Având în vedere toate acestea, Pavel a spus pe bună dreptate despre Tars că era un oraș „deloc lipsit de importanță”. El a afirmat acest lucru când i-a adus la cunoștință unui comandant militar că era cetățean al Tarsului, nu egiptean (Fa 21:37-39).

După ce a devenit creștin, Pavel a mai fost din când în când în orașul său natal, Tars (Fa 9:29, 30; 11:25, 26); de asemenea, el trebuie să fi trecut pe acolo în cel puțin una dintre călătoriile sale misionare (Fa 15:23, 41; 18:22, 23).