Un fruct internaţional încântător

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MEXIC

CRISTOFOR COLUMB şi echipajul său au fost, probabil, primii europeni care au gustat din el atunci când au explorat Indiile de Vest în 1493. A fost trimis regelui Spaniei, fiind şi acesta încântat de gustul său. Marinarii l-au răspândit pretutindeni în cele două Americi, iar în 1548 l-au dus în insulele Filipine ca să fie cultivat.

Mai târziu, în jurul anului 1555, încântătorul fruct a călătorit până în Franţa. Prin secolul al XVIII-lea era deja aşezat cu mândrie pe mesele unor regi din Europa, fiind considerat un fruct de lux. A ajuns apoi atât de cunoscut, încât a fost răspândit în tot restul Europei, precum şi în Asia şi Africa. În prezent se cultivă, în principal, în Brazilia, Hawaii, Mexic, Filipine, Thailanda şi în alte câteva ţări care au un climat şi un sol corespunzător.

Astfel că, după aproape cinci secole de călătorie, a ajuns în locuri foarte îndepărtate de America, ţinutul său natal. Ştiţi despre ce fruct este vorba? Despre încântătorul ananas.

În Mexic i se spunea matzatli, în Arhipelagul Caraibian, ananá, iar în America Centrală şi de Sud, nana. Se pare că spaniolii au fost cei care i-au spus piña, deoarece seamănă cu fructul (conul) pinului. În prezent, în Spania i se spune piña sau ananás, iar în România este cunoscut sub numele de ananas. Indiferent ce nume poartă, cei care au gustat din el sunt de acord că are un gust delicios.

Ananasul şi planta sa

Cum arată un ananas? Este de formă ovală şi se găseşte în centrul plantei. Fructul este acoperit cu o coajă tare, iar în vârf are un mănunchi de numeroase frunze semicărnoase, mici şi verzi. Planta are frunze lungi, de forma unor săbii, care cresc pe tulpină în diferite direcţii. Planta atinge o înălţime de 60–90 de centimetri, iar fructul poate cântări între 2 şi 4 kilograme.

Când acesta este încă mic, seamănă cu un con de pin, iar coaja îşi păstrează culoarea purpurie. Când se coace, devine verde, iar atunci când este bine copt, de obicei, se face verde-gălbui, portocaliu-verzui sau roşiatic. Când pulpa este coaptă, are un gust dulce — este aromat şi zemos.

Cum se cultivă?

Cum puteţi să cultivaţi un ananas? Mai întâi de toate, este necesar un sol asemănător celui din zonele tropicale — nisipos, acid, bogat în substanţe organice, cu un conţinut scăzut în săruri minerale şi cu un nivel ridicat de umiditate. Apoi trebuie să plantaţi unul dintre micuţii muguri care răsar în jurul capătului de jos al fructului şi care rămân pe plantă după ce fructul este cules. Sau poate fi plantat chiar mănunchiul de frunze al ananasului, tăiat de pe fruct. Însă va trebui să aşteptaţi cu răbdare până să vă puteţi bucura de roadele sale, deoarece plantei îi trebuie mai mult de un an până să ajungă la maturitate deplină şi să producă rod.

Antonio, care s-a ocupat mai bine de 25 de ani de cultivarea ananasului, ne explică o anumită metodă care se foloseşte: „Înainte ca fructul să înceapă să crească, este necesar să se pună o cantitate mică de carbid în centrul plantei. Se procedează astfel, pentru ca toate fructele să poată fi culese în acelaşi timp, deoarece, dacă plantele sunt lăsate să crească singure, unele fructe vor creşte mai repede decât altele, iar recoltatul va fi mai dificil“.

Când ananasul a crescut, însă nu este încă bine copt, trebuie să fie acoperit pentru a nu fi ars de soare. Se acoperă cu hârtie sau cu frunzele aceleiaşi plante. După ce timpul necesar pentru coacere s-a scurs, ananasul este gata pentru a fi cules. Curăţaţi-l de coajă şi savuraţi-l tăiat în felii! Dar, atenţie! Miezul fructului poate produce iritarea limbii. Din acest motiv, unii oameni nu mănâncă decât pulpa fructului, iar miezul îl aruncă.

Dacă vreţi să gustaţi un ananas dulce şi zemos, nu vă lăsaţi influenţaţi de exteriorul său. În timp ce ne arată un ananas, Antonio ne explică următoarele: „Unii aleg ananasul după culoarea cojii sale, adică dacă este verde sau galben. Însă fructul poate fi copt chiar dacă are coaja verde. Ar trebui să-l loviţi cu degetul. Dacă se aude un sunet dogit, sec, pulpa sa va fi albă şi nu va avea nici un gust. Dar dacă se aude un sunet închis, ca şi cum ar fi plin de apă, atunci poate fi consumat — este dulce şi zemos“. Există mai multe soiuri din acest fruct, însă cel mai cunoscut este cel numit Cayenne neted (Cayena).

O adevărată încântare

Pe lângă faptul că puteţi savura delicioasa aromă a sucului sau a fructului tăiat în felii, aţi putea să-l gustaţi şi în sirop, care, în unele ţări, se găseşte îmbuteliat în cutii. De asemenea, ananasul conţine unele substanţe nutritive, cum ar fi hidrocarbonaţi, fibre şi vitamine, în special vitamina A şi C.

În Mexic puteţi să gustaţi o băutură răcoritoare făcută din coji de ananas. Dacă vreţi să o preparaţi în casă, puneţi cojile într-un vas de sticlă, adăugaţi apoi apă şi zahăr şi le ţineţi două sau trei zile. După ce fermentează, se poate servi rece cu gheaţă. Această băutură, numită tepache, este foarte răcoritoare, fiind dulce şi acidulată. Vreţi un pahar? În Filipine, ananasul se cultivă pentru fibrele obţinute din frunzele sale. Acestea se folosesc la realizarea unor ţesături foarte fine, alb-mate sau transparente. Se fac batiste, prosoape, cordoane, cămăşi şi confecţii pentru femei şi copii.

În ultimele secole, ananasul a fost exportat în multe ţări în care acesta nu creştea. Toţi cei cărora le place gustul său speră că ananasul îşi va continua călătoria în jurul lumii, încântându-i pe oameni.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 20]

Sus: ananas. Century Dictionary