Tinerii se întreabă . . .

De ce toţi se căsătoresc, numai eu nu?

„Aş vrea să mă căsătoresc. Atunci aş fi fericită.“ — Cheryl.a

ESTE un lucru absolut normal să-ţi doreşti să te căsătoreşti. Dumnezeu i-a înzestrat şi pe bărbat, şi pe femeie cu atracţia naturală faţă de sexul opus. Iar el a stabilit căsătoria drept o legătură permanentă dintre un bărbat şi o femeie. — Geneza 1:27, 28; 2:21–24.

Aşadar este uşor de înţeles faptul că te poţi simţi într-un fel descurajat sau chiar lăsat deoparte dacă eşti încă necăsătorit — în special, dacă mulţi dintre prietenii tăi s-au căsătorit deja. La aceasta se pot adăuga presiunile exercitate de unii prieteni bine intenţionaţi. „Am  24 de ani, sunt necăsătorită şi nu obişnuiesc să-mi dau întâlniri cu nici un băiat“, spune Tina. „Se pare că toţi ceilalţi sunt atât de preocupaţi de faptul că eu nu sunt căsătorită, încât acest lucru începe să mă complexeze. Ei mă fac să mă simt ca o fată bătrână sau să cred că ceva nu este în regulă cu mine.“

Pentru unii, celibatul poate începe să pară asemenea unui zid, o barieră de nedepăşit, care îi desparte de fericire. Cu fiecare an ce trece, ei se pot simţi ca şi cum încă un rând de cărămizi este pus deasupra acestui zid. Un băiat sau o fată poate ajunge să creadă că, în mod sigur, este neatrăgător sau nedorit. Iată ce spune o tânără din Italia pe nume Rosanna: „Deseori mă simt singură şi inutilă; se pare că nu am nici o şansă să mă mărit“. Băieţii se pot simţi şi ei la fel. De exemplu, Frank a început să creadă că toţi prietenii săi au devenit mai interesanţi şi au ajuns să aibă mai multă experienţă după ce s-au căsătorit. El a început să se întrebe dacă nu cumva căsătorindu-se ar putea să fie şi el la fel ca ei.

Ai început şi tu să gândeşti la fel? Dacă eşti celibatar, te întrebi uneori dacă nu cumva este ceva în neregulă cu tine sau dacă eşti condamnat, probabil, pentru totdeauna la o viaţă de celibat?

Căsătoria — fantezie şi realitate

Mai întâi de toate, să analizăm convingerea larg răspândită conform căreia căsătoria deschide automat uşa spre fericire. Este adevărat că o căsătorie poate să aducă fericire, şi adesea se şi întâmplă acest lucru. Însă simplul fapt că cineva este căsătorit nu îl face şi fericit. Chiar şi cele mai reuşite căsătorii aduc, într-o oarecare măsură, „necazuri în carne“ (1 Corinteni 7:28, nota de subsol). Fericirea în căsnicie se obţine numai după permanente dovezi de sacrificiu de sine şi după eforturi intense. În mod interesant, cel mai mare om care a trăit vreodată, Isus Cristos, nu a fost căsătorit. Ar putea spune cineva că a fost nefericit? Cu siguranţă, nu! Bucuria sa provenea din faptul că înfăptuia voinţa lui Iehova. — Ioan 4:34.

O altă părere nerealistă este aceea că o căsătorie constituie remediul garantat pentru singurătate. Nu este adevărat! Iată cum se plângea un bărbat creştin căsătorit: „Soţia mea nu a avut niciodată încredere în mine şi nu am avut niciodată împreună o discuţie serioasă!“ Unele soţii creştine s-au plâns şi ele că soţii lor nu comunică sau că par mai interesaţi de serviciul lor sau de prieteni decât de ele. Din păcate, faptul de a fi căsătorit, dar singur, este o realitate mult prea des întâlnită.

Apoi există aceia care consideră căsătoria drept un mijloc de a scăpa de problemele din familie. Iată ce ne spune o tânără căsătorită: „Cred că părinţii mei ar fi trebuit să-mi dea prilejul să mă maturizez. Însă ei nu m-au lăsat să am un prieten şi nici să ies cu prietenii . . . Dacă părinţii mei mi-ar fi dat o şansă, cred că nu m-aş fi căsătorit la 16 ani. Dar am vrut să le demonstrez că eram matură“.

Şi tu ai putea crede că viaţa de acasă este prea plină de restricţii. Însă căsătoria aduce cu sine unele responsabilităţi care pot limita în mare măsură libertatea unei persoane. Gândeşte-te ce înseamnă să ai un serviciu, să achiţi notele de plată, să faci reparaţii casnice şi auto, să găteşti, să faci curăţenie, să speli haine şi poate chiar să creşti copii (Proverbele 31:10–31; Efeseni 6:4; 1 Timotei 5:8)! Mulţi tineri se simt dărâmaţi când se confruntă cu aceste responsabilităţi ale adulţilor.

De asemenea, unii cred că o căsătorie este calea spre popularitate. Însă nu există nici o garanţie că ceilalţi vor dori compania ta — sau pe cea a partenerului tău — doar pentru că eşti căsătorit. Oamenii te vor plăcea dacă eşti amabil, generos şi altruist, indiferent că eşti sau nu căsătorit (Proverbele 11:25). Şi chiar dacă faptul că sunt un cuplu îi ajută să le fie mai uşor când se află în compania prietenilor căsătoriţi, nici soţul, nici soţia nu trebuie să uite că ei sunt „un singur trup“ (Geneza 2:24). Principala lor preocupare trebuie să fie modul în care se înţeleg unul cu celălalt — şi nu cu prietenii lor.

Pregătit pentru căsătorie?

Bineînţeles, chiar dacă înţelegi cât de raţionale sunt aceste idei, uneori te mai poţi simţi descurajat. Un proverb din vechime spune despre acest lucru următoarele: „O speranţă amânată îmbolnăveşte inima“ (Proverbele 13:12). De exemplu, tânărul Tony a ajuns într-o stare vecină cu disperarea din cauză că era necăsătorit. El a început să creadă că este pregătit să se căsătorească cu oricine. O tânără pe nume Sandra a ajuns şi ea să se descurajeze de fiecare dată când afla că înflorea o idilă; ea se tot întreba când îi va veni şi ei rândul.

Înainte de a te lăsa să cazi pradă deznădejdii, întreabă-te: „Sunt cu adevărat pregătit pentru căsătorie?“ La drept vorbind, dacă eşti un adolescent, răspunsul se prea poate să fie un „nu“ categoric! În Statele Unite, majoritatea căsătoriilor încheiate între adolescenţi eşuează în primii cinci ani.b Bineînţeles că unii tineri pot fi deosebit de maturi pentru vârsta lor şi pot să facă din căsătorie o reuşită. Însă acest lucru nu înseamnă neapărat că tu ar trebui să te căsătoreşti. Ai analizat cu sinceritate dacă eşti pregătit să preiei responsabilităţile unei căsnicii?

O autoexaminare cinstită poate scoate la lumină multe aspecte. De exemplu, cât de matur şi de responsabil eşti? Ştii să faci economii, sau cheltuieşti banii imediat cum îi primeşti? Îţi achiţi facturile la timp? Eşti capabil să-ţi menţii un loc de muncă sau să administrezi o gospodărie? Eşti în relaţii bune cu alţii, de exemplu cu colegii de muncă, cu părinţii, sau eşti în permanenţă în conflict cu ei? Dacă aşa stau lucrurile, ai putea constata că va fi foarte greu să te înţelegi cu partenerul tău conjugal.

Dacă eşti încă adolescent, ai putea descoperi cu uşurinţă că încă mai ai nevoie de câţiva ani de experienţă ca să ajungi la maturitatea şi echilibrul necesare pentru a deveni un soţ bun sau o soţie bună. Înţelegerea acestui fapt te-ar putea ajuta să-ţi corectezi aşteptările şi să priveşti căsătoria drept o posibilitate viitoare. Aceasta te poate ajuta să fii mai ‘hotărât’ în a rămâne celibatar, cel puţin pentru moment. — 1 Corinteni 7:37.

O pregătire corespunzătoare

Ce se poate spune însă în cazul în care tu consideri că ai trecut de „floarea tinereţii“ şi simţi că eşti pregătit pentru căsătorie? Poate fi descurajator dacă cei care ar putea fi parteneri de căsătorie sunt puţini sau dacă eşti respins de fiecare dată când îţi arăţi interesul faţă de cineva. Dar înseamnă oare acest lucru neapărat că eşti o persoană nedorită? Nicidecum! Regele Solomon nu a avut deloc succes când a încercat să o cucerească pe o fată de care s-a îndrăgostit — iar el era unul dintre cei mai bogaţi şi mai înţelepţi oameni care au trăit vreodată! Care a fost problema? Pur şi simplu, fata nu dorea să cultive sentimente romantice în inima sa pentru el (Cântarea Cântărilor 2:7). În mod asemănător, poate că nu ai întâlnit încă pe cineva care să fie, într-adevăr, potrivit pentru tine.

Consideri că eşti prea urât pentru ca cineva să se simtă atras spre tine? Este adevărat că cei care arată bine sunt avantajaţi, însă frumuseţea nu este totul. Când te gândeşti la cuplurile căsătorite pe care le cunoşti, nu este oare adevărat că printre ei sunt oameni de toate înălţimile, conformaţiile şi de toate gradele de frumuseţe? În plus, o persoană care este cu adevărat temătoare de Dumnezeu va fi preocupată, în principal, de ce fel de persoană eşti, de „omul ascuns al inimii“. — 1 Petru 3:4.

Bineînţeles, nu trebuie în nici un caz să-ţi neglijezi aspectul fizic; este cât se poate de raţional să încerci să arăţi cât mai bine. O îmbrăcăminte şi un aspect exterior neglijent îi pot determina pe ceilalţi să-şi facă o impresie greşită despre tine.c De asemenea, dacă nu prea ştii să porţi o conversaţie sau ai anumite defecte de personalitate, s-ar putea ca alţii să nu te placă, neajungând să te cunoască. Un prieten matur sau un părinte îţi pot spune dacă este cazul să faci unele schimbări în aceste domenii. Adevărul poate fi dureros, dar acceptându-l, vei putea să faci probabil unele schimbări, şi astfel să fii mai atrăgător pentru alţii. — Proverbele 27:6.

În concluzie însă, meritele tale, sau valoarea ta, ca persoană nu sunt determinate de faptul că eşti sau nu căsătorit. În realitate, este important modul în care te priveşte Dumnezeu, iar el „Se uită la inimă“ (1 Samuel 16:7). Preocuparea ta principală trebuie să fie, aşadar, obţinerea aprobării lui Iehova şi nu căsătoria. Încearcă să nu laşi ca aceasta din urmă să-ţi domine gândurile şi să constituie subiectul principal al conversaţiilor tale. Controlează-ţi cu atenţie tovărăşiile şi genul de muzică şi distracţiile pe care le alegi.

Într-adevăr, dorinţa de a te căsători poate că nu dispare, însă nu intra în panică. Ai răbdare (Eclesiastul 7:8). În loc să-ţi consideri celibatul un blestem, profită din plin de libertatea pe care o oferă acesta şi de posibilităţile pe care le prezintă pentru a-i sluji lui Dumnezeu fără distragere (1 Corinteni 7:33–35, 38). Este posibil ca şi tu să te căsătoreşti la timpul potrivit — poate chiar mai repede decât îţi imaginezi.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Este uşor să te simţi lăsat deoparte atunci când prietenii tăi se căsătoresc.