ÎNTREBAREA 4
Au toate formele de viață un strămoș comun?
Darwin considera că toate formele de viață provin dintr-un strămoș comun. El a comparat istoria vieții de pe pământ cu un arbore uriaș. Mai târziu, alți cercetători au afirmat că „arborele vieții” a fost la început doar un trunchi, alcătuit din primele celule simple. Acest trunchi s-a ramificat, rezultând noi specii; din acestea s-au format alte ramuri, sau familii de plante și animale; apoi au apărut crenguțele, adică toate speciile din cadrul familiilor de plante și animale existente în prezent. Dar oare așa să se fi întâmplat?
Ce susțin mulți oameni de știință? În opinia lor, dovezile fosile sprijină teoria originii comune a tuturor formelor de viață. De asemenea, susțin ei, din moment ce toate viețuitoarele folosesc același „limbaj de programare”, sau ADN, înseamnă că ele au evoluat dintr-un strămoș comun.
Ce spune Biblia? Potrivit relatării din Geneza, plantele, viețuitoarele acvatice, animalele terestre și păsările au fost create „după specia lor”. (Geneza 1:12, 20-25) Această descriere nu exclude ideea de varietate în cadrul aceleiași „specii”, dar arată clar că între „specii” există bariere bine stabilite. De asemenea, relatarea biblică despre creație lasă să se înțeleagă că fosilele unor noi tipuri de viețuitoare ar trebui să demonstreze că acestea au venit în existență brusc, complet formate.
Ce arată dovezile? Sprijină ele teoria lui Darwin sau relatarea biblică? Ce au dezvăluit descoperirile din ultimii 150 de ani?
ARBORELE LUI DARWIN ESTE DOBORÂT
În ultimii ani, savanții au reușit să compare codurile genetice ale multor organisme unicelulare, precum și pe cele ale plantelor și ale animalelor. Ei au sperat că rezultatele aveau să confirme ipoteza lui Darwin referitoare la „arborele vieții”. Totuși, nu s-a întâmplat așa.
Ce au demonstrat cercetările? În 1999, biologul Malcolm Gordon a scris: „După cât se pare, viața are origini multiple; arborele universal al vieții a avut mai multe rădăcini, nu doar una”. Dar există dovezi că toate ramurile principale ale vieții s-au dezvoltat dintr-un singur trunchi, așa cum credea Darwin? Gordon a mai scris: „S-ar părea că versiunea clasică a teoriei descendenței comune nu se aplică la regnuri, așa cum sunt ele cunoscute în prezent. Probabil nu se aplică nici la multe dintre filumuri, sau chiar la niciunul, și, posibil, nici la multe clase din cadrul unui filum”.a29
Și descoperirile mai recente infirmă teoria lui Darwin referitoare la originea comună. De exemplu, iată ce se spunea în 2009 într-un articol din revista New Scientist, care cita cuvintele lui Eric Bapteste, om de știință evoluționist: „Nu avem nicio dovadă că arborele vieții ar fi adevărat”.30 În același articol erau citate și cuvintele biologului evoluționist Michael Rose: „Arborele vieții este îngropat în mod politicos, toți știm asta. Însă mai puțin acceptat este faptul că trebuie să abordăm biologia dintr-o cu totul altă perspectivă”.b31
CE DEZVĂLUIE DOVEZILE FOSILE?
Mulți oameni de știință folosesc dovezile fosile ca argumente în favoarea ideii că toate formele de viață au o origine comună. De exemplu, spun ei, fosilele dovedesc că peștii au devenit amfibieni, iar reptilele, mamifere. Însă ce dezvăluie în realitate arhiva fosiliferă?
„Geologii din timpul lui Darwin, ca de altfel și cei din zilele noastre, n-au găsit nicio dovadă că viața s-ar fi dezvoltat treptat, ci au descoperit doar câteva probe disparate și irelevante”, spune paleontologul evoluționist David Raup. „Cu alte cuvinte, speciile apar brusc în lanțul evolutiv, pe parcursul existenței lor nu prezintă deloc schimbări, sau cel mult schimbări minore, iar apoi dispar la fel de brusc din arhiva fosiliferă.”32
Majoritatea fosilelor indică stabilitate în rândul viețuitoarelor pe parcursul unor perioade lungi de timp. Dovezile nu arată că un tip de viețuitoare ar fi evoluat dintr-un alt tip de viețuitoare. Structurile anatomice distincte apar brusc în arhiva fosiliferă. Noile trăsături apar, de asemenea, brusc. De exemplu, liliecii care folosesc ecolocația nu au nicio legătură evidentă cu vreun strămoș primitiv.
De fapt, se pare că peste jumătate dintre principalele diviziuni ale regnului animal au apărut într-o perioadă relativ scurtă. Întrucât multe forme de viață noi și distincte apar brusc în arhiva fosiliferă, paleontologii folosesc expresia „explozie cambriană” cu referire la această perioadă. Dar unde este plasată perioada cambriană pe axa timpului?
Considerând că estimările cercetătorilor sunt exacte, istoria pământului ar putea fi reprezentată pe axa timpului printr-un segment de lungimea unui teren de fotbal (1). La această scară, ar trebui să parcurgi șapte optimi de teren ca să ajungi la ceea ce paleontologii numesc perioada cambriană (2). În arhiva fosiliferă, principalele diviziuni ale regnului animal apar într-un interval scurt din această perioadă. Cât de scurt? Gândește-te că, în timp ce mergi pe terenul de fotbal, toate aceste viețuitoare apar dintr-odată pe o distanță mai mică de un pas!
Apariția relativ bruscă a diferitelor forme de viață îi determină pe unii cercetători evoluționiști să pună la îndoială versiunea clasică a teoriei lui Darwin. De exemplu, într-un interviu din 2008, biologul evoluționist Stuart Newman a vorbit despre necesitatea elaborării unei noi teorii a evoluției, care să poată explica apariția bruscă a noilor forme de viață. El a spus: „Mecanismul darwinist folosit pentru explicarea tuturor schimbărilor evolutive va fi considerat, cred eu, doar unul dintre multe alte mecanisme, și probabil nu cel mai important pentru înțelegerea macroevoluției, adică evoluția modificărilor majore în structura anatomică”.33
PROBLEME CU „DOVEZILE”
De ce unele manuale modifică scara la care sunt reprezentate fosilele și le așază într-o ordine anume?
Sus, stânga: În unele manuale
Sus, dreapta: În realitate (mărime relativă)
Însă ce se poate spune despre fosilele care par să arate că peștii au devenit amfibieni, iar reptilele, mamifere? Constituie ele dovezi incontestabile ale procesului evolutiv? La o examinare mai atentă, ies la iveală câteva probleme.
În primul rând, când sunt comparate viețuitoare din secvența reptile-mamifere, dimensiunea lor este uneori reprezentată greșit în manuale. În realitate, ele nu sunt de aceeași mărime, ci unele sunt uriașe, iar altele, mici.
În al doilea rând, o problemă și mai mare este lipsa dovezilor care să ateste că acele viețuitoare sunt oarecum înrudite. După părerea cercetătorilor, între specimenele plasate în aceste secvențe există distanțe de milioane de ani. Referitor la aceste perioade lungi de timp, zoologul Henry Gee a spus: „Intervalele de timp care separă fosilele sunt atât de mari, încât nu putem afirma cu certitudine că a existat o legătură între ele prin strămoși și descendenți”.c34
Referindu-se la fosilele de pești și de amfibieni, biologul Malcolm Gordon afirmă că acestea reprezintă doar o mică „mostră, probabil nereprezentativă, a biodiversității care a existat în cadrul acestor grupuri în vremurile acelea”. El adaugă: „Nu putem ști în ce măsură au influențat aceste organisme evoluțiile ulterioare, în cazul în care le-au influențat, sau care au fost legăturile dintre ele”.d35
CE ARATĂ ÎN REALITATE „FILMUL”?
Într-un articol publicat în National Geographic în 2004, arhiva fosiliferă era asemănată cu un „film al evoluției, din care 999‰ din cadre au fost tăiate la montaj”.36 Ce idee transmite această comparație?
Dacă „95 de cadre” din arhiva fosiliferă arată că animalele nu au evoluat de la o grupă la alta, de ce paleontologii aranjează celelalte „5 cadre” în așa fel încât să sugereze că animalele ar fi evoluat?
Imaginează-ți că ai găsit 100 de cadre ale unui film care avea inițial 100 000 de cadre. Cum ți-ai putea da seama care este subiectul filmului? Poate că în mintea ta ți-ai creat deja un scenariu. Dar să presupunem că, din cele 100 de cadre, numai 5 ar putea fi aranjate în așa fel încât să susțină subiectul ales de tine, iar celelalte 95 ar indica un fir narativ foarte diferit. Ar fi logic să afirmi că scenariul tău este corect bazându-te doar pe cele cinci cadre? Nu cumva ai așezat acele cadre în ordinea respectivă doar pentru a-ți susține teoria? N-ar fi mai rațional să ții seama și de celelalte 95 de cadre înainte de a-ți forma o părere?
Cum putem aplica acest exemplu la „filmul” evoluției? Deși majoritatea fosilelor – cele 95 de cadre ale filmului – dovedesc că speciile nu suferă decât schimbări minore în timp, cercetătorii evoluționiști au negat ani de zile lucrul acesta. De ce au trecut sub tăcere dovezi atât de importante? Autorul Richard Morris afirmă: „Se pare că paleontologii au adoptat ideea tradițională despre schimbarea evolutivă treptată și n-au renunțat la ea nici când au descoperit dovezi care arătau contrariul. Ei au încercat să interpreteze dovezile fosile prin prisma ideilor evoluționiste deja acceptate”.37
„Afirmația că un șir de fosile reprezintă o linie genealogică nu constituie o ipoteză științifică ce poate fi demonstrată, ci o afirmație la fel de credibilă ca o poveste de adormit copiii; este amuzantă, poate chiar instructivă, însă în niciun caz științifică.” (In Search of Deep Time–Beyond the Fossil Record to a New History of Life, de Henry Gee, pag. 116, 117)
Dar ce se poate spune despre evoluționiștii din prezent? De ce continuă ei să aranjeze fosilele într-o anumită ordine? Pentru că această ordine este indicată de majoritatea dovezilor fosile și genetice? Sau, mai degrabă, pentru că aceasta este în armonie cu ideile evoluționiste acceptate pe scară largă?e
Tu ce crezi? Sprijină dovezile teoria lui Darwin sau relatarea biblică? Să recapitulăm câteva dintre ideile prezentate în broșură:
Primele forme de viață de pe pământ nu au fost simple.
Probabilitatea ca fie și numai componentele unei celule să fi apărut din întâmplare este practic nulă.
ADN-ul, „programul de calculator”, sau codul, care coordonează celula, este extrem de complex și are o capacitate ce depășește cu mult orice program sau sistem de stocare a informațiilor conceput vreodată de om.
Cercetările genetice arată că formele de viață nu provin dintr-un strămoș comun. În plus, arhiva fosiliferă arată că principalele grupe de animale au apărut brusc.
Având în vedere toate cele prezentate până acum, putem trage concluzia că dovezile sunt în armonie cu explicația Bibliei privitoare la originea vieții? Mulți oameni susțin că știința contrazice relatarea biblică despre creație. Dar așa să fie oare? Ce spune Biblia?
a Termenul biologic filum, sau încrengătură, se referă la un grup mare de animale care au aceeași structură a corpului. Specialiștii utilizează diferite sisteme de clasificare a ființelor vii. Unul dintre acestea organizează viețuitoarele în șapte grupe, fiecare fiind mai restrânsă decât cea precedentă. Prima grupă, cea mai generală, este regnul. Apoi urmează încrengătura, clasa, ordinul, familia, genul și specia. De exemplu, calul face parte din regnul Animalia, încrengătura Chordata, clasa Mammalia, ordinul Perissodactyla, familia Equidae, genul Equus, specia Caballus.
b Nici articolul din New Scientist, nici Bapteste și nici Rose nu urmăreau să demonstreze că teoria evoluției este greșită. Mai degrabă, sugerau că nu există dovezi care să confirme existența arborelui vieții, unul dintre stâlpii de susținere ai teoriei lui Darwin. Acești savanți încearcă să găsească alte explicații în sprijinul evoluției.
c Henry Gee nu afirmă că teoria evoluției este greșită. El doar arată că informațiile oferite de dovezile fosile sunt limitate.
d Malcolm Gordon susține teoria evoluției.
e Vezi chenarul „Evoluția omului: un fapt demonstrat?”.
f Niciunul dintre cercetătorii menționați în acest chenar nu cred învățătura biblică despre creație. Toți sunt adepți ai teoriei evoluției.
g Termenul „hominid” se referă la membrul unui grup care, în opinia cercetătorilor evoluționiști, este format din familia umană și speciile preistorice asemănătoare acesteia.