Aristotel

A studiat diverse domenii

Aristotel a scris despre artă, astronomie, biologie, etică, limbă, lege, logică, magnetism, metafizică, mișcare, plăcere, poezie, politică, psihologie și retorică, dar și despre suflet, pe care l-a considerat muritor. Însă celebritatea i-au adus-o operele din domeniul biologiei și al logicii.

Pentru a explica lumea înconjurătoare, erudiții greci din Antichitate se bazau pe capacitățile lor de observație, de deducție și de a raționa logic. Porneau de la ceea ce ei considerau adevăruri evidente și se gândeau că, dacă raționau atent în baza acestor adevăruri, puteau ajunge la concluzii corecte.

Lăsându-se îndrumați de această filozofie, ei au ajuns la mai multe concluzii corecte, de pildă că în univers există o ordine fundamentală. Însă o problemă majoră a constituit-o faptul că observațiile lor se limitau la ceea ce puteau percepe cu ajutorul simțurilor, limită care i-a dus pe mulți bărbați geniali, inclusiv pe Aristotel, pe piste greșite. De exemplu, ei credeau că planetele și stelele se mișcă în jurul pământului. În acele timpuri, acesta era considerat un adevăr indiscutabil. „Atât rațiunea, cât și experiența păreau să confirme concepția geocentrică a grecilor”, se afirmă în cartea The Closing of the Western Mind.

Această concepție greșită poate că n-ar fi avut implicații prea mari dacă ar fi rămas doar în domeniul științific. Dar nu a fost așa.

Catolicismul a adoptat concepțiile lui Aristotel

În Europa „creștină” a Evului Mediu, unele dintre învățăturile lui Aristotel au obținut statutul de adevăr recunoscut, cu alte cuvinte au fost acceptate pe scară largă ca fiind corecte. Teologi romano-catolici, cel mai cunoscut fiind Toma d’Aquino (cca. 1224-1274), au inclus în studiile lor teologice fragmente din lucrările lui Aristotel. Prin urmare, concepția geocentrică a lui Aristotel a devenit dogmă catolică. Învățătura a fost adoptată și de unii conducători protestanți, precum Calvin și Luther, care au declarat-o biblică (vezi chenarul „Au interpretat ad litteram Biblia”).

„În unele privințe, între [învățăturile lui Aristotel] și catolicism aproape că nu mai exista nicio diferență”, a spus scriitorul Charles Freeman. De aceea s-a spus că Toma d’Aquino „l-a botezat” pe Aristotel la credința catolică. În realitate însă, „Toma d’Aquino s-a convertit la aristotelianism”, a scris Freeman. Iar într-o oarecare măsură, am putea adăuga, la fel a făcut și Biserica. Drept urmare, astronomul și matematicianul italian Galileo Galilei, care a îndrăznit să prezinte dovezi, bazate pe propriile observații, că pământul se învârte în jurul soarelui, a fost adus în fața Inchiziției și a fost obligat să abjure.a În mod paradoxal, Aristotel a recunoscut că în cunoașterea științifică se pot înregistra progrese și se pot face revizuiri. Ce bine ar fi fost dacă și Biserica ar fi adoptat același punct de vedere!