Lumea în obiectiv

„Ultimul sistem absolutist“

„În sânul Bisericii Catolice Germane creşte nemulţumirea faţă de orientarea conservatoare a Vaticanului“, consemnează cotidianul italian La Repubblica, după ce Ioan Paul al II-lea a numit de curând 30 de noi cardinali. Bine cunoscutul teolog dizident Hans Küng susţine că pentru alegerea noului papă este „imperios necesară existenţa unui corp de electori care să reprezinte într-adevăr întreaga Biserică Catolică“. Küng este de părere că „o mare parte dintre credincioşi şi-au pierdut pur şi simplu încrederea în papă“. El afirmă în continuare: „Nu poate fi ignorat faptul că, în urma căderii stalinismului, sistemul romano-catolic a rămas ultimul sistem absolutist al lumii occidentale“.

Prevenirea îmbătrânirii premature

„Oamenii îşi adaptează casele potrivit necesităţilor copiilor. De ce nu ar face acest lucru şi în cazul persoanelor mai în vârstă?“, întreabă gerontologul Wilson Jacob Filho de la Universitatea São Paulo, Brazilia. Cei vârstnici au nevoie nu numai de locuinţe cu un grad mai mare de siguranţă, ci şi de nişte exerciţii care să le întărească sistemul muscular, astfel încât să fie diminuat riscul căderilor, sugerează el. Care sunt cei mai mari duşmani ai longevităţii? Potrivit spuselor chirurgului plastic Rogério Izar Neves, tot de la Universitatea São Paulo, duşmanii sunt următorii: „sedentarismul, regimul alimentar neechilibrat (în special cel bogat în grăsimi), fumatul, folosirea excesivă a băuturilor alcoolice, stresul, lipsa somnului“. Jornal da Tarde explică faptul că stresul în exces slăbeşte sistemul imunitar, „care este strâns legat de apariţia diferitelor boli şi, deci, a îmbătrânirii“. Dr. Neves mai afirmă următoarele: „Lipsa de interes faţă de viaţă constituie principala cauză a îmbătrânirii premature“.

Găuri pe corp — pericole pentru sănătate

„Oamenii îşi fac găuri pe unele porţiuni ale corpului, lucru pe care nu obişnuiau să-l facă cu câţiva ani în urmă“, susţine John Pelton, directorul Serviciilor Sanitare din Calgary, Canada. Aceste porţiuni se referă la sprâncene, buze, limbă şi buric, se arată în The Vancouver Sun. Teama că această modă tot mai răspândită ar putea contribui la transmiterea bolii SIDA şi a hepatitei B sau C a determinat serviciile din Alberta care se ocupă cu ocrotirea sănătăţii să emită unele linii directoare prin care să se ţină sub control efectuarea găurilor pe corp. „Noile măsuri luate vor include în final o gamă largă de servicii personale nereglementate, de pildă marcarea cu fierul înroşit, depilarea, tatuarea, distrugerea rădăcinilor firelor de păr cu un curent electric şi deprivarea senzorială“, iar un proiect cu aceste norme va fi analizat de oficialităţi din domeniul sănătăţii publice şi de întreprinderile implicate, adaugă raportul. Cât despre unele instrumente cu care se fac găuri în urechi folosite pentru găurirea unor porţiuni ale corpului, cineva care se ocupă cu aşa ceva recunoaşte: „Am văzut oameni care au mers la spital cu infecţii. Într-adevăr, aşa ceva te îngrozeşte“.

Biserica în declin

Cea mai mare grupare protestantă a Canadei, Biserica Unită din Canada, „are tot mai puţini membri, dintre care cei mai mulţi sunt în vârstă, iar conducătorii şi enoriaşii ei sunt în dezacord în ce priveşte stabilirea ordinii priorităţilor ei“, se arată în The Toronto Star. Din cei peste 3 000 000 de aderenţi ai bisericii, numai 750 000 figurează în registre. Dintre susţinătorii cei mai fideli ai bisericii, majoritatea depăşesc vârsta de 55 de ani, în timp ce copiii şi nepoţii membrilor ei nu se simt atraşi de ea. Biserica a fost avertizată că trebuie să ia măsuri urgente ca să-şi îmbunătăţească modul de a proceda, altminteri va dispărea. Membrii bisericii vor să acorde prioritate închinării şi spiritualităţii, în timp ce conducătorii ei doresc să acorde o atenţie mai mare chestiunilor de natură socială şi celor de interes mondial. Dacă biserica se prăbuşeşte, „aceasta va însemna totodată că ceea ce a fost important pentru Biserica Unită nu a fost important şi pentru canadieni“, susţine Reginald Bibby, un sociolog din Alberta. „Prin urmare, nu a meritat timpul, banii şi atenţia lor.“

Moştenire de război

În iunie 1994, şapte mii de veterani ai invaziei aliaţilor în Europa, invazie care a avut loc acum 51 de ani, s-au reîntors pe plajele din Normandia. Pentru sute dintre ei însă, amintirile au fost prea greu de suportat, de aceea, ca să poată face faţă anxietăţii cauzate de celebrare, ei au avut nevoie de ajutorul unui psihiatru. „Unii veterani au fost extrem de deprimaţi după Ziua-D“, a explicat dr. Graham Lucas, reprezentantul instituţiei caritabile „Combaterea Stresului“, instituţie care îngrijeşte foşti membri ai forţelor armate. „Aceştia aveau sentimente de vinovăţie, gândindu-se că nu merită să fie cruţaţi în timp ce alţii au plătit cu viaţa, au avut coşmaruri şi insomnii.“ Astfel de sentimente, pe care şi le-au înăbuşit ani de zile, le-au provocat ulcere, astmă şi afecţiuni ale pielii, se arată în cotidianul londonez The Sunday Times. Un fost soldat, ale cărui amintiri îi mai creează încă coşmaruri, se exprimă astfel: „Această comemorare poate fi exagerată. Cei care nu au fost acolo nu pot înţelege cum a fost“.

Peşte parazit

Vandellia cirrhosa este un peşte parazit care înoată în râurile bazinului amazonian. Această creatură translucidă, asemănătoare unui ţipar, lungă de aproximativ 2,5 centimetri, se găseşte de obicei în branhiile peştilor mai mari, iar acolo se hrăneşte cu sângele acestor peşti. El poate intra şi în orificiile corpului uman provocând inflamări, hemoragie sau, uneori, moartea victimei. Recent, în Brazilia s-a descoperit o versiune mai mică şi mai vorace a acestui peşte, abia pe jumătate de lung. În partea dinapoi a gurii are doi dinţi încârligaţi, cu care apucă victima atât de puternic, încât acesteia îi este imposibil să scape de el. Pentru „aşezările de pe marginea râurilor, unde există puţine cabinete medicale, sau nu există nici unul, aceştia pot provoca infecţii grave“, se arată în New Scientist.

Universităţi la ananghie

„Universităţile neglijate din Africa se află pe marginea prăpastiei“, consemnează cotidianul WeekendStar din Johannesburg. Din cauza lipsei de fonduri există numai câteva computere, iar în unele locuri telefoanele au fost scoase din funcţiune. La o universitate sunt înscrişi 35 000 de studenţi, însă aceasta a fost proiectată iniţial numai pentru 5 000. La o universitate din Uganda, cândva renumită, posturile de lectori sunt ocupate numai pe jumătate. Potrivit datelor existente, salariul unui lector din acest campus este de aproximativ 19 dolari pe lună. Unele universităţi au fost închise luni de zile din cauza grevelor lectorilor sau ale studenţilor. Un profesor kenyan a declarat: „Autodistrugerea academică din Africa merge din rău în mai rău“.

Cine munceşte acasă?

„Se pare că egalitatea (între bărbat şi femeie) încă nu s-a instalat şi la nivel familial“, se afirmă în Corriere della Sera în urma unui sondaj efectuat de Institutul Central de Statistică cu privire la modul în care îşi folosesc timpul familiile italiene. Indiferent dacă are un loc de muncă sau nu, femeia italiancă este cea care trebuie să „poarte povara organizării familiei“, dedicând în medie — în cazul în care are copii — 7 ore şi 18 minute lucrărilor gospodăreşti, spre deosebire de o oră şi 48 de minute, cât alocă partenerul său. În mod paradoxal, mamele fără partener par să o ducă mai bine, aranjându-şi în aşa fel treburile, încât alocă zilnic muncii casnice cu două ore mai puţin. „Încă din fragedă copilărie, mamele le «destinează» fetiţelor lor efectuarea treburilor casnice“, adaugă La Repubblica.

Pierderea bătăliei împotriva tuberculozei

În războiul împotriva bolilor, bătălia cu tuberculoza a fost „un eşec complet la scară mondială“, susţine profesorul Jacques Grosset, şeful secţiei de bacterio-virusologie de la spitalul „La Pitié-Salpétrière“ din Paris. Dacă pacienţii nu sunt trataţi, rata mortalităţii în cazul tuberculozei este de aproximativ 50 la sută. În timp ce diagnosticul şi tratamentul nu sunt disponibile pentru aproximativ jumătate dintre bolnavii de TBC din lume, a arătat profesorul Grosset, adevăratul dezastru constă în faptul că în ţările dezvoltate din punct de vedere tehnologic, unde antibioticele sunt disponibile gratuit, numai jumătate din numărul celor bolnavi îşi continuă tratamentul până la vindecarea completă. „Cealaltă jumătate nu îşi continuă tratamentul sau nu îl fac cu regularitate, fapt care determină o rată foarte înaltă a mortalităţii (25 la sută din numărul pacienţilor trataţi) şi produce un soi de bacil al tuberculozei rezistent la antibiotice“.

Venezuela şi SIDA

Venezuela se află pe locul al treilea în ce priveşte numărul cazurilor de SIDA din America Latină, după Brazilia şi Mexic, se arată în ziarul El Universal, din Caracas (Venezuela). Dr. Arellano Médici este de părere că în ţară există aproximativ 350 000 de persoane infectate cu virusul ucigaş, deşi Ministerul Sănătăţii susţine că numărul acestora nu este decât de 3 000. Faptul că pentru fiecare persoană infectată există probabil o sută de alte persoane infectate, dar care nu sunt conştiente de aceasta, se datorează, potrivit spuselor lui Médici, „promiscuităţii răspândite din societatea noastră“. Médici subliniază faptul că persoanele infectate trebuie să ducă o viaţă curată din punct de vedere moral nu numai din cauza riscului de a-i infecta pe alţii, ci şi din cauza existenţei diverselor tipuri de viruşi SIDA. O astfel de persoană poate ajunge repede să fie infectată cu un alt virus, înrăutăţindu-şi astfel starea sănătăţii şi aşa şubrede. Potrivit unei surse, se estimează că în anul 2000 unul dintre membrii fiecărei familii va fi bolnav de SIDA.