ABEL-BET-MAACA

[Curs de apă al casei lui Maaca]

Oraș fortificat al tribului lui Neftali, aflat în nordul Palestinei, probabil la 7 km V-N-V de Dan. Este identificat cu Tell Abil (Tel Avel Bet Maʽakha). Orașul avea o poziție bună, fiind situat la întretăierea a două drumuri: drumul care urca spre nord de la Hațor și drumul ce lega Damascul de Tir (pe direcția est-vest).

Războinicii lui David, aflați sub comanda lui Ioab, au asediat orașul Abel când rebelul Șeba s-a refugiat în el. Atunci o femeie înțeleaptă, vorbind în numele ‘celor pașnici și fideli din Israel’, l-a implorat pe Ioab să nu distrugă orașul. Acesta era un loc unde, de multă vreme, oamenii veneau pentru hotărâri judecătorești înțelepte, fiind considerat „o mamă în Israel“. Expresia ar putea să însemne și că Abelul era un oraș mare, de care aparțineau alte localități. Locuitorii Abelului au urmat sfatul femeii și au aruncat capul lui Șeba peste zid, astfel că orașul a fost cruțat (2Sa 20:14–22).

La cererea regelui Asa al lui Iuda, regele sirian Ben-Hadad I „a doborât“ Abel-Bet-Maaca pentru a-l împiedica pe Baeșa, regele Israelului, să fortifice Rama (1Re 15:20; vezi RAMA 1). În timpul domniei lui Pecah, orașul Abel-Bet-Maaca a fost cucerit de Tiglat-Pileser III al Asiriei, iar locuitorii lui au fost duși în exil (2Re 15:29). Orașul, numit în textele asiriene Abilakka, apare în inscripțiile lui Tiglat-Pileser III, în lista cu orașele cucerite de el. Orașul a fost numit și Abel-Maim (Curs de apă al apelor), un nume foarte potrivit având în vedere câmpiile fertile și bine udate din jur. Datorită poziției sale, orașul era un loc ideal pentru depozitarea mărfurilor (2Cr 16:4).