Bucătăria poate fi un loc captivant

„NU INTRA în bucătărie!“ Mulţi copii flămânzi au fost dojeniţi astfel când, nerăbdători, au încercat să guste din supă înainte de ora mesei! Totuşi, în loc să-i scoată din bucătărie, părinţii au motive întemeiate să-i invite pe copiii lor în bucătărie. De ce? Deoarece bucătăria este, de fapt, o captivantă sală de clasă.

Bucătăria este un loc în care copiii îşi pot dezvolta creativitatea şi capacitatea de a se descurca, un loc în care pot învăţa să le fie de ajutor altora şi să lucreze în echipă, un loc în care se pot naşte spontan conversaţii ziditoare, care să-ţi mişte inima, un loc în care, pe tăcute, pot fi imprimate cele mai profunde valori. Într-adevăr, dulapurile, sertarele şi rafturile ticsite din fiecare bucătărie ascund numeroase lecţii valoroase, gata să prindă viaţă odată cu pregătirea următoarei mese.

Dar ce motiv am avea ca, în această epocă a tehnologiei şi a informaţiilor, să folosim tocmai bucătăria ca loc de instruire a copiilor? Răspunsul este: timpul. Mulţi părinţi sunt conştienţi de faptul că, pur şi simplu, nu pot fi înlocuiţi de altcineva care să-şi petreacă timpula — o mare parte din timp — cu copiii lor! Problema care se iveşte este de unde să-ţi faci rost de timp? Experţii în materie îi îndeamnă pe părinţi să considere activităţile de fiecare zi din gospodărie drept o ocazie în care pot face multe lucruri împreună cu copiii lor şi în care îi pot educa. Acest mod de a acţiona este în armonie cu porunca pe care Dumnezeu le-a dat-o părinţilor din antica naţiune Israel: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. — Deuteronomul 6:6, 7.

Fiindcă, oricum, în bucătărie trebuie să petrecem timp cu regularitate, aceasta ar putea fi un loc ideal în care familia să lucreze împreună. Şi, spre deosebire de excursiile făcute cu anumite ocazii — pentru care, de cele mai multe ori, trebuie să aşteptăm ca să avem timpul, energia sau banii necesari —, gustările delicioase nu pot fi amânate. În plus, pentru copii bucătăria are un farmec aparte. În fond, unde altundeva au învăţat ei să folosească cu atenţie cuţitul şi să mânuiască alte ustensile dacă nu în bucătărie? Când se distrează, copiii pot să facă uneori dezordine peste tot! Totuşi, ce pot învăţa ei la bucătărie?

La „ora“ de bucătărie

În urma a 17 ani de experienţă în predarea artei culinare la copiii mici, Louise Smith — cunoscută sub numele de Doamna „Turtă Dulce“ în rândul copiilor în vârstă de patru ani pe care ea îi învaţă să gătească — a recunoscut următoarele: „Mâncarea constituie un bun material didactic, întrucât este «înţeleasă» de toţi copiii. La o vârstă fragedă ei au simţurile mirosului, al gustului şi al pipăitului atât de fine, încât sunt complet absorbiţi de ceea ce fac. Astfel, cu ajutorul mâncării îi poţi învăţa pronunţie, matematică, precum şi modalităţi de rezolvare a problemelor“. Când toarnă, macină, descojesc, cern, amestecă şi rulează, copiii pot dobândi dexteritate manuală şi coordonare ochi-mână. Sortarea (alegerea stafidelor şi a nucilor în grămezi separate) şi aranjarea (introducerea vaselor de măsurat unul într-altul, în funcţie de mărime) îi familiarizează cu noţiuni care le servesc ca elemente de bază în învăţarea matematicii. Respectarea unei reţete constituie un exerciţiu de folosire a numerelor, a măsurătorilor, a încadrării în timp, a logicii şi a limbajului. Şi nimeni nu se poate aventura în lumea complexă şi plină de primejdii a bucătăriei fără să înveţe câte ceva despre protecţia muncii, responsabilitate, organizare personală şi munca în echipă.

Nu trebuie trecută cu vederea nici importanţa faptului de a învăţa arta culinară. Pentru copiii care de mici încep să dea o mână de ajutor la bucătărie, atunci când ajung la vârsta adolescenţei este ceva obişnuit să ştie să pregătească în întregime diferite mâncăruri. Căruia dintre părinţii ocupaţi nu i-ar face plăcere lucrul acesta din când în când? Mai mult, gătitul îi ajută pe tineri să dobândească încredere şi mulţumire de sine — calităţi care le pot fi utile mai târziu, când vor fi adulţi şi îşi vor asuma responsabilităţi, şi aceasta fie că se căsătoresc, fie că rămân celibatari. — Compară cu 1 Timotei 6:6.

Lee, care nu s-a căsătorit decât la puţin timp după ce a împlinit 30 de ani, îşi aminteşte următoarele: „Mama a început să mă înveţe lucrurile elementare despre bucătărie încă de când aveam în jur de şase ani. La început, mai mult m-a interesat să ştiu cum se fac biscuiţii, prăjiturile şi alte dulciuri. Dar la nouă ani ştiam cum să gătesc mâncare pentru familie, şi făceam lucrul acesta cu regularitate. Mai târziu, ca celibatar adult, mi-am dat seama că faptul că am învăţat cum se fac o mulţime de treburi gospodăreşti, printre care şi gătitul, mi-a uşurat viaţa. Şi trebuie să spun cu convingere că lucrul acesta a contribuit mult la reuşita de acum a căsniciei mele“.

Să găteşti e o plăcere!

Cum poate un părinte să-şi facă timp pentru a-şi instrui copilul în ale gătitului? O mamă sugerează ideea de a programa aceasta atunci când există cât mai puţine lucruri posibile care să-l distragă pe copil. Dacă aveţi mai mulţi copii, probabil că veţi prefera să lucraţi pe rând cu câte unul încă de când începeţi să le arătaţi cum se lucrează în bucătărie. Pentru aceasta, alegeţi un timp în care ceilalţi copii dorm sau sunt la şcoală. Planificaţi-vă să petreceţi mai mult timp decât atunci când gătiţi singură. Şi fiţi gata să faceţi din bucătărie un loc captivant!

La prima „lecţie“, lăsaţi-l pe copil să aleagă o mâncare preferată. Alegeţi o reţetă simplă, care să fie uşor de gătit. Aveţi grijă ca ea să includă operaţii pe care băiatulb sau fetiţa voastră să le poată îndeplini cu uşurinţă. Ca să nu obosească sau ca să nu se plictisească, pregătiţi-i copilului dinainte ingredientele şi ustensilele necesare. Aţi putea chiar să pregătiţi dinainte parţial unele dintre ingrediente, astfel încât „lecţia“ să nu se lungească prea mult şi să nu devină plictisitoare.

Citiţi reţeta împreună şi arătaţi-i cum se face fiecare lucru. Stabiliţi un loc în bucătărie care să fie al copilului — de exemplu, un sertar cu câteva vase şi ustensile — şi daţi-i un şorţ. Dacă este băiat, nu-i daţi un şorţ pentru fetiţe, ci unul făcut pentru un bucătar-şef. Chiar de la început, subliniaţi importanţa faptului de a lucra cu atenţie şi stabiliţi câteva reguli practice privind lucrul în bucătărie. — Vezi chenarul intitulat „Lecţia întâi: Protecţia muncii“, de la pagina 18.

Înainte de toate, încercaţi să faceţi în aşa fel încât totul să fie captivant. Nu-l lăsaţi pe copil doar să privească; puneţi-l să se spele pe mâini şi daţi-i mereu câte ceva de făcut care să contribuie la pregătirea mâncării. Lăsaţi-l să se uite cum faceţi, lăsaţi-l să încerce şi el şi apoi să pună întrebări. Iar atunci când o anumită mâncare nu a ieşit perfect, nu vă îngrijoraţi. Dacă copilul este cel care a făcut-o, probabil că o va mânca, oricum ar fi ea!

Unitatea familiei

Fără îndoială, cele mai mari foloase pe care le aduce bucătăria într-o familie vizează unitatea şi valorile acesteia. Probabil că aţi observat că în unele cămine din zilele noastre membrii familiei îşi văd fiecare de treburile lor, fără să aibă o legătură reală unii cu alţii. În aceste condiţii, căminul lor poate ajunge să nu se deosebească prea mult de un loc de popas, unde se mănâncă rapid şi se merge mai departe. În schimb, în casa în care membrii familiei gătesc împreună, pentru aceştia e mult mai sigur că vor mânca împreună şi vor face curăţenie împreună. Aceste activităţi le oferă în mod regulat posibilitatea de a comunica, de a lucra şi de a fi strâns ataşaţi unul de altul. „Unele dintre cele mai frumoase discuţii pe care le-am purtat cu băieţii mei erau acelea când spălam vasele la chiuvetă“, îşi aminteşte o mamă. Iar Hermann, un tată creştin, adaugă: „Intenţionat, ani de zile nu ne-am cumpărat maşină de spălat vasele tocmai pentru ca să trebuiască să spălăm şi să ştergem vasele manual. Băieţii noştri aveau sarcina să şteargă pe rând vasele. Acestea erau momentele în care puteam discuta cel mai bine“.

Într-adevăr, anii pe care îi petreceţi în bucătărie împreună cu copiii — săptămână de săptămână şi an de an — constituie fundamentul pe care se dezvoltă în continuare valorile spirituale şi calităţile sfinte. Pe parcursul acestor momente destinse petrecute împreună, între părinte şi copil se pot înfiripa în mod firesc conversaţii de la inimă la inimă, iar influenţa pe care o exercită exemplul unui părinte se poate întipări pe nesimţite în inima unui copil. O astfel de instruire îi poate fi utilă copilului pentru tot restul vieţii, aşa cum se spune în Proverbele 22:6: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“.

De aceea, dacă sunteţi părinţi şi căutaţi noi modalităţi de a petrece mai mult timp împreună cu copilul vostru, ce-ar fi să-l rugaţi să vă ajute să pregătiţi o prăjitură sau chiar tot meniul? În felul acesta veţi putea constata că faptul de a lucra împreună în bucătărie este o modalitate prin care vă puteţi hrăni şi îi puteţi purta de grijă familiei voastre.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 18]

Lecţia întâi: Protecţia muncii

Fiţi atenţi

• Cu seriozitate, dar fără să-l speriaţi, aşa cum i-aţi explica pericolele pe care le implică circulaţia pe o stradă aglomerată, explicaţi-i pericolele pe care le implică faptul de a munci în bucătărie. Fiţi voi înşivă un bun exemplu.

• Un adult trebuie să-şi supravegheze copiii ori de câte ori aceştia lucrează în bucătărie. Nu-l lăsaţi pe copil să folosească vreo ustensilă sau vreun aparat, îndeosebi electric, decât atunci când ştie să-l folosească fără să se accidenteze.

• Păstraţi bucătăria curată. Dacă aţi vărsat ceva, curăţaţi imediat. În timp ce gătiţi, animalele de casă sau unele lucruri care vă distrag trebuie scoase din bucătărie.

Aveţi grijă la degete

• Mixerele electrice şi storcătoarele trebuie folosite numai sub supravegherea unui adult. Înainte ca un copil să amestece cu ceva în vasul aparatului, asiguraţi-vă că aparatul este oprit şi scos din priză.

• Cuţitele să fie mereu ascuţite, întrucât un cuţit tocit necesită o forţă de apăsare mai mare, şi este mult mai probabil să-i alunece din mână.

• Când copilul învaţă să folosească cuţitul, trebuie să respecte următorii paşi: 1) să ia cuţitul de mâner, 2) să pună cuţitul pe alimentul de tăiat, 3) cu cealaltă mână să prindă mânerul cuţitului pe dedesubt şi 4) să apese cuţitul ca să taie alimentul.

• Folosiţi un tocător. Pentru ca legumele să nu alunece atunci când copilul încearcă să le toace, tăiaţi-le mai întâi în două şi puneţi-le cu partea plată pe tocător.

Aveţi grijă să nu se ardă

• Întotdeauna să opriţi plita şi cuptorul când nu le mai folosiţi. Ţineţi departe de plită prosoapele, cărţile de bucate şi cârpele cu care prindeţi vasele fierbinţi.

• Puneţi oalele cu torţile spre centrul plitei, unde nu se pot agăţa şi vărsa uşor.

• Dacă îl lăsaţi pe copil să lucreze la aragaz, asiguraţi-vă că stă pe o suprafaţă solidă şi stabilă.

• Nu ridicaţi un vas fierbinte înainte de a şti unde îl veţi pune. Când aveţi de dus un vas fierbinte, îndeosebi dacă trebuie să mergeţi prin spatele altor persoane care mai sunt în bucătărie, avertizaţi-le.