Potrivit Bibliei

Trebuie creştinii să susţină pedeapsa cu moartea?

„ESTE greşit din punct de vedere moral şi etic.“ „Este cinstit şi drept.“ Aceste două păreri contradictorii aparţin unor preoţi, amândoi declarându-se creştini. Ei se aflau într-o dispută în legătură cu o chestiune arzătoare în prezent: pedeapsa capitală. Iată ce spunea articolul de ziar care a citat cuvintele lor: „Când conducătorii religioşi dezbat chestiunea referitoare la pedeapsa cu moartea, ambele tabere menţionează pasaje biblice pentru a-şi argumenta poziţia“.

Unii susţin că pedeapsa capitală îl ocroteşte pe cel nevinovat, promovează dreptatea şi împiedică înfăptuirea unor crime grave. Alţii susţin cu tărie că acest lucru nu este moral, fiind o modalitate de a răspunde la violenţă cu şi mai multă violenţă, o cale cu mult inferioară faţă de nobila misiune de a-i reabilita pe criminali şi de a-i ajuta să devină membri utili ai societăţii.

Pe scena politică a Statelor Unite, această dispută este deosebit de aprinsă, iar conducătorii religioşi nu s-au reţinut să nu se implice în ea. Poate că te întrebi însă: „Are Biblia un cuvânt de spus în legătură cu pedeapsa capitală?“ În realitate, ea are.

„Sabia“ încredinţată autorităţilor omeneşti

La scurt timp după Potopul din zilele lui Noe, Iehova Dumnezeu a arătat cât de preţioasă este viaţa oamenilor, după care a declarat: „Dacă cineva varsă sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om“ (Geneza 9:6). Bineînţeles, aceste cuvinte nu constituie o autorizaţie pentru răzbunare. Dimpotrivă, ele arată că autorităţile omeneşti constituite în mod corect aveau permisiunea ca, din acel moment, să-i execute pe aceia care luau viaţa altora.

În Israelul antic, Legea pe care Dumnezeu a transmis-o prin Moise prevedea pedeapsa cu moartea pentru anumite transgresiuni grave (Leviticul 18:29). Însă Legea asigura şi o judecată imparţială, mărturia martorilor oculari şi un control asupra corupţiei (Leviticul 19:15; Deuteronomul 16:18–20; 19:15). Judecătorii trebuiau să fie bărbaţi plini de devoţiune şi erau răspunzători chiar în faţa lui Dumnezeu (Deuteronomul 1:16, 17; 2 Cronici 19:6–10)! Astfel, s-au luat măsuri ca să nu se comită abuzuri în legătură cu pedeapsa cu moartea.

În prezent, nici un guvern de pe pământ nu reprezintă cu adevărat justiţia divină, aşa cum a fost în cazul anticului Israel. Însă guvernele acţionează în multe moduri ca ‘slujitori’, sau agenţi, ai lui Dumnezeu, păstrând într-o anumită măsură ordinea şi stabilitatea şi asigurând serviciile publice necesare. Apostolul Pavel le-a reamintit creştinilor să asculte de aceste ‘autorităţi superioare’ şi apoi a adăugat: ‘Dacă faci răul, teme-te, căci nu fără scop poartă [guvernul] sabia; căci el este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a exprima mânia împotriva celui ce practică răul’. — Romani 13:1–4, NW.

„Sabia“ despre care vorbeşte Pavel aici simbolizează dreptul pe care îl au guvernele de a pedepsi criminalii, chiar şi cu moartea. Creştinii respectă acest drept, însă ar trebui ei oare să se străduiască să aibă un cuvânt de spus în legătură cu modul în care este acesta exercitat?

Folosirea greşită a ‘sabiei’

Guvernele omeneşti au purtat cu siguranţă „sabia“ în numele justiţiei în multe rânduri. Dar trebuie să recunoaştem că ele au fost şi vinovate de folosirea greşită a acesteia (Eclesiastul 8:9). Cârmuirea Romei antice a fost vinovată de faptul că a purtat „sabia“ ca să-i execute pe slujitorii nevinovaţi ai lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul, Iacov şi chiar şi Isus Cristos s-au numărat printre victimele acesteia. — Matei 14:8–11; Marcu 15:15; Faptele 12:1, 2.

În epoca modernă s-au petrecut lucruri asemănătoare. În diferite ţări au fost ucişi slujitori nevinovaţi ai lui Iehova în faţa plutonului de execuţie, prin ghilotinare, prin spânzurare, în camere de gazare, toate acestea fiind înfăptuite „legal“ de guvernele care încercau să suprime creştinismul. Toate puterile care au abuzat de autoritatea lor vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu. Ce îngrozitoare vină de sânge poartă acestea! — Apocalipsa 6:9, 10.

Adevăraţii creştini se cutremură la gândul că ar putea purta o vină de sânge înaintea lui Iehova Dumnezeu. Astfel, în timp ce respectă dreptul guvernului de a purta „sabia“, ei sunt deosebit de conştienţi de modul greşit în care a fost folosită aceasta. Ea a fost folosită ca instrument de persecuţie şi, în plus, de multe ori a fost purtată cu cruzime împotriva unora, cauzându-le prejudicii, şi cu o îngăduinţă nepotrivită faţă de alţiia. Prin urmare, care trebuie să fie poziţia creştinilor faţă de disputele legate de pedeapsa capitală? Să se implice şi să militeze pentru o schimbare?

Neutralitatea creştină

Spre deosebire de acei preoţi menţionaţi la început, adevăraţii creştini se străduiesc să nu uite un principiu important: Isus Cristos le-a zis discipolilor să ‘nu facă parte din lume’. — Ioan 15:19, NW; 17:16.

Poate un creştin să asculte de această poruncă şi să se alăture totuşi disputelor legate de pedeapsa cu moartea? Este clar că nu. La urma urmelor, aceasta este o chestiune politică şi socială. În Statele Unite, candidaţii la diferite funcţii politice folosesc, de obicei, poziţia lor faţă de pedeapsa cu moartea — fie pro, fie contra — ca un important punct de program din cadrul platformei lor electorale. Ei dezbat acest subiect cu înflăcărare şi se folosesc de puterea sentimentelor pe care acest subiect le stârneşte de obicei, ca să-i influenţeze pe alegători să sprijine cauza lor.

Probabil că întrebarea la care un creştin trebuie să reflecteze este următoarea: S-ar fi implicat oare Isus în controversa referitoare la modul în care guvernele lumii poartă „sabia“? Amintiţi-vă, când compatrioţii săi au încercat să-l implice în politică, Isus „S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur“ (Ioan 6:15). Aşadar, este mult mai probabil să ne gândim că el ar fi lăsat această chestiune aşa cum a stabilit-o Dumnezeu, adică în mâinile guvernelor.

La fel şi azi, din partea creştinilor se aşteaptă să fie atenţi să nu se implice în disputele legate de acest subiect. Ei vor recunoaşte dreptul guvernelor de a îndeplini lucrurile aşa cum vor ele. Însă, fiind slujitori creştini care nu fac parte din lume, ei nici nu se vor declara în mod deschis pentru pedeapsa capitală, nici nu vor milita pentru abolirea ei.

Dimpotrivă, ei ţin minte cuvintele din Eclesiastul 8:4: „Cuvântul împăratului are putere. Cine îi poate zice: «Ce faci?»“ Da, ‘împăraţilor’ lumii, sau conducătorilor politici, li s-a dat puterea să-şi îndeplinească propria lor voinţă. Nici un creştin nu are autoritatea să-i mustre. Însă Iehova poate s-o facă. Şi o va face. Biblia ne dă posibilitatea de a aştepta cu nerăbdare ziua în care Dumnezeu va face dreptate absolută pentru toate crimele şi toate abuzurile care s-au făcut în această lume veche cu „sabia“. — Ieremia 25:31–33; Apocalipsa 19:11–21.

[Notă de subsol]

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 22]

The Bettmann Archive