Iehova vrea ca oamenii să fie salvaţi, dar tu?

1, 2. a) Ce învăţăm din modul în care a reacţionat Iona când Iehova a hotărât să nu mai distrugă oraşul Ninive? b) De ce trebuie să medităm la îndurarea lui Dumnezeu şi la importanţa pe care o acordă el vieţii?

IEHOVA era bucuros, dar profetul său era abătut. Plin de îndurare, Dumnezeu cruţase viaţa mai multor mii de oameni, însă Iona i-ar fi lăsat să moară! Iehova a preferat să-i ierte şi să-i lase în viaţă pe aceşti oameni, care mai înainte fuseseră duşmanii poporului său.

² După cum putem vedea din reacţia lui Iona, oamenilor le este greu uneori să înţeleagă marea răbdare a lui Dumnezeu şi să reflecte dorinţa lui ca oamenii să fie salvaţi. Lui Iona „nu i-a plăcut deloc“ hotărârea lui Iehova de a-i cruţa pe niniviţi şi „s-a aprins de mânie“. De ce a reacţionat el astfel? Nu cumva pentru că s-a lăsat copleşit de propriile sentimente, în loc să fie îndurător şi să se gândească la salvarea altora? Iona a crezut probabil că, dacă niniviţii erau cruţaţi, el îşi pierdea credibilitatea (Iona 4:1, 10, 11). Dar ce putem spune despre timpul nostru, când ziua de judecată a lui Iehova se apropie cu repeziciune? Ne-am putea întreba: Cum pot aprecia mai mult iertarea acordată de Dumnezeu şi cum îi pot ajuta pe cei ce au păcătuit şi s-au căit să aibă parte într-o măsură şi mai mare de iubirea sa tandră? Da, cum pot arăta că doresc, asemenea lui Dumnezeu, ca oamenii să fie salvaţi?

DREPTATEA ŞI ÎNDURAREA LUI SALVEAZĂ VIEŢI

3. Sunt incompatibile dreptatea şi îndurarea lui Dumnezeu? Explică.

³ Unii cred că aceste douăsprezece cărţi profetice vorbesc numai despre mânia, judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu. Poate că se întreabă: Unde este îndurarea lui Iehova? Îl preocupă oare salvarea oamenilor? În realitate, departe de a fi incompatibile, dreptatea şi îndurarea lui Dumnezeu conlucrează şi contribuie la salvarea oamenilor. Dreptatea şi îndurarea sunt două faţete ale personalităţii sale perfect echilibrate (Psalmii 103:6; 112:4; 116:5). Reparând răul cauzat de oamenii nelegiuiţi, Dumnezeu le arată îndurare celor cu o dispoziţie corectă a inimii. Lucrul acesta demonstrează dreptatea sa perfectă. Şi, pentru că este drept în sens absolut, Iehova, în îndurarea sa, ţine cont de limitele oamenilor imperfecţi. Am putea rezuma această idee astfel: Judecată când este nevoie, îndurare ori de câte ori este posibil. În mesajele profeţilor se găsesc multe afirmaţii care confirmă acest echilibru perfect şi care arată că Dumnezeu vrea ca oamenii să fie salvaţi. Să le analizăm şi să desprindem din ele lecţii practice pentru zilele noastre.

4. Ce anume arată că Dumnezeu vrea ca oamenii să fie salvaţi?

⁴ Profetul Ioel a transmis un mesaj de condamnare, dar, în acelaşi timp, a confirmat că Dumnezeu „este binevoitor şi îndurător, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare“ (Ioel 2:13). După aproximativ o sută de ani, în secolul al VIII-lea î.e.n., Mica a arătat cu claritate că avem mare nevoie de iertarea lui Iehova. După ce a întrebat: „Cine este Dumnezeu ca tine?“, Mica l-a descris pe Iehova astfel: „El nu-şi va ţine mânia pentru totdeauna, căci îşi găseşte plăcerea în bunătatea iubitoare. Ne va arăta iarăşi îndurare“ (Mica 7:18, 19). După cum se poate vedea din relatarea lui Iona despre niniviţi, Dumnezeu este dispus să renunţe la hotărârea lui de a-i pedepsi pe cei care l-au mâniat dacă aceştia dovedesc căinţă prin lucrări corespunzătoare.

5. Ce aspecte ale îndurării lui Dumnezeu şi ale dorinţei sale de a-i salva pe oameni te impresionează mai mult? (Vezi şi chenarul „Ei s-au pus la dispoziţie“.)

⁵ Chiar dacă nu trăim pe vremea celor doisprezece profeţi, nu suntem noi plini de recunoştinţă pentru aceste dovezi ale îndurării lui Iehova şi ale dorinţei lui de a-i salva pe oameni? Acest sentiment ne apropie mai mult de Dumnezeu şi ne întăreşte dorinţa de a-i ajuta şi pe alţii să dobândească viaţă. Deşi majoritatea oamenilor de azi urmează o cale greşită, avem asigurarea că Dumnezeu „nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). Această dorinţă a lui Iehova este ilustrată de cuvintele pline de căldură pe care le-a rostit Osea când a primit-o înapoi pe soţia lui adulteră. Iehova ‘a vorbit inimii’ poporului său. El nu era obligat să ierte, totuşi a dorit lucrul acesta „din inimă“ (Osea 1:2; 2:13, 14; 3:1-5; 14:4). Ştii de ce sunt atât de importante atitudinea şi acţiunile lui Dumnezeu în această privinţă? Deoarece este în joc viaţa oamenilor. O altă dovadă că Dumnezeu este îndurător şi vrea ca oamenii să fie salvaţi este existenţa congregaţiei creştine; aceasta desfăşoară o activitate la care ia parte fiecare dintre noi.

SĂ-I AJUTĂM PE OAMENI SĂ DOBÂNDEASCĂ VIAŢĂ

6. În ce mod deosebit arată Dumnezeu că doreşte ca oamenii să fie salvaţi?

⁶ De ce participăm noi la lucrarea de predicare? În primul rând pentru a-i ajuta pe alţii să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu. De aici învăţăm ceva esenţial despre Iehova: Înainte să pedepsească, el dă avertismente clare. Lucrul acesta demonstrează că Iehova doreşte să arate îndurare şi nu vrea ca oamenii să moară, ci să dobândească viaţă. Cei doisprezece profeţi i-au înştiinţat pe păcătoşi că Dumnezeu le oferă posibilitatea să se întoarcă de la căile lor rele, ca să nu vină asupra lor mânia sa îndreptăţită. Şi noi participăm astăzi la o lucrare asemănătoare. În calitate de creştini, avem privilegiul de a proclama avertismentul că ziua de răzbunare a lui Dumnezeu se apropie. În timp ce facem lucrul acesta, să nu avem un spirit de răzbunare, dorind ca oamenii nereceptivi „să primească ce merită“. Să ne amintim că unul dintre principalele motive pentru care predicăm este ca oamenii să poată veni pe calea vieţii. — Ioel 3:9-12; Ţefania 2:3; Matei 7:13, 14.

7. a) De ce este vital să participăm la lucrarea de predicare? b) Cum ne poate ajuta să depăşim apatia faptul de a ne aminti punctul de vedere al lui Iehova?

⁷ Ori de câte ori împărtăşim adevărurile biblice din casă în casă, la şcoală, la locul de muncă sau în altă parte, noi acordăm ajutor cuiva care are urgent nevoie de îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu (Osea 11:3, 4). Este adevărat că uneori întâlnim apatie şi indiferenţă. Dar, dacă perseverăm, îl imităm pe Dumnezeul nostru îndurător, care, prin intermediul lui Zaharia, i-a spus poporului său neascultător: „Întoarceţi-vă, vă rog, de la căile voastre rele şi de la faptele voastre rele“ (Zaharia 1:4). Cine ştie câţi oameni vor reacţiona favorabil dacă le vom vorbi despre îndurarea lui Dumnezeu şi le vom arăta calea vieţii! Încă o dată spunem: Să nu uităm că predicăm deoarece Iehova vrea ca oamenii să fie salvaţi, iar noi vrem acelaşi lucru.

8. De ce este încurajator să ne amintim că unii oameni au reacţionat favorabil la îndurarea lui Dumnezeu?

⁸ Cu siguranţă, este încurajator să ne amintim că aproape în toate timpurile au existat oameni care au reacţionat favorabil la mesajele lui Dumnezeu. De exemplu, Osea a vorbit despre cei care au înţeles că toate „căile lui Iehova sunt drepte“, iar apoi a adăugat: „Cei drepţi vor umbla pe ele“ (Osea 14:9). De-a lungul timpului, mulţi oameni au acceptat invitaţia lui Dumnezeu: „Întoarceţi-vă acum la mine cu toată inima“ (Ioel 2:12). Deşi erau adresate unui popor care îl cunoştea pe Iehova, aceste cuvinte reflectă totodată interesul lui Dumnezeu faţă de cei ce abia acum învaţă despre el. Cu siguranţă, Dumnezeu nu şi-a pierdut încrederea în capacitatea oamenilor de a regreta faptele greşite din trecut, de a se căi şi de a începe să facă ce este drept. Aceasta le oferă perspectiva să supravieţuiască. — 1 Timotei 4:16.

9. Aşa cum arată exemplul niniviţilor, ce este necesar pentru a rămâne în viaţă?

⁹ Iehova i-a iertat pe niniviţi şi dintr-un alt motiv. Despre ei citim că au luat în serios mesajul privitor la iminenta judecată divină şi „au început să creadă în Dumnezeu“ (Iona 3:5). Pentru a rămâne în viaţă, era necesar ca ei să manifeste credinţă, nu doar să se teamă de judecată. Întrucât Iehova doreşte mult ca oamenii să se căiască şi să acţioneze cu credinţă, el ne-a permis să le predicăm şi să-i ajutăm să facă o alegere. Cu ce rezultat? În cazul niniviţilor, Biblia spune: „Adevăratul Dumnezeu a văzut lucrările lor, că se întorseseră de la calea lor rea. Şi adevăratului Dumnezeu i-a părut rău de nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor şi n-a mai adus-o“ (Iona 3:10). Iehova nu poate fi înşelat prin vorbe goale sau prin acţiuni simbolice. Probabil că niniviţii au dovedit prin faptele lor că se căiseră sincer. Dumnezeu a văzut că se schimbaseră cu adevărat, că manifestaseră căinţă sinceră şi credinţă.

10. În ce situaţii a acordat Iehova salvare?

¹⁰ Însă n-ar trebui să credem că dorinţa lui Iehova de a-i salva pe oameni le-a adus foloase numai niniviţilor. În 607 î.e.n., când Obadia, Naum şi Habacuc şi-au încheiat activitatea, Ierusalimul a fost distrus, dar Iehova l-a scăpat pe Ieremia, care se dovedise ascultător, precum şi un grup de tovarăşi fideli ai profetului (Ieremia 39:16-18). De asemenea, profeţii lui Dumnezeu au anunţat că o rămăşiţă penitentă avea să se întoarcă din Babilon şi să restabilească închinarea curată (Mica 7:8-10; Ţefania 3:10-20). Aceste profeţii au avut o împlinire măreaţă în timpurile moderne. După Primul Război Mondial, creştinii unşi, dintre care mulţi ajunseseră să neglijeze închinarea adevărată, au fost reînsufleţiţi pentru a-şi relua activitatea şi au primit din nou favoarea lui Iehova, ceea ce a însemnat viaţă pentru ei. Şi astăzi, oameni din ‘multe naţiuni i se alătură lui Iehova’ (Zaharia 2:11). Aceştia au speranţa de a supravieţui apropiatului sfârşit al acestui sistem. Astfel, noi participăm la lucrarea de predicare nu doar pentru a asculta de o poruncă dată creştinilor şi nici doar pentru a împlini profeţiile (Matei 24:14; 28:19, 20). Motivul principal pentru care predicăm este acela de a-i ajuta pe oameni să înveţe despre Iehova, să manifeste credinţă şi să dobândească viaţă.

VIAŢĂ PENTRU CEI CE SE ÎNTORC LA IEHOVA

11, 12. Cum pot avea parte de îndurarea lui Dumnezeu cei ce au fost odinioară închinătorii săi?

¹¹ Iehova este interesat de cei noi şi doreşte ca ei să fie salvaţi, dar nu-i uită nici pe cei care îi slujesc de mai mult timp. Şi noi ar trebui să ne interesăm de aceştia şi să dorim ca ei să rămână pe calea vieţii. Cum ne putem manifesta în mod concret interesul?

¹² Poate cunoaştem persoane care au învăţat adevărul despre Iehova, au manifestat credinţă în el şi au susţinut în mod activ închinarea adevărată, dar care în prezent nu-i mai slujesc lui Dumnezeu. Mesajele transmise de Iehova prin cei doisprezece profeţi arată că el era dispus să manifeste îndurare şi faţă de cei care au fost odinioară în poporul său, dar care n-au perseverat în închinarea adevărată. Acelaşi lucru este valabil şi astăzi în cazul celor ce au mers în derivă, al celor ce s-au îndepărtat de Dumnezeu sau al celor ce au comis o greşeală şi trebuie să se căiască (Evrei 2:1; 3:12). Chiar dacă nu sunt fericiţi departe de Iehova, poate că le este greu să se întoarcă. Totuşi, Dumnezeu îi invită să se întoarcă, după cum reiese din cuvintele profetului său: „Iată ce a spus Iehova al armatelor: «Întoarceţi-vă la mine», zice Iehova al armatelor, «şi eu mă voi întoarce la voi»“ (Zaharia 1:3). La fel de mângâietoare sunt şi cuvintele lui Osea: „O, Israel, întoarce-te la Iehova, Dumnezeul tău, căci te-ai poticnit în nelegiuirea ta! Întoarceţi-vă la Iehova rostind cuvinte de căinţă! Spuneţi-i cu toţii: «Iartă nelegiuirea, primeşte ce este bun»“. Aşadar, chiar şi cei care au comis păcate grave, dar care s-au căit sincer şi s-au întors la Dumnezeu pot primi iertarea lui, ceea ce le permite să se redreseze complet (Osea 6:1; 14:1, 2; Psalmul 103:8-10). Lucrul acesta a fost adevărat în zilele profeţilor şi este adevărat şi în zilele noastre.

13. Ce motive avem să le arătăm îndurare celor pe care Dumnezeu i-a iertat?

¹³ Dar ce înseamnă aceasta pentru creştinii care au rămas pe calea vieţii? Cum putem dovedi că îi privim pe alţii aşa cum îi priveşte Iehova? Iehova se aşteaptă să le arătăm îndurare atât celor noi, cât şi celor ce au încetat un timp să-i slujească. Prin intermediul lui Osea, el a spus ce aşteaptă de la noi: „Îmi găsesc plăcerea în bunătatea iubitoare, nu în jertfă“. Isus Cristos a reluat această idee, exprimând-o astfel: „Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfă!»“ (Osea 6:6; Matei 9:13). Numai dacă dovedim îndurare putem păstra relaţii bune cu Dumnezeu. Să remarcăm că apostolul Pavel a arătat ce legătură există între a ierta şi a-l imita pe Dumnezeu: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie. Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi umblaţi mereu în iubire“ (Efeseni 4:32—5:2). În ce măsură reuşeşti să-l imiţi pe Dumnezeu în această privinţă?

14, 15. În ce împrejurări ar putea fi pusă la încercare atitudinea noastră faţă de iertarea lui Iehova?

¹⁴ Însă cum stau lucrurile în cazul în care un frate a păcătuit grav, nu s-a căit şi a trebuit să fie exclus din congregaţie? Aşa s-a petrecut în secolul I: unii creştini care au păcătuit şi nu s-au căit au trebuit să fie excluşi. Dacă lucrul acesta s-a întâmplat când trăiau apostolii lui Isus, nu este de mirare că se întâmplă uneori şi astăzi. În astfel de situaţii, membrii loiali ai congregaţiei urmează sfatul Bibliei de a nu se asocia cu persoana exclusă. Loialitatea lor faţă de Iehova îl poate ajuta pe răufăcător să înţeleagă cât de grave sunt faptele lui rele şi îl poate îndemna să se căiască. În Biblie citim că un bărbat din Corint a fost exclus, dar că mai târziu s-a căit, şi-a schimbat conduita şi a fost reintegrat (1 Corinteni 5:11-13; 2 Corinteni 2:5-8). În prezent, când apare o astfel de situaţie, ce sentimente te încearcă şi cum poţi arăta că doreşti ca alţii să fie salvaţi?

¹⁵ Probabil că un răufăcător penitent se simte ruşinat şi descurajat. De aceea, el are nevoie să i se dea asigurarea că Dumnezeu şi fraţii lui îl iubesc şi vor ca el să fie salvat. Iată ce asigurare tandră i-a dat Dumnezeu poporului său din vechime, care dorea să se căiască: „Te voi logodi cu mine în fidelitate şi îl vei cunoaşte pe Iehova“ (Osea 2:20). Dacă acestea sunt sentimentele lui Dumnezeu, n-ar trebui să arătăm şi noi că avem aceleaşi sentimente ca Dumnezeul nostru, despre care Zaharia a spus că ‘arată îndurare’? — Zaharia 10:6.

16. Cum ar trebui să reacţionăm când cineva este reintegrat?

¹⁶ Întrucât vrea ca oamenii să fie salvaţi, Dumnezeu se bucură când un păcătos se căieşte sau când un slujitor inactiv îşi reînsufleţeşte zelul (Luca 5:32).a În cazul menţionat mai înainte despre bărbatul din Corint care a fost reintegrat, Pavel i-a îndemnat pe membrii congregaţiei să-l ierte şi să-l încurajeze, arătându-i că-l iubeau sincer: „Această mustrare, dată de cei mai mulţi fraţi, este suficientă pentru omul acela, iar acum ar trebui mai degrabă să-l iertaţi cu bunăvoinţă şi să-l mângâiaţi, ca nu cumva omul acela să fie copleşit de tristeţea lui nespus de mare. Vă îndemn deci să-l asiguraţi de iubirea voastră“ (2 Corinteni 2:6-8). Să ne amintim ce a spus Iehova prin intermediul lui Osea despre păcătoşii care s-au căit: „Îi voi vindeca de infidelitatea lor. Îi voi iubi din inimă“ (Osea 14:4). Îl vom imita noi pe Iehova, contribuind cu bucurie la o astfel de vindecare, ce poate duce la viaţă veşnică?

17, 18. Cum îi putem ajuta cu iubire pe cei ce s-au întors la Iehova sau pe membrii familiei unei persoane excluse?

¹⁷ Iehova arată clar că îi tratează cu demnitate pe cei ce se întorc la el: îi primeşte înapoi şi le dăruieşte din nou, fără rezerve, iubirea sa, aşa cum Osea a primit-o înapoi cu bunăvoinţă pe soţia lui infidelă. Iehova explică modul în care s-a purtat cu slujitorii săi: „Am fost pentru ei asemenea celor care le ridică jugul de la fălci şi cu blândeţe i-am dat fiecăruia să mănânce“ (Osea 11:4). Cât de emoţionant este să observăm afecţiunea şi blândeţea cu care Iehova îi invită pe cei ce se întorc la el! Îl putem imita dacă ne străduim să nu fim rigizi sau distanţi cu cei ce arată o întristare după voinţa lui Dumnezeu şi se căiesc sincer. După ce au fost reprimiţi în congregaţie, să nu nutrim resentimente şi să nu ne purtăm cu asprime faţă ei din cauza greşelilor lor din trecut, ci să le vorbim consolator ori de câte ori este nevoie. — 1 Tesaloniceni 5:14.

¹⁸ Să ne gândim şi la alte modalităţi prin care îl putem imita pe Iehova când cineva este exclus din congregaţie. Într-o astfel de situaţie, n-am putea oare să le oferim ajutor membrilor loiali ai familiei sale, probabil partenerului şi copiilor? Poate că acum le este mai greu să participe la întruniri şi la lucrarea de predicare. Le vom acorda sprijinul de care au nevoie? O altă modalitate de a le arăta îndurare şi compasiune acestor persoane fidele este să folosim ‘vorbe bune, vorbe mângâietoare’ pentru a iniţia conversaţii ziditoare cu ele (Zaharia 1:13). Avem multe ocazii de a face lucrul acesta: înainte şi după întruniri, în lucrarea de predicare sau în alte împrejurări. Ei sunt colaboratorii noştri, membri dragi ai congregaţiei, şi n-ar trebui să se simtă evitaţi sau ţinuţi la distanţă. Uneori, copiii unei persoane excluse sunt singurii din familie care se străduiesc să-i slujească lui Iehova. Fără îndoială, noi vrem să-i ajutăm să dobândească viaţă. Cum putem dovedi că avem această dorinţă?

‘ORFANUL DE TATĂ GĂSEŞTE ÎNDURARE’

19. Ce ajutor spiritual i-a acordat Ţefania unui ‘orfan de tată’?

¹⁹ Activitatea lui Ţefania, care a slujit la jumătatea secolului al VII-lea î.e.n., ne arată cum putem acorda ajutor. Se pare că el făcea parte din familia regală a lui Iuda, fiind probabil un văr mai îndepărtat al regelui Iosia. Iosia a ajuns la tron la vârsta de numai opt ani, după asasinarea tatălui său. În faţa lui stătea o misiune foarte grea: naţiunea se cufundase în idolatrie şi în practici detestabile (Ţefania 3:1-7). Micul Iosia, care era orfan de tată, avea nevoie de îndrumare practică şi de sfaturi sănătoase pentru a conduce acea naţiune neascultătoare. Aşa cum am văzut în capitolele anterioare, Iehova i-a acordat această îndrumare înţeleaptă prin intermediul lui Ţefania şi al altor profeţi. Este interesant că, deşi i-a condamnat prin profetul său pe „prinţii“ lui Iuda, Iehova n-a spus nimic împotriva regelui (Ţefania 1:8; 3:3). Aceasta ar putea însemna că tânărul rege Iosia îşi dovedise deja ataşamentul faţă de închinarea curată. Fără îndoială, sfaturile profetului i-au întărit hotărârea de a înlătura închinarea necurată din Iuda.

20. Cum îi pot ajuta pe ‘orfanii de tată’ din congregaţie sfaturile oferite pe plan spiritual?

²⁰ Interesul pe care Ţefania l-a arătat faţă de Iosia ilustrează interesul lui Iehova faţă de tinerii care au nevoie de sprijin şi care sunt vulnerabili, cum ar fi copiii unei persoane excluse. Iată ce a spus Osea: „La tine [Dumnezeu] găseşte îndurare orfanul de tată“ (Osea 14:3). Cunoşti ‘orfani de tată’, băieţi sau fete, care au nevoie de sfaturi atât pe plan spiritual, cât şi în viaţa de fiecare zi? Ar putea fi vorba despre orfani din punct de vedere spiritual, despre copii cu un singur părinte sau despre tineri care îi slujesc lui Iehova fără să aibă sprijinul familiei. Ca să rămână aproape de congregaţie şi să progreseze spre maturitate creştină, aceştia au nevoie de cele mai multe ori de un sfătuitor care să le acorde ajutor pe plan spiritual. Mulţi ‘orfani de tată’ au devenit adulţi echilibraţi, cu o gândire spirituală, pentru că unii creştini maturi din congregaţie au manifestat interes iubitor faţă de ei. — Psalmul 82:3.

21. Ce ajutor le pot oferi creştinii maturi unor tineri?

²¹ O mamă fără partener poate fi ajutată dacă unii creştini maturi manifestă interes faţă de copiii ei (Iacov 1:27). Respectând întotdeauna autoritatea mamei şi regulile de conduită care se impun, supraveghetorii, precum şi alţii, pot acorda sprijin spiritual membrilor unor astfel de familii. Tu şi partenerul tău sau familia ta aţi putea petrece probabil o parte din timpul vostru cu un copil fără tată. De ce nu le-ai acorda atenţie unor tineri care se simt singuri? Poate că au nevoie de cineva care să-i înţeleagă şi căruia să i se confeseze; de ce nu i-ai asculta când îi însoţeşti în lucrarea de predicare? Mai mult ca sigur, eşti o persoană ocupată, iar faptul de a acorda cu regularitate acest ajutor unui tânăr o perioadă mai lungă ar putea ‘pune la încercare sinceritatea iubirii tale’ (2 Corinteni 8:8). Eforturile tale vor dovedi că doreşti ca şi alţii să fie salvaţi.

22. Ce simţim când medităm la dorinţa lui Iehova ca oamenii să dobândească viaţă?

²² Cât de încurajaţi ne simţim când medităm la interesul pe care îl manifestă Dumnezeu faţă de oameni şi la dorinţa sa ca ei să dobândească viaţă veşnică! El vrea mai degrabă să le arate afecţiune unor oameni drepţi, care îl iubesc, şi să le dea viaţă, decât să-şi exprime dezaprobarea faţă de nişte oameni care refuză să se schimbe şi care nu merită viaţă veşnică. În timp ce aşteptăm cu nerăbdare ziua lui Iehova, să-l imităm pe Dumnezeu, ajutându-ne semenii să vină pe calea vieţii!