Rugăciunea şi umilinţa sunt vitale

Isus le-a mai spus discipolilor săi o ilustrare despre perseverenţa în rugăciune (Luca 11:5-13). Acum, când se află, poate, în Samaria sau în Galileea, el subliniază din nou necesitatea de a nu înceta să ne rugăm, făcând următoarea ilustrare: „Într-un oraş era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi n-avea respect faţă de oameni. Dar în oraşul acela era o văduvă şi ea se ducea mereu la el zicând: «Fă-mi dreptate împotriva celui cu care mă judec». Un timp el n-a vrut, dar apoi şi-a zis: «Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi nu-i respect pe oameni, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu vină şi să mă bată întruna la cap»” (Luca 18:2-5).

Care este aplicarea? Isus zice: „Auziţi ce-a spus judecătorul, deşi era nedrept! Atunci nu le va face Dumnezeu dreptate aleşilor săi care strigă către el zi şi noapte, deşi este îndelung răbdător faţă de ei?” (Luca 18:6, 7). Ce idee transmite Isus despre Tatăl său prin aceste cuvinte?

Cu siguranţă, el nu vrea să spună că Iehova Dumnezeu se aseamănă în vreun fel cu judecătorul nedrept. Isus creează un contrast: Dacă până şi un judecător uman nedrept răspunde la cererile stăruitoare ale cuiva, este indiscutabil că Dumnezeu va face acest lucru. El este drept şi bun şi le va răspunde slujitorilor săi dacă vor continua să se roage. Aceasta reiese din următoarele cuvinte ale lui Isus: „Vă spun că [Dumnezeu] le va face dreptate repede” (Luca 18:8).

Deseori, celor umili şi săraci nu li se face dreptate. În schimb, oamenii bogaţi şi puternici sunt de multe ori favorizaţi. Însă Dumnezeu nu procedează aşa. La timpul stabilit, el va avea grijă ca cei răi să fie pedepsiţi şi slujitorii săi să primească viaţă veşnică.

Cine are o credinţă ca a văduvei? Câţi cred cu adevărat că Dumnezeu „le va face dreptate repede”? Isus tocmai a ilustrat că este necesar să perseverăm în rugăciune. Acum, în legătură cu credinţa în puterea rugăciunii, el întreabă: „Când va sosi Fiul omului, va găsi el această credinţă pe pământ?” (Luca 18:8, Traducerea lumii noi, 2013, engl.). De aici se înţelege că este posibil ca nu mulţi oameni să aibă o astfel de credinţă când va veni Cristos.

Unii dintre cei care îl ascultă pe Isus consideră că au o credinţă puternică. Ei se cred drepţi, iar pe alţii îi dispreţuiesc. Aceşti oameni trebuie să ia aminte la următoarea ilustrare a lui Isus: „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu şi celălalt încasator de impozite. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sinea lui astfel: «O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni – extorcatori, nedrepţi, adulteri – , nici chiar ca acest încasator de impozite. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ce câştig»” (Luca 18:10-12).

Fariseii sunt cunoscuţi pentru că îşi etalează pretinsa dreptate. Ocaziile obişnuite în care ei îşi impun să postească sunt zilele de luni şi joi, când pieţele mari sunt aglomerate şi pot fi văzuţi de mulţi oameni. În plus, fariseii dau cu scrupulozitate zeciuială chiar şi din verdeţuri (Luca 11:42). Cu câteva luni în urmă, ei şi-au exprimat dispreţul faţă de oamenii de rând spunând: „Această mulţime care nu cunoaşte Legea [interpretarea dată de farisei Legii] este blestemată” (Ioan 7:49).

Isus îşi continuă ilustrarea: „Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanţă, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Da, încasatorul de impozite îşi recunoaşte cu umilinţă slăbiciunile. Isus încheie cu următoarele cuvinte: „Vă spun: Omul acesta a coborât la casa lui dovedind că este mai drept decât celălalt, pentru că cine se înalţă va fi umilit, dar cine se umileşte va fi înălţat” (Luca 18:13, 14).

Astfel, Isus subliniază necesitatea de a fi umili. Acesta este un sfat oportun pentru discipolii săi, întrucât trăiesc într-o societate în care fariseii ipocriţi pun accentul pe poziţia socială. Însă sfatul lui Isus este valoros pentru toţi continuatorii săi.