Lacul Victoria: Imensa mare continentală a Africii

De la corespondentul nostru din Kenya

ÎN ANUL 1858, un englez singuratic îşi croia drum printr-un ţinut sălbatic şi neexplorat din inima Africii. Însoţit de numai câţiva hamali africani şi chinuit de boală, extenuare şi incertitudine, el îşi îndemna oamenii să înainteze. John Hanning Speke era în căutarea unui ideal greu de atins: izvorul Nilului.

Stimulat de istorisiri despre o imensă mare aflată în mijlocul continentului, pe care negustorii arabi de sclavi o numeau Ukerewe, John Speke şi-a croit cu greu drum prin regiunea de tufişuri ce părea nesfârşită. În cele din urmă, după 25 de zile de mers pe jos, mica ceată de călători a fost recompensată cu o privelişte încântătoare. Înaintea lor, cât vedeau cu ochii, se întindea o imensă mare continentală de apă dulce. Mai târziu John Speke a mărturisit: „Nu mai aveam nici o îndoială că lacul care mi se întindea în faţă era cel din care se naşte acel fluviu interesant, despre ale cărui izvoare s-au făcut atât de multe speculaţii şi în căutarea cărora au pornit atât de mulţi exploratori“. El i-a pus lacului numele Victoria, în onoarea reginei care domnea la acea vreme.

Un izvor al Nilului

În prezent, lacul care încă poartă acest nume are faima de a fi al doilea lac de apă dulce din lume ca mărime, după Lacul Superior din America de Nord. Asemenea unei imense oglinzi ce scânteiază în soarele ecuatorial, întinderea ca de sticlă a lacului Victoria acoperă o suprafaţă de 69 484 de kilometri pătraţi. Traversat la nord de ecuator şi situat între ramura estică şi cea vestică a Văii Marelui Rift, lacul se întinde în mare parte pe teritoriul Tanzaniei şi al Ugandei şi formează graniţa cu Kenya.

Principalul curs de apă care alimentează lacul este râul Kagera, din Tanzania, care îşi adună apele din munţii Rwandei. Totuşi, cea mai mare parte a apei care se adună în lacul Victoria este apă de ploaie colectată în vastul bazin de recepţie din jur, care acoperă o suprafaţă de peste 200 000 de kilometri pătraţi. Singura gură de vărsare a lacului este la Jinja, în Uganda. Aici apa se repede spre nord, dând naştere Nilului Alb. Deşi lacul Victoria nu este unicul izvor al Nilului, acesta are rol de mare rezervor care asigură un debit constant de apă dulce şi care întreţine viaţa până în Egipt.

Viaţa în jurul lacului

Pânza albă, asemenea unei aripi de fluture îndreptate spre cer, poartă uşor canoea ce traversează lacul. În bătaia vântului de zi ce vine dinspre uscat, micuţa barcă este dusă spre inima lacului. Pe la prânz, vântul îşi schimbă direcţia şi o aduce din nou în locul de unde a pornit. De mii de ani, pescarii de pe lac urmează acest ciclu.

Malurile Victoriei sunt presărate cu sate şi cătune ale căror locuinţe au acoperiş brun de paie. Pentru sătenii din preajma Nilului, alimentul principal este peştele, iar ei depind de lac pentru asigurarea hranei de zi cu zi. Ziua unui pescar începe înainte de răsăritul soarelui. Bărbaţii scot apa cu ispolul din canoele sparte şi o pornesc la drum, plutind pe lacul învăluit în ceaţă. Cântând la unison, ei vâslesc spre ape mai adânci, ridicându-şi pânzele zdrenţăroase. Femeile îi urmăresc cu privirea de pe ţărm, în timp ce micuţele ambarcaţiuni dispar la orizont. Imediat după aceea, femeile se întorc la casele lor deoarece au mult de lucru.

În timp ce copiii se bălăcesc stropindu-se şi jucându-se în apa puţin adâncă, femeile spală rufele şi iau apă de băut din lac. În cele din urmă, munca la malul lacului ia sfârşit. Purtând pe cap ulcioare de lut ce se clatină cu delicateţe, cu bebeluşii legaţi la spate şi cărând în mâini coşuri pline cu rufe curate, femeile se îndreaptă încet spre casă. Acolo se îngrijesc de mici grădini semănate cu porumb şi fasole, adună lemne de foc şi îşi repară casele de pământ cu un amestec din baligă de vacă şi cenuşă. În depărtare pe ţărm, femeile împletesc cu iscusinţă funii rezistente şi coşuri frumoase din fibre de sisal. Loviturile de topor răsună în depărtare în timp ce câţiva bărbaţi scobesc un buştean uriaş, acesta luând forma unei canoe.

Spre sfârşitul zilei, ochii femeilor se îndreaptă din nou spre întinsa mare de apă dulce. Vârfurile pânzelor albe ce se ivesc la orizont vestesc sosirea soţilor lor. Ele aşteaptă acest moment, nerăbdătoare să-i revadă şi să vadă peştele pe care îl aduc aceştia.

Peste tot de-a lungul ţărmului şi pe insule, aceste mici comunităţi sunt vizitate de persoane care aduc un mesaj de pace. Pe jos sau cu canoea, ele ajung la fiecare sat sau cătun. Oamenii sunt umili şi dornici să asculte. Ei sunt deosebit de încântaţi să citească literatură biblică tipărită în limbile vorbite de populaţia din preajma Nilului şi în limba bantu.

Viaţa acvatică

În lacul Victoria trăiesc peste 400 de specii de peşti, dintre care unele nu se mai găsesc nicăieri în lume. Cea mai răspândită specie sunt ciclidele. Aceşti peştişori multicolori au nume descriptive cum ar fi spate-ca-flacăra, rozul-roşiatic şi gura-de-broască kisumu. Unele ciclide au un mod neobişnuit de a-şi ocroti puii. Când se află în primejdie, peştele părinte deschide larg gura, iar peştişorii se îmbulzesc în cavitatea deschisă ca să caute adăpost. După ce primejdia trece, părintele pur şi simplu îi scuipă afară, iar aceştia îşi reiau activitatea obişnuită.

Lacul Victoria este locuinţa multor păsări de apă minunate. Corcodeii, cormoranii şi anhinga africană se scufundă sub apă, străpungând cu dibăcie cu ciocul lor ascuţit peştii. Cocorii, stârcii, berzele şi lopătarii se bălăcesc în ape puţin adânci, oprindu-se şi stând nemişcaţi într-un picior, aşteptând cu răbdare ca vreun peşte încrezător să înoate în raza lor de acţiune. Deasupra, stoluri de pelicani fac raiduri asemenea unor planoare cu burtă. Când zboară în grupuri, aceştia încercuiesc bancuri de peşti, iar apoi îi culeg cu ciocurile lor imense, asemănătoare unor coşuri. Totuşi, acvila-strigătoare, cu aripile ei puternice, este cea care deţine supremaţia cerului. Luându-şi zborul de pe craca unui copac aflat la o mare înălţime deasupra apei, aceasta se năpusteşte în forţă, vântul şuierându-i printre aripile ţepene, şi, fără nici un efort, înhaţă un peşte ce înoată la suprafaţa apei. Ţesătoarele viu-colorate cuibăresc în desişul de papirus care înconjoară lacul, iar ţipătul jalnic al păsării-rinocer se poate auzi de la mari distanţe de ţărm, din pădurile de acacia.

La orele dimineţii şi ale serii, grohăitul grav al hipopotamilor răsună până în largul lacului liniştit. Pe la amiază, ei dorm de-a lungul ţărmului, semănând cu nişte bolovani gri, netezi, acoperiţi pe jumătate de apa mică. Oamenii ce trăiesc în jurul lacului sunt întotdeauna prudenţi cu privire la crocodilul de Nil. În unele colţuri pustii ale lacului Victoria, încă trăiesc câteva exemplare ale acestei reptile înfiorătoare, deşi majoritatea au fost ucise de om.

Ape tulburi

Din ziua în care John Speke a dat cu ochii de Victoria, Africa a cunoscut o explozie demografică. Pe malurile lacului locuiesc peste 30 de milioane de oameni, a căror supravieţuire depinde în prezent de apele dulci ale lacului. În trecut, pescarii locali se bizuiau pe metodele tradiţionale de pescuit. Echipaţi cu plase de pescuit, cu năvoade de papirus, cu cârlige şi ostii, ei prindeau ce voiau. În prezent, odată cu apariţia traulerelor şi a năvoadelor de nailon care pot fi întinse pe mari suprafeţe şi cu care se pot aduna tone de peşte din apele adânci, pescuitul în exces ameninţă ecologia lacului.

Aducerea în lac a unor specii de peşti exotici a cauzat un dezechilibru ecologic care a perturbat pescuitul local. O pacoste a lacului este şi zambila de apă, o plantă acvatică plutitoare, care face o frumoasă floare purpurie. Adusă din America de Sud, planta se înmulţeşte atât de repede, încât a acoperit şi a împânzit mari suprafeţe de apă din apropierea ţărmului şi din fiorduri, împiedicând accesul la plaje şi la chei pentru ambarcaţiunile de marfă, pentru feriboturile de persoane şi pentru canoele pescarilor locali. Defrişările care se fac pe suprafaţa bazinului de recepţie, deversarea de reziduuri şi industrializarea, toate acestea ameninţă viitorul lacului.

Va supravieţui lacul Victoria? Această întrebare este în dezbatere şi nimeni nu cunoaşte cu certitudine cum vor fi rezolvate multiplele probleme care vizează acest lac. Totuşi, lacul Victoria este un element al naturii care se pare că va continua să existe mult timp după ce Regatul lui Dumnezeu îi va înlătura pe cei ce „distrug pământul“ (Apocalipsa 11:18). Atunci, omenirea va putea contempla frumuseţea imensei mări continentale a Africii pentru timp indefinit.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 18]

Peştele care înghite lacul

Este vâscos, are o poftă nestăpânită, se înmulţeşte cu rapiditate şi creşte până la doi metri lungime. Despre cine este vorba? Despre lates niloticus! Cunoscut de obicei sub numele de bibanul de Nil, acest uriaş peşte lacom, adus în lacul Victoria în anii ’50, s-a dovedit a fi un dezastru ecologic. În decurs de 40 de ani a reuşit să devoreze aproape jumătate din cele 400 de specii de peşti indigeni. Această distrugere în masă ameninţă sursa de hrană a milioane de localnici care depind de peştişorii tilapia, de ciclide şi de alţi peşti indigeni în asigurarea hranei pentru familie. De asemenea, aceşti peştişori au un rol important în menţinerea sănătăţii lacului. Unii dintre aceştia se hrănesc cu paraziţii care cauzează înfricoşătoarea boală bilharzioza, contribuind astfel la ţinerea sub control a bolii. Alţii consumă alge şi alte plante acvatice, care acum cresc scăpate de sub control. În urma acestei creşteri a rezultat o aşa-numită „eutroficare“, proces în cadrul căruia descompunerea plantelor duce la scăderea oxigenului din apă. Fiind tot mai puţini peştii care fac ordine în această harababură, „zonele moarte“ — zonele în care apa este săracă în oxigen — se extind, ucigând tot mai mulţi peşti. Având tot mai puţini peşti cu care să-şi potolească foamea, înfometatul biban de Nil şi-a îndreptat atenţia spre o nouă sursă de hrană: propriii pui! Peştele care înghite lacul îşi pune acum propria specie în pericol!

[Harta de la pagina 15]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

UGANDA

KENYA

TANZANIA

LACUL VICTORIA

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Predicând pe ţărmurile lacului Victoria

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Ţesătoare

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Pelicani

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Egretă

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Crocodilul de Nil

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Stârc ce stă pe un hipopotam