Lumea în obiectiv

O „contradicţie“ la Vatican

„Sfinţia voastră, de ce Vaticanul vinde încă ţigări?“, l-a întrebat un preot pe papa Ioan Paul al II-lea în timpul audienţei anuale acordată clerului din Roma. El a continuat: „Pe lângă faptul că dăunează sănătăţii, acest comerţ contravine apelurilor voastre continue lansate în vederea ocrotirii sănătăţii şi este în contradicţie cu activitatea noastră de păstorire“. Pentru Ugo Mesini, acest preot de 76 de ani, faptul că Vaticanul vinde tutun şi ţigări care conţin cuvintele „fumatul dăunează sănătăţii dumneavoastră“ este o „mărturie împotriva“ mesajului papei şi o „contradicţie“ la acesta. După cum se arată în ziarul din Roma Il Messaggero, papa a răspuns că, în privinţa tutunului, „conştiinţa [sa] este curată“. El a promis însă că va vorbi despre vânzările de ţigări efectuate de Vatican cu cardinalul care se ocupă de această problemă.

„Secolul lui Satan“

„Luând în considerare tot ce a fost mai grav, acest secol a fost secolul lui Satan“, declară un editorial al ziarului New York Times. „În nici o altă epocă oamenii nu au demonstrat un asemenea talent şi o asemenea poftă de a ucide milioane de alţi oameni din motive rasiale, religioase sau de clasă.“ Ca dovadă, editorialul menţionează lagărul morţii de la Auschwitz, care a fost scos la lumină acum 50 de ani. Eliberatorii acestui lagăr de concentrare german au găsit „oameni muncind ca sclavii, slabi ca beţele de chibrit, copii mutilaţi în urma unor experienţe de laborator demenţiale şi rămăşiţele a patru camere de gazare şi ale cuptoarelor crematoriului care, cândva, ucideau 20 000 de victime pe zi“, declară editorialul; iar ceea ce a rămas adânc întipărit în memoria lor au fost „trupurile aruncate unele peste altele ca nişte vreascuri pentru foc, cele 43 000 de perechi de pantofi, grămezile de păr tăiat de la oameni“. În articol se mai spune: „Până în prezent, Auschwitz-ul depăşeşte orice judecată şi putere de înţelegere“.

Se aşteaptă lipsuri de alimente

„Dacă nu se face o investiţie importantă în ce priveşte schimbarea tehnologiei, vom avea, probabil, probleme foarte mari“, declară Ismail Serageldin, expert egiptean în probleme de dezvoltare şi vicepreşedinte al Băncii Mondiale. El se referă la necesitatea crescândă de produse alimentare de bază — o necesitate care a depăşit deja rezerva din anumite părţi ale Asiei şi ale Africii, unde se înregistrează cea mai rapidă creştere a populaţiei. „În următorii 20 de ani vom avea încă două miliarde [de oameni], indiferent de măsurile luate, iar 95 la sută dintre aceştia se vor afla în cele mai sărace ţări“, a declarat Serageldin. Deşi în ultimii 25 de ani s-au înregistrat creşteri impresionante în ce priveşte producţia culturilor de bază, este din ce în ce mai dificil să se realizeze producţii suplimentare, din cauza limitelor impuse de mediu şi ale celor biologice. Producţiile sunt ameninţate şi de unii dăunători din ce în ce mai periculoşi, de unele boli ale plantelor şi de degradarea solului. Institutul Worldwatch este şi el de aceeaşi părere. „Dovezi că lumea se află pe o cale economică în care mediul nu mai poate să-şi aducă contribuţia pot fi văzute în scăderea cantităţilor de peşte pescuit, în reducerea oglinzii de apă, în micşorarea populaţiilor de păsări, în valurile de căldură ieşite din comun şi în reducerea rezervelor de grâne, ca să menţionăm doar câteva“, se spune în raportul State of the World 1995.

Vârsta şi alimentaţia

În prezent, unii cercetători sunt de părere că persoanele care au peste 50 de ani nu trebuie să se mai îngrijoreze dacă la vârsta a treia se mai îngraşă puţin, se spune în ziarul londonez The Times. De exemplu, David Dickinson, redactor şef la revista editată de Asociaţia Consumatorilor, declară: „Sfatul conform căruia persoanele al căror raport înălţime/greutate este mai mare sunt prea grase şi că ar trebui să slăbească este greşit. Slăbitul poate să dăuneze sănătăţii dumneavoastră fără să aibă nici o legătură cu rezultatele pe care le are asupra raportului înălţime/greutate. Majoritatea persoanelor care au peste 50 de ani nu trebuie să slăbească“. Iată ce explică Tom Sanders, profesor nutriţionist şi dietetician: „Pericolele pe care le prezintă obezitatea asupra sănătăţii sunt adesea exagerate. Ea duce la creşterea riscului apariţiei diabetului şi a artritei, însă faptul că eşti mai plinuţ prezintă riscuri neglijabile. Pentru femei, acest lucru ar putea oferi chiar unele avantaje“. Iar dr. Martin Wiseman de la Ministerul Sănătăţii dă următorul sfat: „La orice vârstă este important să nu fii nici prea gras, nici prea slab. Cea mai bună modalitate de a realiza acest lucru este o alimentaţie raţională şi faptul de a te menţine activ, însă, pe măsură ce îmbătrâneşti, este mai bine să fii mai plinuţ decât mai slab“.

Un accident fericit?

În ianuarie 1992, un container plin cu 29 000 de jucării din plastic — răţuşte, broaşte ţestoase, castori şi broscuţe — a fost aruncat peste bordul unei nave în timpul unei furtuni din Pacificul de Nord. Acest accident s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru oamenii de ştiinţă. Spre deosebire de cele 61 000 de perechi de pantofi de sport Nike aruncate peste bord cu doi ani mai înainte, jucăriile care sunt mai uşoare plutesc aproape în întregime la suprafaţa apei şi sunt purtate de vânt şi de curenţii oceanici. Acest lucru le-a permis oceanografilor care studiau mareele din Pacificul de Nord să includă şi acţiunea vântului în cadrul studiilor lor. Primele jucării au început să apară pe plajele din sud-estul Alaskăi la zece luni de la accident, iar alte 400 au atins coasta pe o lungime de 850 de kilometri în golful Alaska pe parcursul următoarelor zece luni. Micile jucării, a căror lungime nu depăşea 13 centimetri, erau transportate din Hong Kong spre Tacoma, Washington, S.U.A. Se aşteaptă ca unele jucării să treacă, în cele din urmă, prin Strâmtoarea Bering, să-şi continue drumul în sloiuri de gheaţă prin Oceanul Arctic şi să ajungă în Atlanticul de Nord.

O victorie parţială asupra poliomielitei

Se spune că, de-a lungul istoriei, poliomielita, care provoacă paralizia, a ucis sau a transformat în infirmi mai mult de 10 milioane de oameni. S-au descoperit sculpturi antice, din Egipt, Grecia şi Roma, care înfăţişau persoane afectate de această boală. Afectându-i în principal pe tineri, ea poate cauza paralizia sau moartea prin asfixiere. În prezent, potrivit Organizaţiei Panamericane a Sănătăţii, o ramură a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, poliomielita a fost eradicată în emisfera vestică. Ultimul caz raportat a fost în 1991, şi anume cazul unui copil din Peru care a supravieţuit având doar un picior afectat. Însă, spre deosebire de variolă, care a fost eradicată pe întregul glob în 1977, virusul poliomielitei se mai găseşte încă în unele regiuni şi este posibil să fie introdus din nou în cele două Americi de cei care imigrează sau călătoresc. Ultimul raport complet a arătat că în anul 1993 s-au înregistrat mai puţin de 10 000 de cazuri. Până la învingerea completă, imunizarea împotriva acestei boli trebuie să continue, declară specialiştii din domeniul sănătăţii.

Dilema cu urangutanii din Taiwan

Autorităţile din Taiwan se confruntă cu o problemă neobişnuită: Ce să facă cu urangutanii care, din 1986, după un spectacol de televiziune în care un urangutan a fost prezentat drept „tovarăşul ideal“, au ajuns să fie animale de casă la modă. În revista New Scientist s-a raportat că au fost aduşi în ţară şi vânduţi ca animale de casă aproape o mie de urangutani tineri. În prezent, pe măsură ce animalele ajung la maturitate sexuală şi devin agresive şi imprevizibile, sute de exemplare sunt abandonate de proprietarii lor. Întrucât sunt animale solitare şi nu se confruntă cu problema integrării într-un grup social, cum este în cazul cimpanzeilor şi al gorilelor, urangutanii domesticiţi pot fi trimişi din nou în sălbăticie. Cu toate acestea, exemplarele folosite ca animale de casă au contractat boli ale oamenilor, cum ar fi hepatita B şi tuberculoza, şi ar putea ameninţa populaţia de urangutani din sălbăticie aflată deja în pericol. Multe exemplare va trebui, probabil, să fie ucise, lucru pe care unii îl consideră o soluţie mai bună decât să fie duse în nişte adăposturi reci pentru animale, unde să-şi petreacă tot restul vieţii lor.

Copiii străzii din Toronto

Oficialităţile guvernamentale declară că aproape 10 000 de copii ai străzii hoinăresc prin oraşul Toronto cu regularitate. „Numărul a crescut vertiginos în ultimul deceniu“, declară The Toronto Star. „Majoritatea copiilor străzii vorbesc de problemele pe care le au acasă, începând de la abuzuri până la regulile impuse de părinţi pe care ei refuză să le respecte. Ei vorbesc despre o lume a drogurilor, a violenţei şi a prostituţiei şi despre nesfârşite ore de plictiseală în care nu fac nimic.“ Se estimează că 54 la sută din copiii străzii din Toronto se prostituează. Una din cinci fete va rămâne însărcinată, 80 la sută consumă droguri sau băuturi alcoolice, 67 la sută sunt victimele abuzurilor şi 43 la sută au încercat să se sinucidă. „Dacă cineva îţi spune că viaţa de pe stradă este fermecătoare şi atrăgătoare, nu-l crede. Este ca moartea, nu se poate trăi deloc“, este părerea unui tânăr. „Unii [tineri] nu găsesc nici o cale de a scăpa de o viaţă caracterizată în permanenţă de droguri, prostituţie şi din ce în ce mai multe crime; alţii, mai mari şi mai înţelepţi, speră să primească instruire şi un loc de muncă“, adaugă ziarul Star.

Păstraţi-vă dintele!

Dacă în timpul unui accident vă cade un dinte, nu-l aruncaţi, recomandă UC Berkeley Wellness Letter. „Cercetările arată că şansele dumneavoastră ca reimplantarea să reuşească sunt de 50 la sută, cu condiţia să mergeţi la dentist în 30 de minute.“ Ce trebuie să faceţi? Încercaţi, în măsura în care este posibil, să rămâneţi calm. Ţineţi dintele de coroană şi clătiţi-l uşor cu apă călduţă — nu-l frecaţi cu periuţa. Sunaţi-l pe stomatolog ca să-i spuneţi că veţi merge la el şi, dacă el nu vă recomandă altceva, introduceţi uşor dintele în alveola sa. Muşcaţi tare o batistă sau o haină curată timp de cinci minute pentru a aşeza la loc dintele, după care continuaţi să muşcaţi moderat până când ajungeţi la dentist. Dacă nu puteţi să puneţi imediat dintele la loc, ţineţi-l în gură înmuiat în salivă. În cazul copiilor mici care s-ar putea să-l înghită, puneţi dintele într-o pungă de plastic sau într-o cană cu lapte sau cu apă, la care adăugaţi un vârf de sare. Chiar dacă a trecut mai mult timp, cel mai bine este să mergeţi la dentist şi să-l lăsaţi pe el să decidă ce trebuie să faceţi. „Categoric, merită să păstrezi dintele“, declară raportul.