SIDA — Cum se poate lupta împotriva ei
ÎN PREZENT nu există nici un medicament care să vindece SIDA şi se pare că medicina nu va descoperi vreunul prea curând. Deşi există noi tratamente care încetinesc evoluţia bolii, este mult mai bine să evităm infectarea. Însă înainte de a discuta despre prevenire, să vedem cum se transmite şi cum nu se transmite infecţia cu virusul HIV.
O persoană poate fi infectată pe patru căi principale: 1) prin folosirea acelor sau a seringilor contaminate; 2) prin contact sexual (vaginal, anal sau oral) cu o persoană infectată; 3) prin transfuzii de sânge şi produse pe bază de sânge, chiar dacă în ţările dezvoltate acest pericol a fost redus, întrucât sângele este în prezent supus testelor care identifică existenţa anticorpilor anti-HIV; 4) prin mame infectate cu HIV, care pot să-i infecteze pe copiii lor în timpul sarcinii, la naştere sau prin alăptare.
Potrivit Centrelor de Control şi Prevenire a Bolilor din SUA (CDC), actualele dovezi ştiinţifice indică următoarele: 1) nu puteţi contracta SIDA aşa cum se ia răceala sau gripa; 2) nu vă puteţi contamina dacă şedeţi alături de cineva care are SIDA sau dacă atingeţi sau îmbrăţişaţi o persoană infectată; 3) nu vă puteţi contamina dacă mâncaţi alimente preparate sau servite de o persoană infectată sau pe care aceasta le-a atins cu mâna; 4) nu se transmite prin folosirea în comun a WC-urilor şi a grupurilor sanitare, a telefoanelor, a hainelor, a tacâmurilor, a veselei şi a paharelor. În plus, CDC declară că virusul nu se transmite prin ţânţari sau alte insecte.
Modalităţi de prevenire
Virusul HIV se găseşte în sângele persoanelor infectate. Dacă unei persoane infectate i se face o injecţie, se poate întâmpla ca pe ac sau în seringă să rămână sânge infectat cu acest virus. Dacă i se face apoi injecţie unei alte persoane cu un ac contaminat în acest mod, virusul poate fi transmis acesteia. Să nu vă fie niciodată teamă să-l întrebaţi pe medic sau pe asistentă atunci când aveţi îndoieli în legătură cu un ac sau o seringă. Aveţi tot dreptul să ştiţi; este în joc viaţa voastră.
Virusul HIV este prezent şi în sperma sau în secreţiile vaginale ale persoanelor infectate. Prin urmare, iată ce măsuri preventive recomandă CDC: „Abstinenţa este singura măsură sigură de protecţie. Dacă vreţi să aveţi relaţii sexuale, aşteptaţi până când aţi legat de mult timp o relaţie de fidelitate reciprocă cu un partener neinfectat, de exemplu, printr-o căsătorie“.
Remarcaţi că pentru a fi protejaţi trebuie să păstraţi „o relaţie de fidelitate reciprocă“. Dacă îi sunteţi fideli partenerului vostru, însă acesta nu este, nu sunteţi protejaţi. Acest lucru constituie deseori o problemă grea pentru femeile care trăiesc în societăţi în care sunt dominate sexual şi economic de bărbaţi. În unele ţări, femeilor nu le este permis nici măcar să discute despre sex cu bărbaţii, cu atât mai puţin să negocieze pentru practici sexuale mai sigure.
Totuşi, nu toate femeile din aceste societăţi sunt lipsite de apărare. Un studiu efectuat într-o ţară din vestul Africii a dezvăluit că unele femei independente pe plan financiar reuşeau să nu aibă contacte sexuale cu soţii lor infectaţi, fără consecinţe violente. În New Jersey (SUA), unele femei au refuzat să aibă raport sexual dacă bărbatul nu dorea să folosească prezervativ. Bineînţeles, prezervativele de cauciuc pot oferi protecţie faţă de virusul HIV şi faţă de alte boli transmisibile sexual, însă acestea trebuie folosite corect şi în mod constant.
Testarea
Karen, menţionată în articolul anterior, nu prea a avut ce să facă pentru a se proteja de infecţie. Soţul ei fusese infectat cu câţiva ani înainte de căsătorie, iar ei s-au căsătorit pe vremea când şi epidemia, şi testarea HIV se aflau la începuturi. Însă în prezent, testarea HIV a devenit o procedură obişnuită în unele ţări. Prin urmare, dacă cineva are îndoieli cu privire la sine în această privinţă este înţelept să-şi facă testul HIV înainte de a începe să curteze pe cineva. Iată sfatul dat de Karen: „Alegeţi-vă cu înţelepciune partenerul de căsătorie. O alegere greşită vă poate costa scump, chiar viaţa“.
Efectuarea testului îl poate ocroti pe partenerul nevinovat în cazurile de adulter. Întrucât virusul HIV s-ar putea să nu apară la test decât după şase luni de la infectare, ar putea fi necesară repetarea testului de mai multe ori. Dacă relaţiile sexuale sunt reluate (ceea ce înseamnă că cel care a comis adulterul a fost iertat), folosirea prezervativului poate fi o măsură de protecţie împotriva infectării.
Cât de utilă este educaţia?
Este demn de remarcat că, deşi Biblia a fost scrisă cu mult timp înainte să apară SIDA, faptul de a trăi conform principiilor ei oferă protecţie în faţa acestei boli. De exemplu, Biblia condamnă relaţiile sexuale în afara căsătoriei, pretinde fidelitate în cadrul căsătoriei şi spune că creştinii trebuie să se căsătorească numai cu cei care aplică şi ei principiile biblice (1 Corinteni 7:39; Evrei 13:4). De asemenea, ea interzice toate formele de abuz de substanţe şi folosirea sângelui, lucruri care murdăresc corpul. — Faptele 15:20; 2 Corinteni 7:1.
Este înţelept să cunoaşteţi care ar putea fi riscurile şi pericolele legate de asocierea cu persoanele seropozitive. Cei care cunosc unele lucruri despre SIDA reuşesc să se protejeze.
Iată ce spune Liga de Acţiune SIDA: „În majoritatea cazurilor, SIDA poate fi prevenită. Până când se va descoperi un medicament care să vindece această boală, educaţia este cea mai bună şi, actualmente, singura măsură de apărare anti-SIDA [a societăţii]“ (sublinierea noastră). Este bine ca părinţii să discute în mod deschis între ei şi cu copiii lor despre SIDA.
Ce posibilităţi de tratament există?
Simptomele acestei boli nu apar, de obicei, decât după şase până la zece ani de când persoana a fost infectată cu HIV. În toţi aceşti ani, în interiorul trupului se dă o luptă. Virusurile se multiplică la nivel individual şi ucid celulele sistemului imunitar. Acestea din urmă ripostează. Deoarece zilnic sunt produse miliarde de noi virusuri, sistemul imunitar este, în cele din urmă, învins.
S-au produs diverse medicamente în încercarea de a ajuta sistemul imunitar. Aceste medicamente au denumiri complicate şi sunt identificate prin litere: AZT, ddI şi ddC. Deşi unii au crezut că aceste medicamente aveau să ducă la obţinerea unor rezultate excepţionale şi chiar la o posibilă vindecare, aceste speranţe s-au risipit foarte repede. Nu numai că, în timp, ele îşi pierd din eficacitate, dar în anumite cazuri se înregistrează reacţii adverse periculoase: scăderea numărului de eritrocite şi leucocite, afectarea procesului de coagulare a sângelui şi distrugerea nervilor din sistemul nervos periferic.
În prezent se încearcă o nouă categorie de medicamente: inhibitori de protează. Medicii prescriu aceşti inhibitori într-o combinaţie de trei medicamente, alături de alte medicamente antivirale. Testele au arătat că, deşi acest tratament triplu nu ucide virusul, el opreşte complet sau aproape complet multiplicarea lui în organism.
Tratamentul triplu a îmbunătăţit foarte mult starea sănătăţii celor bolnavi. Cu toate acestea, specialiştii consideră că medicamentele îşi fac cel mai bine efectul dacă sunt administrate la scurt timp după infectarea cu HIV, înainte să apară simptomele bolii. Dacă se procedează astfel, se poate preveni dezvoltarea infecţiei neajungându-se, probabil niciodată, la apariţia completă a bolii SIDA. Întrucât acest tratament este nou, rămâne de văzut cât timp va reuşi el să oprească infecţia.
Tratamentul triplu este costisitor. Trei medicamente antivirale împreună cu testele de laborator costă, în medie, 12 000 $ pe an. Pe lângă povara financiară, un pacient care urmează tratamentul triplu trebuie să meargă de multe ori la frigider, unde trebuie păstrate medicamentele. În mod obişnuit, o persoană ia unele pastile de două ori pe zi, iar altele de trei ori pe zi. Unele trebuie luate pe stomacul gol, altele după mâncare. Tratamentul se complică tot mai mult când trebuie luate şi alte medicamente care să combată multe alte infecţii la care bolnavul de SIDA este vulnerabil.
Medicii sunt îngrijoraţi mai ales în legătură cu ce s-ar putea întâmpla în cazul în care persoana întrerupe tratamentul triplu. Multiplicarea virusului s-ar relua nestingherit, iar acele virusuri care supravieţuiesc tratamentului pot deveni rezistente la medicamentele pe care persoana le-a luat înainte ca să lupte împotriva lor. Infecţia cu aceste tipuri de virusuri HIV rezistente la medicamente va fi mult mai greu de tratat. În plus, aceste supervirusuri ar putea fi transmise la alte persoane.
Sunt vaccinurile soluţia?
Unii cercetători care studiază SIDA sunt de părere că pentru a opri epidemia SIDA din lume trebuie un vaccin eficient şi sigur. S-au realizat vaccinuri eficiente împotriva febrei galbene, rujeolei, oreionului şi rubeolei, folosindu-se virusuri atenuate. În mod normal, când se introduce în organism o versiune atenuată a unui virus, sistemul imunitar nu numai că reacţionează ca să-l distrugă, ci şi îşi construieşte o apărare care va înfrânge cu succes orice invazie a virusului adevărat.
Două experimente efectuate recent pe nişte maimuţe au arătat că, în cazul virusului HIV, chiar şi un virus atenuat poate provoca moartea. Cu alte cuvinte, vaccinul s-ar putea să cauzeze boala faţă de care el trebuia să ofere protecţie.
Încercările de a găsi un vaccin au produs dezamăgire. Virusul HIV nu a fost distrus de nici una dintre zecile de amestecuri experimentale care cu siguranţă ar fi ucis alte virusuri mai slabe. În plus, HIV suferă mutaţii, ceea ce face din el o ţintă greu de atins (în prezent, în întreaga lume se cunosc cel puţin zece subtipuri de HIV). La această problemă se adaugă şi faptul că virusul atacă direct chiar celulele sistemului imunitar cu care un vaccin ar trebui să se alieze în lupta de apărare.
Situaţia economică joacă şi ea un rol important în cercetare. Există un „nivel scăzut în ce priveşte angajamentul din partea industriei private“, a declarat Comisia Mondială de Iniţiativă a Vaccinării anti-SIDA, cu sediul la Washington. Răspunzătoare de această situaţie este teama că un vaccin nu ar aduce profituri, întrucât acesta ar fi comercializat îndeosebi în ţările mai puţin dezvoltate.
În pofida problemelor, cercetătorii continuă să investigheze diverse domenii în căutarea unui vaccin eficient. În prezent însă pare improbabilă realizarea unui vaccin într-un viitor foarte apropiat. După producerea în laborator a unui vaccin promiţător urmează sarcina grea, costisitoare şi posibil riscantă de testare pe oameni.
[Chenarul de la pagina 5]
Cine sunt cei infectaţi cu HIV?
Pe întregul glob sunt infectate zilnic aproximativ 16 000 de persoane. Se spune că peste 90% trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. Aproape 1 din 10 este un copil care are sub 15 ani. Ceilalţi sunt adulţi dintre care peste 40% sunt femei, mai mult de jumătate având vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. — Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA.
[Chenarul de la pagina 7]
Cum se poate şti cine este infectat?
Nu se poate şti dacă cineva este infectat doar privindu-l. Deşi purtătorii de HIV nu prezintă simptome şi par să fie sănătoşi, ei pot transmite virusul la alte persoane. Puteţi crede pe cuvânt o persoană care afirmă că nu este infectată? Nu neapărat. Mulţi dintre cei care sunt infectaţi cu HIV nu ştiu acest lucru. Cei care ştiu s-ar putea să nu spună nimic despre infecţie sau să mintă. Un sondaj efectuat în Statele Unite a dezvăluit că 4 din 10 persoane infectate cu HIV nu i-au informat pe partenerii lor sexuali despre starea lor.
[Chenarul/Fotografia de la pagina 6]
Legătura dintre HIV şi SIDA
HIV (Human Immunodeficiency Virus), adică virusul imunodeficienţei umane, este virusul care distruge, în timp, elemente ale sistemului imunitar care luptă împotriva bolilor. SIDA se traduce în limba română ca sindromul imunodeficienţei dobândite. Acesta este ultimul stadiu al infecţiei cu HIV, un stadiu care ameninţă viaţa persoanei infectate. Denumirea arată cât de mult a deteriorat HIV sistemul imunitar, ceea ce face din bolnav o pradă uşoară pentru infecţiile care în mod normal ar fi fost învinse de sistemul imunitar.
[Provenienţa fotografiei]
CDC, Atlanta, Ga.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Cel care face testul HIV înainte de a se gândi la căsătorie a luat o decizie înţeleaptă