„Trenuleţe“ ce strălucesc în întuneric

◼ Peste satele Braziliei s-a lăsat liniştea serii. În pădure, un „trenuleţ“ scoate capul din pământ. Două „faruri“ roşii îi luminează calea, iar 11 perechi de felinare galben-verzui răspândesc lumină în lateral. Nu e nicidecum vorba de un tren propriu-zis, ci de larva unui gândac din familia Phengodidae, care n-are decât 70 mm lungime. Gândacul trăieşte în America de Nord şi de Sud. Femelele, care îşi păstrează forma de larvă, aduc cu un tren luminat pe dinăuntru. Aşadar, nu e surprinzător că li se mai spune „viermi feroviari“ şi că brazilienii de la ţară îi numesc „trenuleţe“!

Ziua e greu să zăreşti larvele de un cafeniu şters. Dar noaptea, ele îşi anunţă prezenţa aprinzând uluitoarele „reflectoare“. Dar care e sursa de energie a acestor luminiţe? Luciferina, o substanţă organică, se oxidează în prezenţa unei enzime numite luciferază şi produce o lumină rece. Lumina capătă diverse culori: roşu, portocaliu, galben şi verde.

„Farurile“ roşii ard aproape neîncetat. Nu la fel se întâmplă cu „felinarele“ laterale de un galben-verzui. Cercetătorii sunt de părere că „farurile“ ajută larvele să descopere miriapodele, hrana lor preferată. „Felinarele“, în schimb, par să descurajeze prădătorii: furnicile, broaştele şi păianjenii. Ele transmit mesajul: „Nu sunt gustos! Pleacă de-aici!“ „Felinarele“ devin luminiscente când larvele simt prezenţa unui prădător, când atacă miriapodele, dar şi când femelele se încolăcesc în jurul ouălor. În împrejurări normale, „felinarele“ se aprind şi se sting în doar câteva secunde, ciclul repetându-se ori de câte ori e necesar.

Într-adevăr, chiar şi în solul pădurii există frumuseţi uluitoare ce ne amintesc de cuvintele de laudă pe care psalmistul i le-a cântat Creatorului: „Pământul este plin de bogăţiile Tale“. — Psalmul 104:24.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]

Robert F. Sisson / National Geographic Image Collection