NEMURIRE

Termenul „nemurire” este echivalentul grecescului athanasía, format din prefixul negativ a și o formă a termenului thánatos care înseamnă „moarte”. Astfel, termenul athanasía înseamnă literalmente „fără de moarte” și se referă la acea viață care nu se sfârșește niciodată, veșnică și indestructibilă. (1Co 15:53, 54; 1Ti 6:16) Pe de altă parte, termenul grecesc aphtharsía, tradus prin „neputrezire”, descrie ceva care prin natura lui nu se poate degrada sau descompune, ceva incoruptibil și nepieritor. (Ro 2:7; 1Co 15:42, 50, 53; Ef 6:24; 2Ti 1:10)

Expresiile „nemuritor” sau „nemurire” nu apar în Scripturile ebraice. Totuși, aici se arată în mod clar că Iehova Dumnezeu, Sursa vieții, nu este supus morții, prin urmare, el este nemuritor. (Ps 36:7, 9; 90:1, 2; Hab 1:12) Acest aspect este subliniat și de către apostolul creștin Pavel care îl numește pe Dumnezeu ʻRege al eternității, care este nepieritorʼ. (1Ti 1:17)

În plus, după cum se menționează în articolul SUFLET, Scripturile ebraice arată cu claritate că omul nu este, prin natura sa, nemuritor. Există numeroase pasaje care arată că sufletul omului (ebr. néfeş) moare, merge în mormânt și poate fi distrus. (Ge 17:14; Ios 10:32; Iov 33:22; Ps 22:29; 78:50; Eze 18:4, 20) Scripturile grecești creștine sunt în armonie cu cele ebraice și vorbesc, de asemenea, despre moartea sufletului (gr. psykhḗ). (Mt 26:38; Mr 3:4; Fa 3:23; Iac 5:20; Re 8:9; 16:3) Astfel, ele nici nu contestă și nici nu modifică învățătura Scripturilor ebraice potrivit căreia omul, sau sufletul uman, este muritor. Totuși, în Scripturile grecești creștine este revelat scopul lui Dumnezeu de a oferi darul nemuririi anumitor slujitori ai săi.

De ce se spune despre Isus că este „singurul care are nemurirea”?

Potrivit Bibliei, Isus Cristos a fost prima persoană care a primit darul nemuririi. Însă Isus a devenit nemuritor doar după ce a fost înviat din morți de către Dumnezeu, așa cum reiese din cuvintele inspirate ale apostolului Pavel consemnate în Romani 6:9: „după ce a fost sculat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai stăpânește peste el”. (Compară cu Re 1:17, 18.) Din acest motiv, în 1 Timotei 6:15, 16 Isus este numit „Regele celor ce domnesc ca regi și Domnul celor ce stăpânesc ca domni” întrucât el este diferit de toți ceilalți regi și domni, fiind „singurul care are nemurirea”. Ceilalți regi și domni sunt muritori, așa cum au fost toți marii preoți din Israel. Spre deosebire de aceștia, Isus a fost glorificat de Dumnezeu și numit Mare Preot în felul lui Melchisedec, având „o viață indestructibilă”. (Ev 7:15-17, 23-25)

Cuvântul tradus prin „indestructibil” în Evrei 7:16 este redarea termenului grecesc akatálytos care înseamnă literalmente „indisolubil”. Termenul grecesc este format din prefixul negativ a și alți termeni care fac referire la un proces de „dărâmare” sau „năruire”. Ideea transmisă de acești termeni se regăsește atât în declarația lui Isus despre dărâmarea pietrelor din templul de la Ierusalim (Mt 24:1, 2), cât și în pasajul în care Pavel face referire la năruirea „cortului” pământesc al creștinilor unși, adică sfârșitul vieții lor pământești trăită în corpuri umane. (2Co 5:1) Prin urmare, viața nemuritoare pe care Isus a primit-o după ce a fost înviat nu este doar veșnică, ci și indestructibilă, nefiind supusă degradării sau distrugerii.

Moștenitorii Regatului primesc nemurirea. O înviere ca a lui Cristos le este promisă și creștinilor unși chemați să domnească alături de el în ceruri. (1Pe 1:3, 4; Ro 6:5) La fel ca Domnul și Conducătorul lor, membrii unși ai congregației creștine care rămân fideli până la moarte sunt înviați la viață nemuritoare ca ființe spirituale astfel încât „ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire”. (1Co 15:50-54) Ca și în cazul lui Isus, pentru acești creștini nemurirea nu înseamnă doar viață veșnică sau o simplă eliberare de moarte, ci „o viață indestructibilă” în calitate de moștenitori împreună cu Cristos. Apostolul Pavel evidențiază acest aspect asociind neputrezirea pe care aceștia o dobândesc, cu nemurirea. (1Co 15:42-49) „Asupra lor moartea a doua nu are autoritate.” (Re 20:6; vezi NEPUTREZIRE)

Darul nemuririi acordat moștenitorilor Regatului este cu atât mai deosebit cu cât nici chiar îngerii lui Dumnezeu nu sunt nemuritori, deși au corpuri spirituale, nu fizice. Acest lucru este evident având în vedere sentința cu moartea rostită atât împotriva fiului spiritual care a devenit Satan, sau Adversarul lui Dumnezeu, cât și împotriva acelor îngeri care au urmat calea acestuia și „nu și-au păstrat locul inițial, ci și-au părăsit locuința potrivită pentru ei”. (Iuda 6; Mt 25:41; Re 20:10, 14) Așadar, ʻviața indestructibilăʼ (Evr 7:16), sau indisolubilă, pe care o primesc creștinii care au privilegiul de a domni în Regatul ceresc alături de Fiul lui Dumnezeu este o dovadă extraordinară a încrederii pe care Dumnezeu le-o acordă. (Vezi CER ¶43; VIAȚĂ.)