Tinerii se întreabă . . .

Ce este rău în a-i teroriza pe alţii?

„Ei! Doar m-am distrat puţin. Ce mare lucru? Şi apoi, Ron o merita.“

POATE că eşti mai mare şi mai puternic decât majoritatea prietenilor tăi. Sau poate că eşti ager la minte, ai limba ascuţită şi eşti agresiv. În orice caz, se pare că îţi este uşor să-i intimidezi sau să-i tachinezi pe ceilalţi sau să râzi pe seama altcuiva.

Deşi poate că terorizându-i pe ceilalţi îi faci pe prietenii tăi să râdă, aceasta nu este o chestiune banală. De fapt, unii cercetători constată că cei care sunt victimele terorii suferă mai mult decât şi-au imaginat ei vreodată. Un sondaj efectuat în rândul tinerilor americani de vârstă şcolară a dezvăluit că „90 la sută din cei terorizaţi au spus că au suferit efecte secundare: scăderea notelor, accentuarea anxietăţii, pierderea prietenilor sau a vieţii sociale“. În Japonia, un băiat de 13 ani „s-a spânzurat după ce a lăsat un bilet lung în care a descris cu amănunţime trei ani în care fusese terorizata“.

Dar cum ajunge cineva să-i terorizeze pe cei din jur? Şi dacă tu ai un astfel de comportament, cum poţi să te schimbi?

Ce înseamnă a teroriza?

Biblia vorbeşte despre astfel de oameni care au trăit înainte de Potopul de pe vremea lui Noe. Ei se numeau nefilimi — cuvânt care înseamnă „cei care îi fac pe alţii să cadă“. În timpul domniei lor de teroare, „pământul era plin de violenţă“. — Geneza 6:4, 11.

Însă nu trebuie să loveşti sau să te impui în faţa celorlalţi ca să fii o persoană care îi terorizează pe alţii. Oricine îi tratează pe alţii — îndeosebi pe cei care sunt slabi sau vulnerabili — într-un mod plin de cruzime sau care îi jigneşte este o sursă de teroare (compară cu Eclesiastul 4:1). Astfel de persoane încearcă să ameninţe, să intimideze şi să-i ţină sub control pe ceilalţi. Însă cei mai mulţi îşi folosesc gura, nu pumnii. De fapt, cea mai frecventă formă a acestui abuz este terorizarea pe plan emoţional. Astfel, ea poate include insulte, sarcasm, batjocuri şi folosirea poreclelor răutăcioase.

Uneori însă teroarea poate fi subtilă. Să vedem, de exemplu, ce i s-a întâmplat Liseib. Ea a crescut împreună cu mai multe prietene. Însă, când a împlinit 15 ani, lucrurile au început să se schimbe. Lisa a devenit foarte frumoasă şi a început să atragă atenţia multora asupra sa. Ea explică: „Prietenele mele au început să mă lase la o parte şi să mă vorbească de rău pe la spate — sau chiar în faţă“. Mai mult, ele au răspândit minciuni despre ea, încercând să-i strice reputaţia. Da, împinse de invidie, ele au terorizat-o într-un mod nemilos şi crud.

Cum ajung unii să-i terorizeze pe ceilalţi

Comportamentul agresiv are adesea legătură cu mediul de acasă. „Tatăl meu era agresiv, mărturiseşte un tânăr pe nume Scott, prin urmare, şi eu am fost agresiv.“ Şi Aaron a avut acasă o viaţă grea. El îşi aminteşte: „Mi-am dat seama că ceilalţi cunoşteau situaţia mea din familie — că era diferită de a lor — şi nu-mi plăcea că le era milă de mine“. Aşa că, atunci când Aaron s-a apucat de sport, el voia să câştige cu orice preţ. Însă nu-i era de ajuns să câştige. El voia să-i umilească pe adversarii lui, dându-le mereu peste nas cu înfrângerea suferită.

În schimb, Brent a fost crescut de părinţi temători de Dumnezeu. Însă el recunoaşte: „Obişnuiam să-i fac pe oameni să râdă, însă uneori nu ştiam unde să mă opresc şi ajungeam să-i rănesc sufleteşte pe unii“. Dorinţa lui Brent de a se distra şi de a atrage atenţia asupra lui l-a făcut să nu ţină seama de sentimentele celorlalţi. — Proverbele 12:18.

Alţi tineri par să fie influenţaţi de televizor. Filmele cu crime îi ridică în slăvi pe „tipii duri“ şi dau de înţeles că faptul de a fi amabil este lipsit de bărbăţie. Comediile la modă sunt pline de sarcasm. Ştirile scot adesea în evidenţă bătăile şi vorbirea grosolană care se întâlnesc la evenimentele sportive. Prietenii noştri pot şi ei să ne influenţeze modul în care îi tratăm pe ceilalţi. Când avem colegi care îi terorizează pe alţii, ne este uşor să facem front comun cu ei ca să nu fim noi cei tachinaţi.

Indiferent cum ar sta lucrurile în cazul tău, dacă foloseşti tactici ale terorii, atunci nu numai victimele tale sunt cele care suferă.

Consecinţe pentru tot restul vieţii

Revista Psychology Today declară: „Probabil că unii încep să-i terorizeze pe alţii de când sunt copii, însă ei continuă şi când devin adulţi“. În urma unui studiu dat publicităţii în The Dallas Morning News s-a constatat că „65% din băieţii care în clasa a II-a îi terorizau pe colegii lor au fost condamnaţi pentru crimă până să ajungă la vârsta de 24 de ani“.

Este adevărat, nu toţi cei care îi terorizează pe alţii ajung criminali. Însă faptul de a-ţi face un obicei din a călca în picioare sentimentele celorlalţi ţi-ar putea crea probleme serioase în viaţă. Dacă păstrezi acest obicei şi când te căsătoreşti, atunci s-ar putea ca partenerul şi copiii tăi să sufere foarte mult. Întrucât patronii îi preferă pe cei care ştiu cum să se înţeleagă bine cu ceilalţi, s-ar putea să pierzi ocaziile de a avea un loc de muncă. S-ar putea să-ţi fie refuzate şi unele privilegii în cadrul congregaţiei creştine. „Doresc ca într-o bună zi să mă calific pentru a sluji ca bătrân, spune Brent, însă tatăl meu m-a ajutat să înţeleg că oamenii nu vor veni la mine cu problemele lor dacă ei se gândesc că eu aş putea să le spun ceva sarcastic.“ — Tit 1:7.

Cum te poţi schimba

Noi nu ne vedem întotdeauna clar greşelile pe care le facem. Scripturile ne avertizează că o persoană poate chiar să acţioneze „prea îngăduitor faţă de sine însuşi, în propriii săi ochi, pentru a-şi descoperi eroarea, ca să o urască“ (Psalmul 36:2, NW). Prin urmare, te-ai putea duce la unul dintre părinţi, la un prieten de încredere sau la un creştin matur ca să-i întrebi ce au observat la tine. Poate că adevărul te doare, însă el te va putea ajuta să vezi ce schimbări trebuie să faci (Proverbele 20:30). „Cred că ascultarea sfatului a fost lucrul cel mai important care m-a ajutat“, spune Aaron. „Cei care au fost sinceri mi-au spus unde greşeam. Nu întotdeauna doream să aud aşa ceva, însă de aceste cuvinte aveam cu adevărat nevoie.“

Înseamnă aceasta că întreaga ta personalitate trebuie să sufere o schimbare radicală? Nu, probabil că va fi doar o chestiune de redresare a modului tău de gândire şi a unor aspecte ale comportamentului tău (2 Corinteni 13:11, NW). De exemplu, probabil că până acum credeai despre tine că eşti superior datorită staturii, puterii sau agerimii tale. Însă Biblia ne îndeamnă să acţionăm „cu umilinţă de spirit, considerându-i pe ceilalţi superiori“ (Filipeni 2:3, NW). Gândeşte-te că ceilalţi — indiferent de statură sau de putere — au calităţi deosebite, pe care tu nu le ai.

Poate că trebuie să scapi şi de tendinţa de a fi agresiv sau de a domina. Depune eforturi în a ‘te uita nu la foloasele tale, ci şi la foloasele altora’ (Filipeni 2:4). Dacă trebuie să-ţi exprimi liber părerea, fă-o în aşa fel, încât să nu fii grosolan, sarcastic sau să jigneşti. — Efeseni 4:31.

Dacă eşti tentat să-i terorizezi pe alţii, adu-ţi aminte că Dumnezeu i-a distrus pe acei nefilimi care îi terorizau pe oameni (Geneza 6:4–7; 7:11, 12, 22). După câteva secole, pe vremea profetului Ezechiel, Dumnezeu şi-a exprimat dezaprobarea faţă de cei care i-au „izbit“ şi i-au „împuns“ pe cei slabi (Ezechiel 34:21). Faptul de a şti că Iehova urăşte teroarea poate fi un puternic stimulent pentru a face schimbările necesare!

De asemenea, este util să meditezi sub rugăciune la principiile biblice. Regula de Aur spune: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Când eşti tentat să intimidezi pe cineva, întreabă-te: „Mi-ar plăcea să fiu terorizat, intimidat sau umilit? Atunci de ce îi tratez pe alţii în acest fel?“ Biblia ne porunceşte să fim „buni unii cu alţii, miloşi“ (Efeseni 4:32). Isus a dat un exemplu perfect în această privinţă. Deşi le era superior tuturor oamenilor, el i-a tratat pe toţi cu amabilitate, empatie şi respect (Matei 11:28–30). Încearcă să procedezi şi tu la fel când ai de-a face cu cineva care este mai slab decât tine — chiar şi atunci când acesta te calcă pe nervi.

Însă ce poţi face dacă comportamentul tău agresiv este generat de sentimentele de mânie pe care le ai din cauza modului în care eşti tratat acasă? În unele cazuri, o astfel de mânie poate fi justificată (compară cu Eclesiastul 7:7). Totuşi, Biblia ne spune că dreptul Iov a fost avertizat astfel: „Supărarea să nu te împingă la batjocură . . . Fereşte-te să faci rău“ (Iov 36:18, 21). Chiar şi atunci când eşti tratat rău, nu ai nici un drept să îi tratezi pe alţii rău. O cale mai bună ar fi să încerci să discuţi aceste lucruri cu părinţii tăi. Dacă eşti o victimă a unui abuz grav, poate că este nevoie de ajutor din afară pentru a te feri de alte suferinţe.

S-ar putea să nu-ţi fie uşor să te schimbi, însă poţi să o faci. Iată ce spune Brent: „Mă rog pentru acest lucru aproape în fiecare zi, iar Iehova m-a ajutat să fac îmbunătăţiri“. Pe măsură ce şi tu faci îmbunătăţiri în ce priveşte modul în care îi tratezi pe ceilalţi, vei descoperi, fără îndoială, că oamenilor le va plăcea mai mult de tine. Nu uita, oamenii se tem, probabil, de cei care îi terorizează, însă nimănui nu-i place de ei.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 19]

„Probabil că unii încep să-i terorizeze pe alţii de când sunt copii, însă ei continuă şi când devin adulţi.“

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Abuzul verbal este o formă de teroare.