De la cititorii noştri

Note mai bune Sunt elevă şi aş dori să vă mulţumesc pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Aş putea să învăţ mai bine la şcoală?“ (22 martie 1998). Cu toate că notele mele au fost întotdeauna peste media clasei, nu am considerat niciodată că aş avea motive să fac mai mult. Însă, graţie acestui articol interesant şi stimulator, înţeleg că pot avea rezultate mai bune dacă îmi fixez obiective rezonabile.

B. R., Statele Unite

Am  14 ani şi nu am ştiut niciodată cu adevărat cum să studiez. Am  considerat că unele materii nu îmi vor fi de nici un folos în viitor şi m-am gândit că ar fi lipsit de sens să le învăţ. Citirea acestui articol m-a determinat să-mi schimb părerea. De asemenea, doresc să vă mulţumesc pentru că aţi arătat într-un mod foarte practic cum se poate studia!

K. F., Japonia

Scrâşnirea din dinţi Articolul „Scrâşniţi din dinţi?“ (22 martie 1998) parcă a fost scris pentru mine. Întrucât am această problemă, am considerat articolul foarte informativ şi încurajator. Nu mi-am închipuit niciodată că veţi publica un articol pe această temă. Cu această gamă largă de informaţii, voi vă adresaţi fiecărui cititor.

A. M. N. C., Brazilia

Femeile Când am început să citesc articolele din seria „Femeile — Ce le rezervă viitorul?“, publicate în numărul din 8 aprilie 1998 al revistei Treziţi-vă!, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu am fost niciodată atât de mişcată. Vă mulţumesc nespus de mult pentru încurajarea de a privi cu speranţă în viitor la timpul când tratamentul opresiv va lua sfârşit.

C. J., Statele Unite

Am  fost mişcată când am aflat de condiţiile grele de viaţă ale multor femei din toată lumea. În timp ce citeam despre toată munca pe care trebuie să o efectueze aceste femei — de multe ori purtând singure întreaga răspundere — mi-au dat lacrimile. Sunt mamă a doi copii şi deseori plâng din cauza multor dificultăţi cu care mă confrunt. Acest articol m-a ajutat să conştientizez faptul că situaţia mea în viaţă este mult mai bună decât cea a multor persoane.

K. S., Statele Unite

Înfruntând pierderea partenerului Aş dori să-mi exprim aprecierea sinceră pentru relatarea Barbarei Schweizer, intitulată „Găsesc mângâiere în «valea umbrei morţii»“ (8 aprilie 1998). Eu nu mi-am pierdut soţul, însă pe parcursul a trei ani mi-am pierdut atât părinţii, cât şi un frate. Barbara Schweizer a spus că în cazul ei „durerea apare şi dispare“. A fost încurajator să aflu că nu sunt singura persoană care simte astfel.

H. T., Hawaii

Am  17 ani şi sunt evanghelizatoare cu timp integral. Cu toate că nu mă confrunt cu vreo problemă dificilă, această relatare m-a încurajat să manifest un spirit bucuros şi hotărât. Ea m-a făcut să înţeleg că Iehova îmi oferă sprijin şi că el nu mă va abandona niciodată.

T. C., Italia

Ortodonţia Vă mulţumesc pentru articolul intitulat „Ortodonţia — Ce este ea?“, pe care l-aţi publicat în numărul din 8 aprilie 1998. Am  12 ani şi de curând am început să port un aparat ortodontic. Nu sunt prea încântată de acest lucru. Însă articolul vostru a arătat cum mă va ajuta acest aparat şi faptul că multe persoane poartă astfel de aparate, aşa că nu trebuie să mă simt jenată.

J. L., Canada

Am  fost atât de încântată de articolul privitor la ortodonţie! Încă din copilărie am dorit să am dinţi frumoşi. Nu cu mult timp în urmă, unul dintre dinţii mei din faţă s-a rupt şi a trebuit să mi se facă o coroană dentară, care este foarte costisitoare. Aici, în Iugoslavia, deseori cabinetele stomatologice nu sunt dotate cu materialele necesare, iar cele particulare practică preţuri prea mari pentru aceia dintre noi care nu au bani. Aştept cu nerăbdare timpul când toţi vom avea o dantură perfectă!

B. E., Iugoslavia