De la cititorii noştri
Familiile monoparentale Imediat după ce am primit numărul din 8 octombrie 1995 al revistei Treziţi-vă!, am citit seria de articole intitulată „Cât de reuşite pot fi familiile cu un singur părinte?“ Nu am cuvinte să vă mulţumesc îndeajuns pentru aceste articole. Au venit exact la momentul potrivit. Timp de şapte ani şi jumătate mi-am crescut singură copiii şi pot spune că nu a fost uşor. Am o fiică de 15 ani care trece printr-o perioadă dificilă, fiind de nestăpânit. În plus, situaţia mea la locul de muncă este foarte instabilă. Mă bucur însă că fac parte dintr-o congregaţie a Martorilor lui Iehova, de la care primesc sprijin şi iubire. Ori de câte ori am avut probleme cu maşina sau, pur şi simplu, când am avut nevoie de cineva care să mă asculte, fraţii mei au fost întotdeauna alături de mine.
D. R., Statele Unite
Încă din 1978 sunt un părinte fără partener. Din cauză că sufăr de depresie bipolară, nu am fost întotdeauna un părinte model. Însă ascult întotdeauna casetele pe care sunt înregistrate revistele. Acest număr l-am ascultat deja de două ori şi chiar şi acum îl ascult la casetofon. Atât timp cât revistele vor conţine în continuare informaţii atât de minunate, cred că familia mea se va descurca!
T. O., Statele Unite
Este Dumnezeu greu de mulţumit? Sunt un părinte fără partener. Când am văzut coperta ediţiei din 8 octombrie 1995, care conţine articolele despre părinţii fără partener, mi-au dat lacrimile. Însă primul articol pe care l-am citit a fost „Potrivit Bibliei: Sunt normele lui Dumnezeu imposibil de atins?“ Da, pentru o mamă care pare să dea greş, acest articol a fost o adevărată alinare. Am înţeles că nu e totul pierdut. Pur şi simplu este rândul meu să-i demonstrez lui Satan că este un mincinos. Îi mulţumesc lui Iehova pentru acest articol minunat!
R. N., Statele Unite
Articolul m-a impresionat profund. Este uimitor când te gândeşti că, deşi Iehova este atotputernic, el este dispus să ne ierte greşelile pe care le-am făcut. Acest articol m-a ajutat să înţeleg că, deşi uneori greşim, putem fi fericiţi dacă trăim potrivit normelor lui Dumnezeu.
D. C., Statele Unite
Orbirea fluvială Recent, o agenţie guvernamentală a distribuit în satul nostru medicamente pentru prevenirea orbirii fluviale. La puţin timp după aceea am primit numărul din 8 octombrie 1995, care conţine articolul „Orbirea fluvială — Înfrângerea unui flagel îngrozitor“. Le-am vorbit despre cele citite şi vecinilor mei. Când a văzut articolul, unul dintre reprezentanţii guvernamentali a exclamat: „Organizaţia voastră este mai mult decât o simplă religie!“ În plus, medicul din zonă şi-a făcut abonament atât la Turnul de veghere, cât şi la Treziţi-vă! Multe persoane din teritoriul nostru vor reviste. Ele sunt fericite când văd că în reviste se vorbeşte despre ceea ce se petrece în Nigeria.
A. A., Nigeria
Iditarod Tocmai am terminat de citit articolul „Cursa Iditarodului — Zece secole până la recunoaşterea sa oficială“ (8 octombrie 1995) şi m-am simţit îndemnată să vă mulţumesc pentru acest articol extrem de informativ, care m-a pus pe gânduri! Cele povestite au fost redate într-un stil plin de viaţă, care încântă cititorul. De fapt, parcă eu aş fi fost unul dintre participanţii la acea călătorie de 1 800 de kilometri! Tot datorită lui, acum îi sunt şi mai recunoscătoare lui Iehova, ale cărui calităţi sunt evidente în creaţia sa umană şi animală.
J. H., Statele Unite
O victorie juridică Am citit articolul „O victorie a minorităţii într-o ţară a uniformităţii“ (8 octombrie 1995). În liceu am fost nevoit să absentez de la orele de judo. Experienţa fraţilor din Kobe, care, din această cauză, au ajuns înaintea tribunalului pentru a-şi apăra libertatea de închinare şi dreptul la instruire, mi-a dat curaj. Acum, când şcoala a făcut recurs la Curtea Supremă, mă rog ca fraţii să primească o sentinţă favorabilă.
Y. K., Japonia