Repetiţie pentru accentuare

PREDAREA eficientă pretinde şi folosirea repetiţiei. Când o idee importantă este menţionată de mai multe ori, cei din auditoriu o reţin mai bine. Dacă ideea este reformulată în moduri uşor diferite, ascultătorii tăi o vor putea înţelege şi mai clar.

Când cei prezenţi nu reţin ceea ce spui, cuvintele tale nu le vor influenţa nici convingerile, nici modul de viaţă. Dar e posibil ca ei să reţină acele idei pe care le accentuezi într-un mod deosebit.

Iehova, Marele nostru Instructor, ne-a lăsat un model în ce priveşte folosirea repetiţiei. El i-a dat naţiunii Israel cele Zece Porunci şi, prin intermediul unui mesager îngeresc, i-a oferit poporului posibilitatea de a le auzi la Muntele Sinai. Mai târziu, el i le-a dat lui Moise sub formă scrisă (Ex. 20:1–17; 31:18; Deut. 5:22). La cererea lui Iehova, Moise le-a repetat israeliţilor aceste porunci înainte de a intra în Ţara Promisă şi, cu ajutorul spiritului sfânt, el le-a aşternut în scris. Această consemnare se găseşte în Deuteronomul 5:6–21. Printre poruncile date Israelului era şi aceea de a-l iubi pe Iehova şi de a-i sluji cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată forţa vitală. Această cerinţă a fost şi ea menţionată de nenumărate ori (Deut. 6:5; 10:12; 11:13; 30:6). De ce? Deoarece, aşa cum a spus Isus, aceasta era „cea mai mare şi cea dintâi poruncă“ (Mat. 22:34–38). Prin profetul Ieremia, Iehova i-a reamintit de peste 20 de ori lui Iuda importanţa ascultării de toate poruncile pe care i le-a dat (Ier. 7:23; 11:4; 12:17; 19:15). Şi, prin intermediul lui Ezechiel, Dumnezeu a spus de peste 60 de ori că naţiunile ‘vor trebui să ştie că El este Iehova’. — Ezec. 6:10; 38:23, NW.

Şi în relatările despre ministerul lui Isus putem întâlni repetiţii folosite în mod eficient. Să luăm, de exemplu, cele patru Evanghelii: fiecare eveniment important este relatat în cel puţin una sau două Evanghelii, dar din unghiuri uşor diferite. În timp ce preda adevărul, Isus a abordat de mai multe ori aceeaşi idee de bază, dar din perspective diferite (Mar. 9:34–37; 10:35–45; Ioan 13:2–17). Cu câteva zile înainte de a muri, când se afla pe Muntele Măslinilor, el a folosit repetiţia pentru a sublinia următorul sfat de importanţă vitală: „Vegheaţi . . ., pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“. — Mat. 24:42; 25:13.

În ministerul de teren. Când depui mărturie, îţi doreşti ca oamenii să reţină ceea ce spui. Folosirea eficientă a repetiţiei poate contribui la realizarea acestui deziderat.

Deseori, repetarea unui argument în timpul dezbaterii va contribui la imprimarea lui în mintea ascultătorilor. De exemplu, după ce ai citit un text biblic, ai putea să-l accentuezi amintind fragmentul care vă interesează şi întrebând: „Aţi observat ce cuvinte sunt folosite aici?“

Şi propoziţiile din finalul conversaţiei pot fi folosite în mod eficient. De exemplu, ai putea spune: „Ideea pe care sper să o reţineţi din conversaţia noastră este . . .“. Reformuleaz-o apoi într-un mod mai simplu. Poţi spune ceva de genul: „Scopul lui Dumnezeu este acela de a transforma pământul într-un paradis. Acest scop se va realiza negreşit“. Sau: „Biblia arată în mod clar că trăim în ultimele zile ale acestui sistem de lucruri. Pentru a supravieţui sfârşitului acestuia, trebuie să învăţăm ce anume pretinde Dumnezeu de la noi“. Ori: „Aşa cum am văzut, Biblia ne dă sfaturi practice privitoare la modul în care putem înfrunta problemele familiale“. Uneori este suficient să repeţi un verset din Biblie ca ideea să rămână clară în minte. Evident, pentru a fi eficient, trebuie să te pregăteşti dinainte.

La vizitele ulterioare şi la studiile biblice, repetiţia ar putea include folosirea întrebărilor recapitulative.

Când cuiva îi este greu să înţeleagă sau să aplice sfaturile biblice, ar putea fi necesar să dezbaţi subiectul respectiv de mai multe ori. Încearcă să-l abordezi din mai multe perspective. Dezbaterile nu trebuie să fie neapărat lungi, ci ar trebui să-l încurajeze pe elev să continue să reflecteze la subiect. Reţine că Isus a folosit acest tip de repetiţie pentru a-şi ajuta discipolii să-şi învingă dorinţa de proeminenţă. — Mat. 18:1–6; 20:20–28; Luca 22:24–27.

Când ţii o cuvântare. Când ţii o cuvântare, nu urmăreşti doar să prezinţi informaţii. Vrei şi ca auditoriul să le înţeleagă, să le reţină şi să le aplice. În acest scop, foloseşte-te în mod eficient de repetiţie.

Dacă repeţi totuşi ideile principale prea des, s-ar putea ca ascultătorii să nu mai fie atenţi. Alege cu grijă ideile care merită o accentuare specială. De obicei acestea sunt punctele-cheie în jurul cărora gravitează cuvântarea, dar ar putea fi şi alte informaţii deosebit de utile pentru auditoriu.

Ai putea să scoţi în evidenţă ideile principale chiar din introducere. În acest scop, foloseşte propoziţii scurte, care să ajute auditoriul să-şi facă o idee generală asupra subiectului, şi întrebări sau exemple succinte care să ilustreze problemele ce trebuie rezolvate. Menţionează ideile principale şi enumeră-le; apoi dezvoltă-le pe rând pe parcursul cuvântării. O altă modalitate de accentuare a ideilor principale în cuprinsul cuvântării este aceea de a repeta fiecare idee principală înainte de a trece la următoarea sau de a da un exemplu care să arate cum poate fi aplicată ideea respectivă. Mai poţi accentua ideile principale şi în încheiere, repetându-le, evidenţiindu-le cu ajutorul contrastelor, răspunzând la întrebările puse de tine anterior sau expunând pe scurt soluţiile existente la problemele amintite.

În plus, un orator experimentat îşi observă cu atenţie ascultătorii, iar dacă unora dintre ei le este greu să înţeleagă o anumită idee, el îşi va da seama de acest lucru. Dacă ideea este importantă, va reveni asupra ei. Însă, dacă va folosi aceleaşi cuvinte, nu va realiza mare lucru. Predarea presupune mult mai mult. Oratorul trebuie să fie flexibil, capabil să improvizeze. Învăţând să răspunzi nevoilor publicului în acest mod, vei ajunge să predai adevărul cu mai multă eficienţă.