TAMUZ, I

Zeu pe care îl plângeau femeile israelite apostate din Ierusalim, în al șaselea an de exil al profetului Ezechiel (612 î.e.n.). (Eze 8:​1, 3, 14)

În textele sumeriene, Tamuz este numit Dumuzi și este identificat drept consortul sau iubitul zeiței fertilității Inanna (Iștar la babilonieni). S-a avansat ipoteza că Tamuz ar fi fost la origine un rege care a fost zeificat după moarte. Potrivit unor texte sumeriene despre care se crede că datează din secolul al XVIII-lea î.e.n., regii Sumerului erau identificați cu Dumuzi.

Referitor la identificarea lui Tamuz, D. Wolkstein și S. N. Kramer au remarcat: „În anticul Sumer existau destul de mulți «zei muritori», dar cel mai cunoscut era Dumuzi (în Biblie, Tamuz), pe care femeile din Ierusalim încă îl jeleau în zilele profetului Ezechiel. La origine, zeul Dumuzi a fost un muritor, un rege sumerian a cărui viață și moarte au lăsat o impresie profundă asupra gânditorilor și mitografilor sumerieni”. (Inanna, Queen of Heaven and Earth, New York, 1983, p. 124) În plus, O. R. Gurney a scris: „Dumuzi a fost la origine un om, un rege al Erecului . . . Natura umană a lui Dumuzi este confirmată și de pasajul mitologic în care îi spune Inannei: «Te voi duce la casa dumnezeului meu». Un zeu nu ar spune asemenea cuvinte”. (Journal of Semitic Studies, vol. 7, 1962, p. 150-152)