Tu şi bunele maniere la telefon
„Alături de afecţiunea din familie, de sănătate şi de dragostea de muncă, mai există ceva care să facă viaţa atât de plăcută, care să ne redea şi să ne crească respectul de sine aşa cum o face schimbul amabil de cuvinte?“
PUNÂND această întrebare, autoarea şi educatoarea americană contemporană Lucy Elliot Keeler arăta că pune mare preţ pe plăcerea şi satisfacţia pe care ţi le dă un schimb de idei realizat prin vorbire, această capacitate dăruită cu iubire omului atunci când a fost creat. — Exodul 4:11, 12.
Ceea ce a contribuit în mare măsură la realizarea mai multor schimburi de cuvinte pe parcursul ultimelor 12 decenii a fost invenţia lui Alexander Graham Bell: telefonul. Azi, pentru miliarde de locuitori ai pământului, telefonul, fie că este folosit în domeniul afacerilor, fie de plăcere, face posibilă realizarea unei legături esenţiale între oameni.
Tu şi telefonul
În ce măsură îţi este îmbogăţită viaţa de faptul că foloseşti telefonul? Nu eşti de acord cu faptul că răspunsul la această întrebare depinde mai mult de persoanele implicate decât de aparatul în sine? De fapt, este potrivit să te întrebăm: Care sunt manierele tale la telefon?
Manierele la telefon se referă la atitudinea mintală, la calitatea vorbirii şi la capacitatea de a asculta. Legat de acest subiect ar fi şi modul în care folosim aparatul, precum şi cum ar trebui să procedăm atunci când primim telefoane supărătoare.
Consideraţie plină de atenţie faţă de alţii
Aşa cum este valabil în toate relaţiile dintre oameni, bunele maniere la telefon izvorăsc din aprecierea faţă de semeni. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora“. — Filipeni 2:4.
Când a fost întrebată „Care vi se par a fi cele mai frecvente situaţii ce demonstrează lipsa unor bune maniere la telefon?“, o telefonistă cu experienţă a răspuns că printre primele pe listă se află cazul în care „persoana care telefonează spune «Sunt Maria» (Câte Marii cunoşti?) sau, mai grav, spune «Eu sunt» sau «Ghici cine e?»“ Asemenea prezentări neatente, probabil bine intenţionate, pot genera stânjeneală şi nerăbdare. Telefonista a zis în continuare: „De ce să nu dăm conversaţiei un început plăcut, prezentându-ne în mod clar şi apoi, din consideraţie faţă de cel pe care l-am sunat, întrebând dacă nu deranjăm?“
Nu uita: deşi expresia feţei tale nu poate fi văzută, atitudinea pe care o ai poate fi observată. Cum aşa? Prin intermediul tonului vocii tale. Nerăbdarea, plictiseala, mânia, indiferenţa, sinceritatea, veselia, dorinţa de a da o mână de ajutor şi amabilitatea, toate sunt dezvăluite. Este adevărat, atunci când eşti întrerupt de un telefon, te poţi simţi în mod firesc deranjat. În acest caz, bunele maniere spun să încerci să faci o pauză şi să pui un „zâmbet“ în tonul vocii tale înainte de a răspunde. Dacă foloseşti un ton care trădează supărare, s-ar putea să nu ajungeţi la nici un acord.
O consideraţie plină de atenţie însoţită de un ton al vocii plăcut pot avea ca rezultat cuvinte care sunt ‘bune, pentru zidire, după cum este nevoie’ şi care ‘dau har [ceea ce este favorabil, NW] celor care le aud’. — Efeseni 4:29.
Calitatea vorbirii
Da, este important cum vorbim. Eşti de acord cu următoarele reguli şi le şi aplici? Vorbeşte natural, clar şi distinct. Nu mormăi. Nu striga, chiar dacă telefonezi la distanţă. Nu bolborosi cuvintele. Evită vorbirea neîngrijită, scurtând silabele sau sărind peste unele silabe; încearcă, de asemenea, să nu foloseşti interjecţii precum „ăăă. . .“ şi nici să nu întrerupi fraza la mijloc şi apoi s-o reiei de la capăt de mai multe ori, aceasta putând cauza confuzie sau iritare. Nu folosi un ton uniform, monoton. Accentuarea şi modulaţia corectă pot face vorbirea plină de sens, înviorătoare şi îi pot da culoare. Nu uita nici că mâncatul la telefon nu îmbunătăţeşte calitatea vorbirii, nici nu reflectă bune maniere.
Alegerea cuvintelor este un lucru ce merită să fie luat şi el în considerare. Aceasta necesită discernământ. Foloseşte cuvinte simple, obişnuite, care pot fi înţelese uşor. Cuvintele au diferite conotaţii. Ele pot fi amabile sau crude, mângâietoare sau aspre, încurajatoare sau descurajatoare. Mai mult, cineva poate fi mucalit, fără să fie caustic, sincer, fără să fie bădăran sau necioplit, şi plin de tact, fără să fie evaziv. Formulele de politeţe ca „vă rog“ şi „vă mulţumesc“ sunt întotdeauna binevenite. Apostolul Pavel s-a gândit la cuvintele care sunt amabile, pline de consideraţie şi de tact atunci când a scris următoarele: „Cuvântul vostru să fie totdeauna cu har [bunăvoinţă, NW], dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia“. — Coloseni 4:6.
Fii un bun ascultător
Există o poveste care spune că un tânăr l-a rugat pe tatăl său să-i dezvăluie secretul unei bune conversaţii. „Ascultă, fiule“, a fost răspunsul lui. „Ascult“, a zis tânărul. „Spune-mi mai departe.“ „Nu mai este nimic de spus“, a răspuns tatăl. Într-adevăr, faptul de a fi un ascultător plin de înţelegere, care se interesează de cealaltă persoană este un ingredient esenţial în reţeta bunelor maniere la telefon.
Dacă nu urmezi însă o regulă simplă, poţi ajunge să fii considerat o persoană plictisitoare la telefon. Care este această regulă? Nu monopoliza conversaţia. De exemplu, nu te apuca să povesteşti cuvânt cu cuvânt, la nesfârşit, o discuţie neînsemnată pe care ai avut-o şi nici nu începe o lungă poveste încâlcită despre micile tale dureri şi junghiuri. Din nou avem o regulă biblică practică şi concisă, de data aceasta exprimată de discipolul Iacov: ‘Fiţi grabnici la ascultare, înceţi la vorbire’. — Iacov 1:19.
În încheiere, câteva recomandări
Să ne îndreptăm acum atenţia spre ultimele două întrebări care se pun în legătură cu bunele maniere la telefon. Ce se poate spune despre modul de utilizare a aparatului? Există unele sugestii în legătură cu telefoanele nedorite?
Când ai vorbit la telefon, ţi s-a întâmplat vreodată ca vocea de la celălalt capăt al firului să se piardă din când în când? Acest lucru ar trebui să-ţi reamintească faptul că trebuie să vorbeşti în receptor, păstrându-l la o distanţă de 2 centimetri de buzele tale. În plus, este o dovadă de bună cuviinţă dacă ţii sub control zgomotul de fond. Când dai un telefon, formează numărul cu atenţie pentru a nu forma un număr greşit; iar atunci când închei convorbirea, nu trânti receptorul în furcă.
Ai fost cumva victima unor telefoane supărătoare? Din nefericire, se pare că se primesc din ce în ce mai multe telefoane de acest gen. Unui limbaj indecent, provocator sau obscen nu i se poate răspunde decât într-un singur mod: închizând telefonul! (Compară cu Efeseni 5:3, 4.) La fel s-ar putea proceda şi atunci când cel care sună refuză să se prezinte. Deoarece ai toate motivele să fii suspicios atunci când te sună cineva, publicaţia How to Write and Speak Better recomandă „să nu răspunzi dacă o voce străină te întreabă: «Cu cine vorbesc?»“ şi nici să nu discuţi despre planurile tale cu un străin.
În sfârşit, cât de plăcut este să ştim că bunele maniere la telefon nu pretind respectarea unei liste lungi de reguli sau norme! La fel ca în toate cazurile, relaţiile plăcute şi recompensatoare dintre oameni se nasc în urma aplicării regulii cunoscute în mod obişnuit drept Regula de Aur. Iată ce a spus Isus Cristos: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). În cazul unui creştin, există şi dorinţa de a-i fi plăcut Celui care l-a înzestrat pe om cu darul vorbirii. Psalmistul s-a rugat astfel: „Fie ca exprimările gurii mele şi meditaţia inimii mele să devină plăcute înaintea ta, o, Iehova, Stânca mea şi Răscumpărătorul meu“. — Psalmul 19:14, NW.