Organizaţi pentru a-i sluji ‘Dumnezeului păcii’

1, 2. Ce schimbare a suferit revista Turnul de veghe în ianuarie 1895 şi cum au reacţionat fraţii?

CÂND John Bohnet, un Student în Biblie zelos, a primit numărul din ianuarie 1895 al revistei Turnul de veghe, a fost foarte încântat de ce a văzut. Revista avea o copertă nouă, originală, pe care era o imagine cu un far ce se înălţa deasupra mării învolburate, brăzdând cerul întunecat cu razele lui. Anunţul din revistă referitor la noul aspect al acesteia apărea sub titlul „Noua noastră înfăţişare”.

² Impresionat, fratele Bohnet i-a trimis lui Charles Russell o scrisoare. „Mă bucur să văd TURNUL în haine de sărbătoare, a scris el. Arată bine.” Un alt Student în Biblie fidel, John Brown, a făcut următorul comentariu cu privire la copertă: „Este foarte sugestivă. Cât de solidă este temelia pe care stă turnul, în timp ce valurile şi furtunile o izbesc fără încetare!”. Noua copertă a fost prima schimbare din anul acela, însă nu ultima. În noiembrie a avut loc o altă schimbare majoră, care, nu întâmplător, avea din nou legătură cu o mare agitată.

3, 4. Ce problemă a dezvăluit Turnul de veghe din 15 noiembrie 1895 şi ce schimbare majoră a fost anunţată?

³ Un articol detaliat, publicat în Turnul de veghe din 15 noiembrie 1895 a dezvăluit următoarea situaţie: Pacea din mijlocul asociaţiei, sau al organizaţiei, Studenţilor în Biblie era tulburată de probleme, la fel cum marea este răscolită de furtuni năprasnice. Fraţii aveau tot mai multe discuţii cu privire la cine să fie în fruntea congregaţiilor locale. Pentru a-i ajuta să înţeleagă cum putea fi corectat acest spirit de competiţie dezbinător, articolul a comparat organizaţia cu un vas. Apoi a arătat în mod deschis că fraţii cu răspundere nu pregătiseră organizaţia pentru vremuri tulburi. Ce era de făcut?

⁴ Articolul menţiona că un căpitan capabil se asigură că la bord există veste de salvare şi că echipajul este gata să înfrunte furtunile. În mod asemănător, cei aflaţi în fruntea organizaţiei trebuiau să se asigure că toate congregaţiile erau pregătite să facă faţă unor situaţii dificile. Pentru realizarea acestui lucru, articolul anunţa o schimbare foarte importantă, care trebuia aplicată imediat. Era necesar ca „în fiecare congregaţie să fie aleşi bătrâni” care „să supravegheze turma” (Fap. 20:28).

5. a) De ce prima măsură privitoare la alegerea de bătrâni a fost un pas înainte făcut la momentul potrivit? b) Ce întrebări ne-am putea pune?

⁵ Acea primă măsură referitoare la alegerea de bătrâni a fost un pas înainte făcut la momentul potrivit pentru instituirea unei structuri solide a congregaţiei. Datorită acestei măsuri, fraţii noştri au reuşit să răzbată prin valurile furioase ale Primului Război Mondial. În deceniile următoare s-au făcut şi alte îmbunătăţiri organizatorice, care i-au ajutat pe slujitorii lui Dumnezeu să fie mai pregătiţi să-i aducă închinare. În ce profeţie biblică a fost prezisă această situaţie? La ce schimbări organizatorice ai fost martor? Ce foloase ţi-au adus ele?

„Voi pune peste tine ca supraveghetori pacea”

6, 7. a) Care este semnificaţia versetului 17 din Isaia, capitolul 60? b) Ce sugerează cuvintele „supraveghetori” şi „aceia care îţi împart sarcini”?

⁶ După cum am văzut în capitolul 9, Isaia a prezis că Iehova îşi va binecuvânta poporul cu creştere numerică (Is. 60:22). Dar Iehova a promis că va face chiar mai mult. În aceeaşi profeţie, el a spus: „În loc de aramă voi aduce aur, în loc de fier voi aduce argint, în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Voi pune peste tine ca supraveghetori pacea şi ca aceia care îţi împart sarcini, dreptatea” (Is. 60:17). Care este semnificaţia acestei profeţii? Cum se aplică ea în prezent?

⁷ În profeţia lui Isaia se spune că un material va fi înlocuit cu altul. Dar să remarcăm că aceste schimbări nu sunt din rău în bine, ci din bine în mai bine. Înlocuirea aramei cu aurul este o îmbunătăţire, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul celorlalte materiale menţionate în profeţie. Aşadar, folosind acest limbaj metaforic, Iehova a prezis că situaţia poporului său se va îmbunătăţi treptat. La ce tip de îmbunătăţiri s-a făcut referire în profeţie? Prin cuvintele „supraveghetori” şi „aceia care îţi împart sarcini”, Iehova a arătat că se vor face îmbunătăţiri treptate în modul în care i se va purta de grijă poporului său şi în care acesta va fi organizat.

8. a) Cine determină îmbunătăţirile menţionate în profeţia lui Isaia? b) Ce foloase avem datorită acestor îmbunătăţiri? (Vezi şi chenarul „El a acceptat cu umilinţă corectarea”.)

⁸ Cine determină acest progres pe plan organizatoric? Iehova afirmă: „Voi aduce aur, . . . voi aduce argint . . . Voi pune peste tine ca supraveghetori pacea”. Într-adevăr, îmbunătăţirile în modul de organizare a congregaţiei nu au fost rezultatul eforturilor oamenilor, ci al acţiunii lui Iehova. Iar de când Fiul său, Isus, a devenit Rege, Iehova a făcut aceste îmbunătăţiri prin intermediul său. Ce foloase avem în urma lor? În acelaşi verset se spune că îmbunătăţirile organizatorice vor avea drept rezultat „pacea” şi „dreptatea”. Dacă acceptăm îndrumarea lui Dumnezeu şi facem schimbări, în mijlocul nostru va domni pacea, iar iubirea pentru dreptate ne va îndemna să-i slujim lui Iehova, pe care apostolul Pavel îl numeşte „Dumnezeul păcii” (Filip. 4:9).

9. Care este fundamentul ordinii şi al unităţii din congregaţie şi de ce?

⁹ Cu referire la Iehova, Pavel a mai scris: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Cor. 14:33). Să remarcăm că Pavel nu a pus în contrast dezordinea cu ordinea, ci cu pacea. De ce? Ordinea nu are mereu drept rezultat pacea. De pildă, un grup de soldaţi mărşăluiesc în mod ordonat spre câmpul de luptă, dar nu ca să facă pace, ci război. Aşadar, în calitate de creştini, vrem să păstrăm în minte un adevăr esenţial: O structură care nu are la bază pacea nu va dura mult, chiar dacă este ordonată. În schimb, pacea divină promovează o ordine durabilă. Prin urmare, cât de recunoscători suntem că organizaţia noastră este îndrumată şi rafinată de „Dumnezeul care dă pace”! (Rom. 15:33) Pacea de la Dumnezeu este fundamentul unei ordini ce produce efecte pozitive şi al unităţii autentice pe care le apreciem atât de mult şi de care ne bucurăm în congregaţiile din întreaga lume (Ps. 29:11).

10. a) Ce îmbunătăţiri s-au făcut în organizaţia noastră în perioada de început? (Vezi chenarul „Îmbunătăţiri în ce priveşte supravegherea congregaţiilor”.) b) Ce întrebări vor fi analizate în continuare?

¹⁰ Chenarul „Îmbunătăţiri în ce priveşte supravegherea congregaţiilor” ne prezintă schimbările sistematice, cu efecte benefice, din perioada de început a organizaţiei noastre. Dar ce schimbări ‘din aramă în aur’ a făcut Iehova în ultimul timp prin intermediul Regelui nostru? Cum au consolidat acele schimbări privitoare la supraveghere pacea şi unitatea congregaţiilor de pretutindeni? Cum te ajută ele să-i slujeşti ‘Dumnezeului păcii’?

Cum conduce Cristos congregaţia

11. a) Ce s-a înţeles în urma unui studiu al Scripturilor? b) Ce au fost hotărâţi să facă fraţii din corpul de guvernare?

¹¹ Din 1964 până în 1971, corpul de guvernare a supravegheat un program amplu de studiere a Bibliei în cadrul căruia s-a analizat, pe lângă multe alte subiecte, modul de funcţionare a congregaţiei creştine din secolul I.a În ce priveşte structura organizaţiei, studiul a arătat că, în secolul I, congregaţiile erau supravegheate de un corp de bătrâni, nu de un singur bătrân, sau supraveghetor. (Citeşte Filipeni 1:1 şi 1 Timotei 4:14.) După ce acest adevăr a fost înţeles mai bine, corpul de guvernare şi-a dat seama că Regele lor, Isus, îi îndruma să facă îmbunătăţiri în modul de organizare a poporului lui Dumnezeu. Fraţii din corpul de guvernare erau hotărâţi să se supună îndrumării Regelui. Ei au făcut cu promptitudine schimbări, astfel încât să urmeze modelul biblic cu privire la numirea bătrânilor. Care au fost unele schimbări făcute la începutul anilor ’70 ai secolului trecut?

12. a) Ce schimbare s-a făcut în ce priveşte corpul de guvernare? b) Descrieţi modul în care este organizat în prezent Corpul de Guvernare. (Vezi chenarul „Cum susţine Corpul de Guvernare interesele Regatului”.)

¹² Prima schimbare a vizat chiar corpul de guvernare. Până atunci, acest grup de fraţi unşi era alcătuit din cei şapte membri ai Consiliului de administraţie al Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Însă, în 1971, numărul membrilor corpului de guvernare a crescut de la 7 la 11. De atunci, corpul de guvernare s-a diferenţiat de consiliul de administraţie. Membrii corpului de guvernare se considerau egali, iar, de la acea dată, în fiecare an, rolul de preşedinte este îndeplinit prin rotaţie în ordine alfabetică de unul dintre ei.

13. a) Cum au fost supravegheate congregaţiile din 1932 până în 1972? b) Ce a făcut Corpul de Guvernare în 1972?

¹³ Următoarea schimbare a vizat fiecare congregaţie. În ce fel? Din 1932 până în 1972, sarcina de supraveghere în congregaţie i-a fost încredinţată în principal unui singur frate, care era ajutat de alţi servi. Până în 1936, acest frate s-a numit directorul serviciului. Ulterior, denumirea a fost schimbată în serv de grupă, apoi, în serv de adunare şi, în cele din urmă, în supraveghetor al congregaţiei. Plini de zel, acei fraţi cu responsabilitate s-au îngrijit ca turma să aibă o spiritualitate bună. De obicei, supraveghetorul lua decizii referitoare la congregaţie fără să se consulte cu alţi servi din congregaţie. Însă, pe parcursul anului 1972, Corpul de Guvernare a pregătit calea pentru o schimbare istorică. Ce a presupus aceasta?

14. a) Ce măsură nouă a fost aplicată la 1 octombrie 1972? b) Cum pune în practică coordonatorul corpului de bătrâni îndemnul din Filipeni 2:3?

¹⁴ Congregaţiile nu aveau să mai fie supravegheate doar de un frate. Şi alţi fraţi care îndeplineau cerinţele biblice urmau să fie numiţi în mod teocratic să slujească în calitate de bătrâni. Împreună, ei aveau să formeze un corp de bătrâni care urma să supravegheze congregaţia locală. Această nouă măsură privitoare la bătrâni a intrat în vigoare la 1 octombrie 1972. În prezent, coordonatorul corpului de bătrâni nu se consideră mai important decât ceilalţi bătrâni, ci „se poartă ca unul mic” (Luca 9:48). Ce binecuvântare sunt aceşti fraţi umili pentru familia mondială de slujitori ai lui Dumnezeu! (Filip. 2:3)

15. a) Ce foloase a adus măsura prin care a fost instituit corpul de bătrâni în congregaţii? b) Ce dovedeşte că Regele nostru a acţionat cu înţelepciune?

¹⁵ Împărţirea responsabilităţilor din congregaţie între membrii corpului de bătrâni a fost o îmbunătăţire considerabilă. Să vedem trei foloase. În primul rând, această măsură îi ajută pe toţi bătrânii, indiferent de cât de importante sunt responsabilităţile lor în congregaţie, să nu uite că Isus este Capul congregaţiei (Ef. 5:23). În al doilea rând, la Proverbele 15:22 se spune: „Planurile . . . se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori”. Dacă bătrânii se consultă cu privire la chestiuni care privesc spiritualitatea congregaţiei şi analizează sugestiile fiecăruia dintre membrii corpului de bătrâni, ei vor lua decizii care sunt în armonie cu principiile biblice (Prov. 27:17). Iehova binecuvântează asemenea decizii, iar rezultatul este unul bun. În al treilea rând, întrucât există mai mulţi fraţi calificaţi care slujesc ca bătrâni, organizaţia poate satisface necesitatea tot mai mare de supraveghetori şi păstori în congregaţii (Is. 60:3-5). Să ne gândim cât de mult a crescut numărul congregaţiilor din întreaga lume: de la peste 27 000 în 1971 la peste 113 000 în 2013! Este clar că, acţionând cu înţelepciune, Regele nostru le-a dat continuatorilor săi la timpul potrivit păstorii de care aveau nevoie (Mica 5:5).

„Devenind exemple pentru turmă”

16. a) Ce responsabilitate au bătrânii? b) Cum au considerat Studenţii în Biblie îndemnul lui Isus de ‘a păstori oiţele sale’?

¹⁶ Încă din perioada de început a Studenţilor în Biblie, bătrânii au înţeles că au responsabilitatea de a-i ajuta pe colaboratorii lor să rămână slujitori ai lui Dumnezeu. (Citeşte Galateni 6:10.) În 1908, un articol din Turnul de veghe a analizat îndemnul lui Isus: „Păstoreşte oiţele mele!” (Ioan 21:15-17). În articol li se spunea bătrânilor: „Este foarte important ca misiunea pe care Stăpânul ne-a încredinţat-o cu privire la turmă să ocupe un loc însemnat în inimile noastre. De asemenea, trebuie să considerăm că este un mare privilegiu să-i hrănim pe continuatorii Domnului şi să avem grijă de ei”. În 1925, Turnul de veghe a subliniat din nou cât de importantă este responsabilitatea de a sluji ca păstori reamintindu-le bătrânilor următoarea idee: „Biserica este a lui Dumnezeu . . . şi el îi va considera răspunzători pe toţi cei care le slujesc fraţilor lor pentru felul în care se achită de acest privilegiu”.

17. Cum au fost ajutaţi supraveghetorii să devină păstori capabili?

¹⁷ Cum i-a ajutat organizaţia lui Iehova pe bătrâni să transforme ‘fierul în argint’ în ce priveşte păstorirea? Instruindu-i. În 1959 a fost înfiinţată Şcoala pentru Serviciul Regatului, la care participau supraveghetorii creştini. În cadrul acestei şcoli s-a ţinut o lecţie intitulată „Daţi-le atenţie”. Acei fraţi cu răspundere au fost îndemnaţi „să-şi întocmească o planificare pentru a-i vizita pe vestitori la ei acasă”. Lecţia prezenta diverse modalităţi prin care păstorii îi puteau încuraja pe fraţi prin aceste vizite. Şcolii pentru Serviciul Regatului i s-au adus unele îmbunătăţiri. În 1966 s-au ţinut primele cursuri actualizate ale acestei şcoli. Una dintre lecţii se numea „Importanţa lucrării de păstorire” şi scotea în evidenţă că cei aflaţi în fruntea congregaţiei „trebuie să se îngrijească în mod iubitor de turma lui Dumnezeu, însă fără să-şi neglijeze familia şi lucrarea de predicare”. În ultimii ani s-au ţinut şi alte şcoli pentru bătrâni. Care a fost rezultatul instruirii continue oferite de organizaţia lui Iehova? În prezent, congregaţia creştină are mii de fraţi calificaţi care slujesc în calitate de păstori spirituali.

18. a) Ce responsabilitate importantă le-a fost încredinţată bătrânilor? b) De ce au afecţiune Iehova şi Isus pentru bătrânii care lucrează din greu?

¹⁸ Bătrânii creştini au fost numiţi de Iehova prin intermediul Regelui nostru, Isus, pentru a se achita de sarcina importantă de a conduce oile lui Dumnezeu în timpurile cele mai critice din istorie (Ef. 4:11, 12; 2 Tim. 3:1). Iehova şi Isus au o afecţiune deosebită pentru bătrânii care lucrează din greu, întrucât aceştia urmează îndemnul din Scripturi: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, . . . de bunăvoie, . . . cu înflăcărare, . . . devenind exemple pentru turmă” (1 Pet. 5:2, 3). Să vedem doar două modalităţi prin care păstorii creştini sunt exemple pentru turmă, contribuind mult la pacea şi la bucuria congregaţiei.

Cum păstoresc bătrânii turma lui Dumnezeu în prezent

19. Ce simţim când bătrânii ne însoţesc în lucrarea de predicare?

¹⁹ În primul rând, bătrânii colaborează cu membrii congregaţiei. Evanghelistul Luca a spus despre Isus: „El mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu. Cu el erau cei doisprezece” (Luca 8:1). Aşa cum Isus a predicat împreună cu apostolii săi, tot aşa bătrânii exemplari din prezent colaborează cu fraţii lor de credinţă în lucrarea de predicare. Ei ştiu că astfel contribuie mult la spiritul bun al congregaţiei. Cum îi privesc membrii congregaţiei pe aceşti bătrâni? Jeannine, o soră în vârstă de aproape 90 de ani, spune: „Când ies cu un bătrân în lucrarea de predicare, pot vorbi cu el şi îl pot cunoaşte mai bine”. Steven, un frate care are în jur de 35 de ani, afirmă: „Când un bătrân merge cu mine în lucrarea din casă în casă, simt că vrea să mă ajute. Acest lucru îmi aduce multă bucurie”.

20, 21. Cum îl pot imita bătrânii pe păstorul din parabola lui Isus? Daţi un exemplu. (Vezi şi chenarul „Vizite săptămânale care se dovedesc eficiente”.)

²⁰ În al doilea rând, organizaţia lui Iehova îi instruieşte pe bătrâni să arate interes faţă de cei care s-au îndepărtat de congregaţie (Evr. 12:12). De ce ar trebui bătrânii să-i ajute pe cei slabi din punct de vedere spiritual şi cum pot face ei acest lucru? Răspunsul se găseşte în parabola lui Isus despre păstorul care a pierdut o oaie. (Citeşte Luca 15:4-7.) Când păstorul din parabolă observă că lipseşte o oaie, el o caută ca şi când ar fi singura lui oaie. Cum imită bătrânii creştini din prezent exemplul acestui păstor? Aşa cum oaia pierdută este în continuare preţioasă în ochii păstorului, tot aşa cei care s-au îndepărtat de poporul lui Dumnezeu sunt în continuare preţioşi în ochii bătrânilor. Aceştia îi consideră pe cei slabi spiritualiceşte oi pierdute, nu cauze pierdute. Mai mult, aşa cum păstorul ‘se duce după oaia pierdută până o găseşte’, tot aşa bătrânii iau iniţiativa pentru a-i găsi şi a-i ajuta pe cei slabi pe plan spiritual.

²¹ Ce face păstorul din parabolă când găseşte oaia? El o ridică cu blândeţe, „o pune pe umeri” şi o duce înapoi în turmă. În mod asemănător, un bătrân care manifestă interes sincer faţă de cel slab din punct de vedere spiritual îl poate ridica cu blândeţe pe acesta şi îl poate ajuta să se întoarcă în congregaţie. Acest lucru s-a întâmplat cu un frate din Africa, pe nume Victor, care, o vreme, nu s-a mai asociat cu congregaţia. El relatează: „În cei opt ani cât am fost inactiv, bătrânii au încercat mereu să mă ajute”. Ce i-a sensibilizat inima? El spune: „Într-o zi, John, un bătrân cu care am participat la Şcoala pentru Pionieri, şi-a făcut timp să mă viziteze. El mi-a arătat nişte poze cu noi pe care le-a făcut la şcoală. Acestea mi-au trezit atât de multe amintiri frumoase, încât mi-am dorit să simt din nou bucuria pe care o aveam când îi slujeam lui Iehova”. La scurt timp după vizita lui John, Victor s-a întors în congregaţie. În prezent, el slujeşte din nou ca pionier. Într-adevăr, bătrânii creştini iubitori contribuie mult la bucuria noastră (2 Cor. 1:24).b

O mai bună supraveghere întăreşte unitatea poporului lui Dumnezeu

22. Cum contribuie dreptatea şi pacea la întărirea unităţii din congregaţia creştină? (Vezi şi chenarul „Am fost uimiţi!”.)

²² Aşa cum s-a menţionat anterior, Iehova a prezis că dreptatea şi pacea vor fi tot mai evidente în poporul său (Is. 60:17). Aceste calităţi consolidează unitatea congregaţiilor. Să vedem cum. În ce priveşte dreptatea, Dumnezeu „este un singur Iehova” (Deut. 6:4). Normele sale drepte care sunt aplicate în congregaţie nu diferă de la o ţară la alta. De fapt, normele sale cu privire la bine şi la rău sunt aceleaşi „în toate congregaţiile sfinţilor” (1 Cor. 14:33). Prin urmare, o congregaţie va prospera doar dacă respectă normele lui Dumnezeu. Cât despre pace, Regele nostru doreşte nu doar să ne bucurăm de pace în congregaţie, ci şi să fim „împăciuitori” (Mat. 5:9). Aşadar, noi urmărim „lucrurile care duc la pace”. Luăm iniţiativa pentru a rezolva neînţelegerile care ar putea apărea uneori între noi (Rom. 14:19). Astfel, contribuim la pacea şi la unitatea congregaţiei noastre (Is. 60:18).

23. De ce anume ne bucurăm în prezent ca slujitori ai lui Iehova?

²³ În noiembrie 1895, când Turnul de veghe a anunţat prima măsură referitoare la alegerea de bătrâni, fraţii cu răspundere şi-au exprimat dorinţa sinceră ca noua măsură organizatorică să-i ajute pe slujitorii lui Dumnezeu „să ajungă cât mai repede la unitatea în credinţă” şi s-au rugat pentru aceasta. Privind în urmă, suntem recunoscători să vedem că îmbunătăţirile treptate în ce priveşte supravegherea făcute de Iehova prin Regele mesianic au întărit unitatea noastră în închinare (Ps. 99:4). Drept rezultat, în prezent, slujitorii lui Iehova din întreaga lume se bucură în timp ce umblă „în acelaşi spirit”, calcă „pe aceleaşi urme” şi îi slujesc ‘Dumnezeului păcii’ „umăr la umăr” (2 Cor. 12:18). (Citeşte Ţefania 3:9.)