Ocrotiţi-vă copiii de accidente
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SUEDIA
HANNA, o fetiţă de aproape trei ani, era împreună cu părinţii ei, Karl-Erik şi Birgitta, în timp ce aceştia făceau curăţenie în locuinţa unui vecin care murise. După câtva timp, Hanna a ieşit dintr-o încăpere ţinând în mână o sticluţă cu pastile. Înghiţise câteva dintre ele. Uitându-se la etichetă, Birgitta s-a îngrozit. Era sticluţa cu pastilele de inimă pe care le folosea vecinul.
Hanna a fost dusă de urgenţă la spital, unde a rămas peste noapte la terapie intensivă. Deşi doza de medicamente i-ar fi putut afecta în mod iremediabil sănătatea, ea nu a suferit efecte secundare. De ce? Deoarece mâncase o porţie de cereale gătite chiar înainte de a înghiţi pastilele. O parte din otravă a fost absorbită de cereale, care au fost eliminate când ea a vomitat.
Întâmplarea prin care a trecut Hanna nu este nici pe departe unică. În fiecare zi, în viaţa a mii de copii din întreaga lume au loc accidente în urma cărora este necesar un consult medical sau o vizită la spital. În fiecare an, unu din opt copii din Suedia primeşte tratament medical ca urmare a unui accident. Prin urmare, dacă sunteţi părinţi, există un mare risc ca şi copilului vostru să i se întâmple ceva asemănător.
Nu este ceva neobişnuit ca micuţii noştri să fie vătămaţi într-un mediu familiar, cum ar fi locuinţa şi împrejurimile acesteia. Tipul de vătămări care ar putea apărea variază pe măsură ce aceştia cresc. Un bebeluş poate cădea foarte uşor de pe masa pe care i se schimbă scutecul sau poate să se înece cu mâncare sau cu un obiect mic care îi rămâne în gât. Copiii cad deseori când se urcă peste tot sau se ard ori se otrăvesc când ating sau gustă lucrurile care le sunt la îndemână. Copiii de vârstă şcolară sunt deseori vătămaţi în accidente de circulaţie sau când se joacă afară.
Multe dintre aceste accidente pot fi prevenite. Cu puţină prudenţă şi cunoştinţe cu privire la nivelul de dezvoltare a copilului, puteţi preveni vătămările sau chiar accidentele mortale. Acest lucru a fost demostrat de un program pentru siguranţa copilului, organizat şi pus în aplicare în Suedia începând din 1954. Înainte, peste 450 de copii mureau în fiecare an în accidente. În prezent, numărul anual de decese a scăzut la circa 70.
În interior
„Nu poţi învăţa un copil de un an, doi sau trei să se ferească de pericole şi apoi să te aştepţi să reţină acest lucru“, afirmă specialista în psihologie infantilă Kerstin Bäckström. Prin urmare, responsabilitatea de a-i ajuta pe copii să se ferească de accidente vă revine vouă, părinţilor, sau altor adulţi cu care stă din când în când copilul.
Pentru început, aruncaţi o privire în locuinţă. Folosiţi lista prezentată în chenarul de pe pagina următoare. Probabil, unele dintre dispozitivele de siguranţă menţionate nu sunt disponibile în toate ţările sau nu sunt disponibile la un preţ accesibil. Totuşi, cu puţină ingeniozitate şi imaginaţie, puteţi găsi soluţii eficiente în propria situaţie.
De exemplu, dacă mobilierul de bucătărie are sertare cu mânere arcuite, puteţi bloca sertarele introducând un băţ prin mânere. Ceva asemănător puteţi face pentru a bloca uşa cuptorului. Dacă păstraţi pungi de plastic, acestea pot fi mai puţin periculoase dacă le legaţi în nod.
V-aţi putea gândi şi la alte modalităţi simple de a preveni accidentele din interiorul şi din exteriorul locuinţei şi li le-aţi putea împărtăşi şi prietenilor şi cunoştinţelor care au copii mici.
În exterior
Verificaţi zonele în care se joacă copiii voştri. Majoritatea accidentelor pe care le au copiii peste patru ani au loc când aceştia se joacă afară. Cad şi se rănesc sau, poate, cad de pe bicicletă. Cele mai frecvente accidente mortale care li se întâmplă copiilor între trei şi şapte ani şi care au loc în exterior sunt accidentele de circulaţie şi înecurile.
Când verificaţi terenul de joacă, uitaţi-vă dacă echipamentul este în bună stare de funcţionare, astfel încât copiii să nu se rănească atunci când îl folosesc. Sunt suprafeţele de sub leagăne, de sub cadrele metalice pe care se urcă ei sau de sub alte echipamente asemănătoare acoperite cu materiale moi, cum ar fi nisip necimentat, astfel încât să nu se rănească dacă se întâmplă să cadă?
Există lacuri sau ape curgătoare în apropierea locuinţei voastre? Este suficient ca apa să aibă o adâncime de doar câţiva centimentri pentru ca un copil de un an sau doi ani să se înece. „Când un copil mic cade cu faţa în joc într-un bazin cu apă, el pierde noţiunea de sus şi jos“, afirmă psihologa Bäckström. „Pur şi simplu, copilul nu se va mai putea ridica.“
Prin urmare, cea mai importantă regulă este următoarea: Nu lăsaţi niciodată un copil având între un an şi trei ani să se joace afară singur, nesupravegheat de un adult. Dacă există apă în apropiere, aşteptaţi până când copilul va fi suficient de mare ca să se joace afară singur, fără a fi supravegheat.
În circulaţie
Acelaşi lucru este valabil şi în ce priveşte circulaţia din apropierea locuinţei. „Un preşcolar nu poate înţelege decât mesajele clare şi se poate concentra doar la un singur lucru o dată“, remarcă Bäckström. „Dar circulaţia include nenumărate concepte abstracte şi mesaje ambigue.“ Nu-i permiteţi copilului vostru să treacă singur strada înainte de a fi de vârstă şcolară. Potrivit opiniei unor specialişti, până la vârsta de cel puţin 12 ani, copiii nu sunt consideraţi suficient de mari ca să circule cu bicicleta singuri într-un trafic aglomerat.
Învăţaţi-l pe copil să folosească o cască atunci când merge cu bicicleta, când călăreşte, când merge pe patine cu rotile sau când se dă pe tobogan. Leziunile la cap sunt greu de tratat şi pot cauza afecţiuni permanente — sau pot fi chiar fatale! La o clinică de pediatrie, 60 la sută dintre copiii trataţi în urma unor accidente cu bicicleta au suferit leziuni la cap şi ale feţei, dar cei care au purtat căşti nu au suferit nici o leziune gravă la cap.
De asemenea, luaţi măsuri pentru siguranţa copilului când călătoreşte cu automobilul. În multe ţări există legi care pretind fixarea în automobil a copiilor mici în scaune de siguranţă speciale. Lucrul acesta a contribuit la reducerea semnificativă a numărului cazurilor de vătămări şi al deceselor în rândul copiilor care au accidente de circulaţie. Dacă sunt disponibile acolo unde locuiţi, folosirea scaunelor de siguranţă poate fi o bună asigurare de viaţă. Dar trebuie să aveţi grijă ca acestea să fie modele aprobate. Reţineţi că scaunele pentru sugari sunt diferite de cele pentru copiii în jur de trei ani.
Copiii noştri sunt daruri preţioase de la Iehova, iar noi dorim să le purtăm de grijă în toate privinţele (Psalmul 127:3, 4). În calitate de buni părinţi, Karl-Erik şi Birgitta au fost întotdeauna preocupaţi de ocrotirea copiilor lor — atât înainte, cât şi după întâmplarea cu Hanna. „Bineînţeles, am început să fim mai precauţi după accident“, recunoaşte Karl-Erik. „Acum avem nepoţi şi suntem mereu atenţi ca medicamentele noastre să fie încuiate“, spune Birgitta în concluzie.
[Chenarul de la pagina 22]
Siguranţă în locuinţă
• Medicamentele: Păstraţi-le într-un loc inaccesibil copiilor, într-un dulap încuiat. Procedaţi la fel şi cu medicamentele naturale şi cu cele eliberate fără reţetă. De asemenea, rugaţi-i pe oaspeţii care rămân peste noapte să-şi păstreze medicamentele la loc sigur.
• Substanţele chimice pentru uz casnic: Păstraţi-le într-un loc inaccesibil copiilor, într-un dulap care se poate încuia. Păstraţi-le în ambalajul lor original ca să poată fi identificate cu uşurinţă. Supravegheaţi cu mare atenţie aceste produse în timp ce le folosiţi şi puneţi-le întotdeauna înapoi la locul lor, chiar şi atunci când părăsiţi încăperea doar pentru câteva momente. Nu lăsaţi niciodată rămăşiţe de detergent în maşina de spălat vase.
• Maşina de gătit: Întoarceţi întotdeauna mânerele cratiţelor spre interiorul maşinii de gătit. Dacă este disponibil, ataşaţi de tigaie un dispozitiv de protecţie. Dotaţi maşina de gătit cu un dispozitiv de protecţie împotriva răsturnării, în cazul în care copilul s-ar urca pe uşa deschisă a cuptorului. Şi uşa cuptorului trebuie dotată cu un dispozitiv de încuiere. Se poate arde copilul dacă atinge uşa cuptorului? Dacă da, fixaţi o protecţie sau un grătar, astfel încât să nu poată atinge uşa încinsă.
• Obiectele de uz casnic periculoase: Cuţitele, foarfecele şi aparatele periculoase trebuie păstrate în dulapuri sau sertare prevăzute cu încuietori sau ţinute într-un loc inaccesibil copiilor. Când folosiţi aceste obiecte, dacă le lăsaţi la o parte câtva timp, puneţi-le departe de marginea mesei sau a tejghelei, unde copiii să nu poată ajunge. Chibriturile şi pungile de plastic sunt şi ele obiecte periculoase pentru copiii mici.
• Scările: Fixaţi balustrade înalte de aproximativ 70–75 de centimetri la ambele margini ale scărilor.
• Ferestrele şi uşile de la balcoane: Dotaţi-le cu zăvoare pentru protecţia copiilor, cu lanţuri prinse foarte sus sau cu alte mijloace de siguranţă, care să nu-i permită copilului să le deschidă sau să se strecoare pe lângă ele când sunt deschise pentru aerisirea încăperii.
• Rafturile de cărţi: Dacă copilului îi place să se urce peste tot şi să stea atârnat, fixaţi de perete rafturile de cărţi şi alte corpuri de mobilier înalte, pentru a le împiedica să cadă.
• Prizele de curent şi cablurile electrice: Prizele care nu sunt folosite trebuie dotate cu vreun fel de închizătoare. Cablurile pentru lămpile de carte şi pentru alte obiecte asemănătoare trebuie fixate de perete sau de mobilă, astfel încât copilul să nu poată trage lampa şi să fie lovit de aceasta. Altminteri, înlăturaţi aceste lămpi. Nu lăsaţi niciodată fierul de călcat pe masa de călcat şi nu lăsaţi cablul acestuia să atârne de pe masă.
• Apa fierbinte: Dacă este posibil să reglaţi temperatura apei fierbinţi, ar trebui ca aceasta să nu depăşească 50°C, astfel copilul nu se va opări dacă va deschide robinetul.
• Jucăriile: Aruncaţi jucăriile cu margini sau colţuri ascuţite. Aruncaţi toate jucăriile mici sau jucăriile demontabile cu care poate să se înece copilul dacă le introduce în gură. Ochii şi nasul ursuleţilor trebuie să fie bine fixaţi. Instruiţi-i pe copiii voştri mai mari să dea la o parte jucăriile mici când sugarul se joacă pe jos.
• Bomboanele şi snack-urile: Nu lăsaţi bomboane şi snack-uri, cum ar fi alunele sau dulciurile tari, la îndemâna copiilor. Pot să se înece cu ele.
[Provenienţa informaţiilor]
Sursa: Biroul Children’s Ombudsman
[Chenarul de la pagina 22]
În caz de accident
• Otrăvire: Dacă copilul a înghiţit vreun lichid toxic, clătiţi-i bine gura şi daţi-i să bea unu sau două pahare de apă sau de lapte. După aceea chemaţi un medic sau cereţi sfaturi de la un centru de informare în caz de otrăvire. Dacă i-a intrat în ochi ceva corosiv, clătiţi-i imediat ochiul cu multă apă timp de cel puţin zece minute.
• Arsuri: Pentru arsurile minore, aplicaţi apă rece (totuşi nu prea rece) pe leziune aproximativ 20 de minute. Dacă leziunea este mai mare decât palma copilului sau este pe faţă, pe o încheietură, pe partea inferioară a abdomenului sau pe organele genitale, trebuie să-l duceţi pe copil la spitalul de urgenţă. Leziunile cutanate mai adânci trebuie întotdeauna tratate de un medic.
• Înecare: În cazul în care i s-a oprit copilului ceva pe trahee, trebuie să scoateţi obiectul cât mai urgent. O metodă eficientă la care aţi putea apela este metoda lui Heimlich. Dacă nu cunoaşteţi această metodă, luaţi legătura cu medicul vostru pentru a obţine mai multe informaţii despre aceasta sau participaţi la un curs pe tema măsurilor ce se iau în caz de accident în care victima este un copil sau la un curs de prim ajutor în cadrul căruia se predă această metodă.
[Provenienţa informaţiilor]
Sursa: Crucea Roşie din Suedia
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Purtarea unei căşti pe bicicletă
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Siguranţă pe scaunul din automobil