Capitolul 18
Trebuie să practicăm devoţiunea sfîntă în căminul nostru
1. (a) Ce schimbări au făcut multe persoane după ce au învăţat principiile lui Iehova referitoare la căsătorie? (b) Ce presupune însă în plus viaţa unei familii creştine?
PRINTRE adevărurile înviorătoare pe care le-am învăţat pe parcursul primelor noastre studii biblice s-au aflat cele referitoare la căsătorie şi viaţa de familie. Am ajuns să înţelegem că Autorul căsătoriei este Iehova şi am constatat că el a consemnat în Biblie cele mai bune sfaturi pentru îndrumarea vieţii familiale. În urma acestor îndrumări, multe persoane au abandonat modul lor de viaţă imorală şi şi-au înregistrat căsătoriile în mod legal, fapt cu totul lăudabil. Dar o viaţă de familie creştină presupune mult mai mult decît atît. Aici este implicată atitudinea noastră faţă de permamenţa legăturilor conjugale, modul cum ne îndeplinim responsabilităţile noastre în cadrul familiei şi modul cum ne comportăm faţă de ceilalţi membri ai familiei. — Ef. 5:33–6:4.
2. (a) Aplică oare sfaturile Bibliei în familiile lor toţi cei care le cunosc? (b) Cum au arătat Isus şi Pavel importanţa punerii în practică a principiilor biblice referitoare la viaţa de familie?
2 Milioane de oameni ştiu ce spune Biblia cu privire la aceste aspecte. Dar atunci cînd se confruntă cu unele probleme în cadrul căminului lor, ei nu aplică în practică sfaturile Bibliei. Dar cum stau lucrurile în cazul nostru? Desigur că nici unul dintre noi nu ar dori să fie asemenea acelor iudei pe care Isus i-a condamnat deoarece lăsaseră la o parte porunca lui Dumnezeu care cerea copiilor să-şi onoreze părinţii, considerînd că o pretinsă devoţiune religioasă era suficientă (Mat. 15:4–9). Nu am dori să fim asemenea persoane care au o formă de devoţiune sfîntă, dar care nu reuşesc s-o pună în practică „în propria lor casă“. Dimpotrivă, trebuie să dorim să manifestăm adevărata devoţiune sfîntă, care este „un mijloc de mare cîştig“. — 1 Tim. 5:4; 6:6; 2 Tim. 3:5.
Cît trebuie să dureze căsătoria?
3. (a) Ce se întîmplă cu multe căsătorii, dar care trebuie să fie hotărîrea noastră? (b) Răspunde cu ajutorul Bibliei la întrebările din cadrul paragrafului, referitoare la durata căsătoriei!
3 Legăturile de familie se dovedesc din ce în ce mai frecvent a fi foarte fragile. Unele persoane care au convieţuit împreună cu partenerul sau partenera lor de căsătorie timp de 20, 30 sau 40 de ani, se decid acum dintr-o dată să înceapă „o nouă viaţă“ cu altcineva. Pe de altă parte, nu mai este ceva neobişnuit să auzi cum tinere perechi căsătorite se despart după numai cîteva luni de căsnicie. Indiferent care este atitudinea celorlalţi oameni, ar trebui să avem dorinţa vie de a-i fi plăcuţi lui Iehova, Dumnezeul căruia ne închinăm. Ce spune Cuvîntul său în această privinţă?
Cînd un bărbat şi o femeie se căsătoresc, cît de mult timp ar trebui să se aştepte că vor rămîne împreună? (Rom. 7:2, 3; Mar. 10:6–9).
Care este singurul motiv de divorţ admis de Dumnezeu? (Mat. 19:3–9; 5:31, 32).
Care este punctul de vedere al lui Iehova cu privire la un divorţ neautorizat de Cuvîntul său? (Mal. 2:13–16).
Recomandă oare Biblia despărţirea cuplurilor creştine, ca mijloc pentru rezolvarea problemelor conjugale? (1 Cor. 7:10–13).
4. În ciuda tendinţelor lumii moderne, de ce unele căsătorii rezistă totuşi?
4 De ce însă unele căsătorii durează, în timp ce altele se destramă, chiar şi atunci cînd ambii soţi pretind că sînt creştini? Deseori un factor important pentru succesul unei căsătorii este ca ambii parteneri să fi aşteptat vîrsta maturităţii pentru a se căsători. Un alt factor important este găsirea unui partener care împărtăşeşte aceleaşi interese şi cu care să poţi discuta deschis orice problemă. Dar cel mai important factor este ca persoana respectivă să practice adevărata devoţiune sfîntă. Dacă cineva iubeşte cu adevărat pe Iehova şi este convins de justeţea căilor Lui, atunci va exista o bază excelentă pentru tratarea problemelor care se pot ivi (Ps. 119:97, 104; Prov. 22:19). Căsătoria unei asemenea persoane nu va fi niciodată subminată de concepţia conform căreia, în cazul că lucrurile nu mai merg, i se poate oricînd pune capăt printr-o separare sau printr-un divorţ. Nici nu va vedea în lipsurile partenerului (sau partenerei) o scuză pentru a se sustrage de la propriile sale responsabilităţi. O astfel de persoană va învăţa, în schimb, să facă faţă problemelor vieţii şi să le găsească soluţii practice.
5. (a) Cum este implicată loialitatea noastră faţă de Iehova în atitudinea noastră faţă de căsătorie? (b) Chiar atunci cînd cineva întîmpină dificultăţi aspre, ce foloase rezultă din păstrarea unui ferm ataşament faţă de principiile lui Iehova?
5 După cum ştim foarte bine, Diavolul pretinde că dacă vom trece fiecare personal prin suferinţe, atunci vom înceta să mai luăm în consideraţie căile lui Iehova şi vom ajunge la concluzia că este preferabil să decidem singuri ce este bine şi ce este rău. Dar cine este loial faţă de Iehova nu procedează aşa (Iov 2:4, 5; Prov. 27:11). Marea majoritate a Martorilor lui Iehova, care au avut de suportat persecuţii din partea unui partener de căsătorie necredincios, nu şi-au renegat angajamentul solemn al căsătoriei (Mat. 5:37). Unii dintre ei au avut bucuria ca după mai mulţi ani să-şi vadă partenerul alăturîndu-li-se în serviciul lui Iehova (1 Cor. 7:16; 1 Pet. 3:1, 2). Cît despre aceia al căror partener nu dă nici un semn de schimbare, sau aceia care chiar au fost abandonaţi fiindcă au rămas ferm ataşaţi credinţei lor, — toţi aceştia îşi dau şi ei seama că au fost bogat binecuvîntaţi în urma faptului că au rămas fideli principiilor lui Iehova. Cum aşa? Situaţia lor i-a învăţat să se apropie mai mult de Iehova şi să reflecte calităţile lui chiar în condiţii de opoziţie. Viaţa acestor persoane este o dovadă a puterii pe care o poate avea devoţiunea sfîntă. — Ps. 55:22; Iac. 1:2–4; 2 Pet. 1:5, 6.
Fiecare să-şi îndeplinească rolul său
6. Ce principiu trebuie respectat pentru a beneficia de o căsnicie fericită?
6 Fireşte că pentru a fi cu adevărat fericit în căsnicie, cuplului i se cere mai mult decît doar să convieţuiască. O necesitate fundamentală este ca fiecare membru al familiei să respecte principiul autorităţii, instituit de Iehova. Aceasta contribuie la menţinerea unei bune ordini şi a siguranţei în sînul familiei. — 1 Cor. 11:3; Tit 2:4, 5; Prov. 1:8, 9; 31:10, 28.
7. Cum trebuie exercitată autoritatea de cap în familie?
7 Cum trebuie exercitată această autoritate a capului de familie? Într-un mod care să reflecte calităţile lui Isus Cristos. Isus este totdeauna ferm în susţinerea căilor lui Iehova; el iubeşte dreptatea şi urăşte nelegiuirea (Evr. 1:8, 9). El îşi iubeşte însă profund adunarea şi îi asigură conducerea şi îngrijirea de care are nevoie. El nu este mîndru şi lipsit de consideraţie faţă de ceilalţi, ci, dimpotrivă, are „o fire blîndă şi o inimă umilă“, iar cei care se află sub autoritatea lui ’găsesc înviorare pentru sufletele lor‘ (Mat. 11:28, 29; Ef. 5:25, 33). Atunci cînd un soţ şi tată în familie se comportă în acest fel cu membrii familiei sale, este absolut evident că el însuşi se supune lui Cristos, care ne-a lăsat exemplul perfect de devoţiune sfîntă. Bineînţeles că şi mamele creştine trebuie să reflecte aceleaşi calităţi în relaţiile cu copiii lor.
8. (a) De ce s-ar putea părea că în unele căsnicii nu dau rezultate metodele creştine? (b) Ce trebuie să facem dacă ne aflăm într-o asemenea situaţie?
8 Însă din cauza imperfecţiunii umane se pot ivi probleme. Poate că unii din membrii familiei au manifestat deja o tendinţă accentuată de nesupunere faţă de autoritatea exercitată de alţi membri ai familiei, şi aceasta încă înainte ca vreunul din ei să înceapă aplicarea principiilor biblice în familie. S-ar mai putea ca exprimarea în mod amabil a unor rugăminţi, sau o comportare într-un mod plin de iubire să rămînă fără rezultat. Ştim însă că Biblia spune să înlăturăm „orice furie, orice mînie, orice strigare, orice cuvînt ofensator“ (Ef. 4:31). Dar ce-i de făcut atunci cînd pe unii nu-i poţi face să înţeleagă decît în felul acesta? Să ne gîndim cum a reacţionat Isus atunci cînd s-a aflat sub puterea presiunii. El nu i-a imitat pe cei care-l ameninţau şi îl insultau. Dimpotrivă, el s-a încredinţat Tatălui său, punîndu-şi încrederea numai în el (1 Pet. 2:22, 23). În mod asemănător, atunci cînd în familie se ivesc situaţii critice, ne vom dovedi devoţiunea noastră sfîntă dacă ne îndreptăm spre Iehova şi îl rugăm pe el să ne ajute, în loc să adoptăm metodele lumii. — Prov. 3:5–7.
9. În loc de a face reproşuri, ce metodă au învăţat să folosească numeroşi soţi creştini?
9 Desigur că schimbările nu au loc imediat, dar aceasta nu înseamnă că sfaturile Bibliei ar fi lipsite de efect. Numeroşi soţi care se plîngeau plini de amărăciune de defectele soţiilor lor, au constatat că acestea au început să facă reale progrese atunci cînd ei înşişi au înţeles şi au apreciat mai bine felul cum se poartă Cristos faţă de adunarea sa. Această adunare nu este constituită din oameni perfecţi. Totuşi Isus îşi iubeşte adunarea, îi dă un exemplu corect, şi-a dat chiar şi viaţa pentru ea, şi foloseşte totdeauna Scripturile ca un mijloc de a o ajuta să se perfecţioneze, aşa încît să-i poată fi, în cele din urmă, cu totul plăcută (Ef. 5:25–27; 1 Pet. 2:21). Exemplul său i-a încurajat pe mulţi soţi creştini să depună eforturi pentru a oferi un bun exemplu şi pentru a-şi ajuta în mod afectuos soţiile să facă progrese. Asemenea metode au dat rezultate infinit superioare celor care s-ar fi obţinut prin reproşuri amare sau refuzînd pur şi simplu de a mai discuta împreună.
10. (a) Cum ar putea un soţ sau un tată — chiar dacă se pretinde creştin — să facă dificilă viaţa membrilor căminului său? (b) Ce se poate face pentru ameliorarea situaţiei?
10 Evident că este posibil ca şi greşelile capului de familie să creeze probleme în căsnicie. Ce se poate face dacă el nu este sensibil la necesităţile afective ale familiei sale, sau nu îşi asumă responsabilităţile de cap, neglijînd să organizeze în familie discuţii pe teme biblice sau alte activităţi? În unele căsnicii s-au obţinut rezultate bune după ce problema a fost discutată deschis şi respectuos (Prov. 15:22; 16:23; 31:26). Dar chiar dacă rezultatele nu sînt întotdeauna cele sperate, fiecare în parte îşi poate aduce o contribuţie valoroasă pentru a îmbunătăţi atmosfera din familie, cultivînd personal roadele spiritului şi dovedind interes iubitor şi consideraţie faţă de ceilalţi membri ai familiei. Progresele nu vor apărea dacă fiecare aşteaptă ca celălalt să facă ceva, ci dacă fiecare îşi îndeplineşte corect rolul său, fiindcă numai astfel vom dovedi că practicăm devoţiunea sfîntă în căminul nostru. — Col. 3:18–20, 23, 24.
Unde se găsesc răspunsurile?
11, 12. (a) Ce provizii oferă Iehova pentru rezolvarea problemelor familiale? (b) Ce este recomandabil să facem ca să beneficiem din plin de aceste provizii?
11 Multe sînt sursele spre care se îndreaptă oamenii pentru a primi un sfat în problemele lor de familie. Dar noi ştim că cea mai indicată sursă în această materie este Cuvîntul lui Dumnezeu şi-i sîntem recunoscători că ne ajută prin intermediul organizaţiei sale vizibile să le şi punem în aplicare. Te foloseşti tu în mod deplin de acest ajutor? — Ps. 119:129, 130; Mica 4:2.
12 Pe lîngă participarea la întrunirile adunării, efectuezi tu cu regularitate studii biblice în cadrul familiei tale? Familiile care fac acest lucru cu regularitate, în fiecare săptămînă, devin mai unite în închinarea lor. Viaţa lor de familie se îmbogăţeşte pe măsură ce înţeleg modul în care Cuvîntul lui Dumnezeu poate fi aplicat propriilor lor împrejurări. — Compară Deuteronom 11:18–21.
13. (a) Dacă ne interesează anumite chestiuni specifice de ordin conjugal sau familial, unde putem găsi răspunsul? (b) Ce anume ar trebui să reflecte toate deciziile noastre?
13 Probabil că te interesează care este răspunsul la anumite întrebări specifice de ordin conjugal sau familial. De exemplu, cum stau lucrurile cu practicile anticoncepţionale? Este potrivit pentru un creştin să se supună sterilizării? Este justificat un avort atunci cînd pare probabil că un copil se va naşte handicapat? Există anumite limite în ceea ce priveşte relaţiile sexuale dintre soţ şi soţie? Dacă un adolescent manifestă un interes slab pentru problemele spirituale, în ce măsură trebuie să i se pretindă să participe împreună cu familia la închinarea adusă lui Iehova? Fără îndoială că tu ai deja o părere cu privire la fiecare dintre aceste chestiuni. Dar ai putea să răspunzi pe baza principiilor biblice? Fiecare dintre aceste întrebări a fost tratată în Turnul de veghere. Învaţă să foloseşti indexurile disponibile pentru a găsi materialele dorite. Dacă nu dispui de publicaţiile mai vechi, caută-le la biblioteca Sălii Regatului. Nu te aştepta însă ca la fiecare întrebare să ţi se răspundă cu Da sau Nu. În anumite cazuri trebuie să decizi singur, sau împreună cu partenerul de căsătorie. Dar străduieşte-te să iei astfel de decizii care să reflecte iubirea ta faţă de Iehova şi faţă de membrii familiei tale şi care să demonstreze dorinţa ta sinceră de a-i fi plăcut lui Iehova. Dacă vei acţiona astfel, va fi evident atît înaintea lui Iehova cît şi înaintea oamenilor care te cunosc bine, că tu practici într-adevăr devoţiunea sfîntă, nu numai în public, ci şi în propriul tău cămin. — Ef. 5:10; Rom. 14:19.
Recapitulare
● Cum este legată loialitatea noastră faţă de Iehova de fidelitatea faţă de angajamentul solemn al căsătoriei?
● Cînd sîntem sub presiunea unor probleme de familie, ce ne va ajuta să procedăm într-un mod plăcut lui Dumnezeu?
● Chiar dacă unii dintre membrii familiei nu-şi îndeplinesc datoria, ce putem face pentru îmbunătăţirea situaţiei?