Lumea în obiectiv
O planetă unică
De mult timp oamenii de ştiinţă şi-au pus problema posibilităţii existenţei vieţii pe alte planete. S-a presupus că şi altundeva, printre sutele de miliarde de galaxii din cosmos, trebuie să existe nişte condiţii identice cu cele de pe pământ, care să facă posibilă existenţa vieţii. Revista franceză Le Nouvel Observateur susţine însă că este din ce în ce mai evident faptul că „apariţia omului pe pământ a fost precedată de prea multe coincidenţe miraculoase“ şi că ultimele descoperiri cu privire la univers şi la pământul însuşi „au redus considerabil probabilitatea, deja infimă, ca acelaşi proces să fi putut avea loc în altă parte“. Comentând despre imposibilitatea aproape „matematică“ a existenţei unor condiţii identice pe o altă planetă, revista remarcă faptul că oamenii de ştiinţă sunt siguri că viaţa există pe cel puţin o planetă — a noastră.
Televiziunea sau ziarele prezintă ştiri exacte?
În Australia, ştirile transmise la televizor îşi pierd credibilitatea, în timp ce ziarele şi-o câştigă. Potrivit unui studiu asupra mijloacelor de informare în masă şi publicat în The Australian, „televiziunea a sacrificat în mare măsură exactitatea, seriozitatea şi imparţialitatea celor prezentate numai de dragul «unei povestiri bune»“. De exemplu, pentru ca o relatare să fie mai senzaţională, unele ştiri prezentate la televiziune sunt „îmbogăţite“ cu înregistrări vechi, păstrate în arhivă. În urma studiului s-a constatat că dintre cele 500 de reportaje supuse analizei, 260 foloseau peliculă din arhivă. Dacă ştirile prezentate includ imagini de arhivă, în mod normal publicul aşteaptă să-i fie adus la cunoştinţă acest lucru, însă aceasta nu se face întotdeauna. Raportul menţionează: „Cercetările efectuate de Centrul de Cercetare Ray Morgan . . . arată că numărul persoanelor care considerau televiziunea drept cel mai bun mijloc prin care se transmit «ştiri exacte şi sigure» a scăzut cu peste 12%, de la numărul maxim de 53,7%, în 1986, la 41,5%“, în 1993.
Relaţia părinte—copil?
Ar trebui părinţii să-şi trateze copiii de la egal la egal? Profesoara Lisandre Maria Castello Branco de la Universitatea São Paulo declara următoarele în ziarul brazilian O Estado de S. Paulo: „Părinţii nu sunt niciodată egali cu copiii lor, iar acest lucru trebuie să fie foarte clar. . . . Când locul autorităţii este vacant, tânărul se simte abandonat, orfan. Un copil aşteaptă întotdeauna ca părinţii săi să se achite de responsabilitatea care le revine în calitate de adulţi, aceea de a-l educa“.
Creşte numărul cezarienelor
„Zece mii de ginecologi arată cu degetul spre Italia: prea multe cezariene“, consemnează Il Messaggero, un ziar care apare la Roma. În privinţa numărului de naşteri prin cezariană, Italia se situează pe locul întâi în Europa şi pe locul trei în lume, după Statele Unite şi Brazilia. Din 1980, în Italia, operaţiile prin cezariană s-au dublat; în prezent, aproape un copil din patru se naşte prin cezariană. Ce cauzează această creştere? Potrivit cu Il Messaggero, pe lângă motivele de natură medicală mai există încă două: femeile vor să evite durerile la naştere, iar medicii, temându-se de acţiunile judecătoreşti, preferă o procedură care implică mai puţine riscuri. Cu toate că mult timp s-a crezut că cezariana nu implică riscuri, numeroşi medici sunt de părere că se recurge prea des la ele, şi nu întotdeauna din motive bine întemeiate. Carlo Signorelli, de la Universitatea „La Sapienza“ din Roma, a afirmat: „Nu pare să existe vreo corelaţie între cezariene şi mortalitatea prenatală“. Iar Luciano Movicelli, de la Spitalul S. Orsola din Bolonia, a făcut următoarea remarcă: „Ar trebui să renunţăm la convingerea că cezariana înseamnă mai multă siguranţă, şi asta pentru că este absolut falsă“.
Salvarea aparenţelor
Ce trebuie să facă un japonez dacă nu are destule rude sau prieteni care să salveze aparenţele la nunţi şi înmormântări? Răspunsul este: să şi le închirieze. De obicei, un mire şi o mireasă, fiecare în parte, încearcă să invite acelaşi număr de oaspeţi. Totuşi, dacă cele două grupuri nu au un număr egal de invitaţi sau dacă sunt prea puţini la număr şi nu fac o impresie bună, mirele sau mireasa pot apela în secret la serviciile unor benriya, adică a unor „persoane bune la toate“. Benriya fac aproape orice fel de muncă, inclusiv ţin locul rudelor sau prietenilor. Când este vorba de înmormântări, ei nu sunt angajaţi ca bocitori profesionişti, ci ca înlocuitori, astfel încât vecinii nu-şi vor da seama, de exemplu, că colegii de muncă ai celui decedat n-au venit la înmormântare. Proprietarul unei companii de benriya a declarat ziarului Mainichi Daily News că a participat la înmormântarea unui director al unei companii şi că aproximativ 60 dintre cele 100 de persoane prezente erau benriya. „Asta înseamnă că familia a apelat la 3 sau 4 companii benriya“, a declarat el.
Cum ajung profesorii îndrăgiţi?
„Deşi mulţi copii se plâng tot mai des de şcoală, majoritatea au totuşi un profesor preferat“, declară ziarul german Nassauische Neue Presse. Într-adevăr, 91% dintre fete şi 83% dintre băieţi au un profesor favorit. Un sondaj efectuat în rândul a 2 080 de elevi între 7 şi 16 ani a încercat să stabilească ce calităţi fac ca profesorii să fie îndrăgiţi de elevii lor. Pe mulţi îi poate surprinde faptul că „un profesor care le dă elevilor puţine teme pentru acasă nu este neapărat profesorul favorit“. Este mult mai important ca profesorul să fie imparţial, să aibă simţul umorului şi să predea lecţiile într-un mod interesant. În plus, elevii apreciază profesorii care le explică bine lucrurile, rămân calmi şi dau dovadă de înţelegere.
Copii nesupravegheaţi
Tot mai mulţi părinţi australieni îşi lasă copilaşii să stea singuri acasă în timpul în care ei sunt la serviciu sau au altceva de făcut. Această practică îngrijorătoare a ieşit la iveală îndeosebi de când s-a înfiinţat o linie telefonică naţională pentru copii. În prezent, săptămânal se primesc aproximativ 35 000 de apeluri telefonice de la copii îngrijoraţi. Potrivit cu The Sunday Telegraph din Sydney, directorul liniei telefonice spune: „Avem un număr constant de copii care au ajuns într-o situaţie extrem de problematică — sunt lăsaţi singuri fără hrană sau fără nici un fel de îngrijire părintească“. Ziarul adaugă: „[Aceasta] este o acuză adusă vieţii de familie de azi, aşa cum o cunoaştem cu toţii“. De fapt, unii dintre aceşti copii sunt foarte mici; unul dintre copiii care au sunat la un număr de urgenţă era o fetiţă speriată, în vârstă de patru ani.
Gunoiul menajer vorbeşte
Ce spune gunoiul menajer? El vorbeşte despre felul nostru de a fi. Gunoiul arată ce anume consumăm şi ce risipim. „Oamenii care duc de obicei o viaţă simplă nu fac risipă, deoarece ei cumpără, în general, doar strictul necesar şi consumă în întregime ceea ce cumpără“, afirmă The Toronto Star. În mod surprinzător, dacă un produs nu se găseşte, „oamenii, în mod paradoxal, aruncă acel produs în cantităţi mai mari decât atunci când dispun de el din abundenţă“, adaugă Star. De ce se întâmplă lucrul acesta? Oamenii îşi fac provizii. Cumpără mai mult decât au nevoie şi apoi aruncă ceea ce nu folosesc. Hot dog-ul — o imensă cantitate de hot dog — este mâncarea care se găseşte cel mai des în gunoiul menajer. Hârtie, o grămadă de hârtie, îndeosebi de ziare, îşi găseşte calea spre locul de ardere a gunoaielor. În loc să scadă, era computerului a sporit cantitatea de hârtie din deşeurile de maculatură. Mesajul general pe care îl transmite gunoiul menajer indică faptul că trăim într-o societate risipitoare.
Vaccinul anti-SIDA, „neprofitabil”
Directorul Departamentului de cercetare şi dezvoltare din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dr. Piot, a făcut cunoscut faptul că din cauza unor considerente de natură economică unele dintre laboratoarele farmaceutice au sistat căutarea unui vaccin anti-SIDA în favoarea unor medicamente care să vindece bolnavii de SIDA. Se spune că laboratoarele se tem că dacă s-ar găsi vreun vaccin anti-SIDA eficient, presiunile din partea guvernului îi vor determina să pună produsul la dispoziţia publicului, nemailăsându-le posibilitatea obţinerii vreunui profit.
E necesară îndrumarea părintească
Comunicând cu ajutorul computerelor, copiii primesc deseori mesaje pline de aluzii la relaţiile sexuale sau de propuneri directe. Pot intra astfel în legătură cu homosexualii. Ei pot învăţa cum să facă bombe, cum să fure numerele cărţilor de credit şi cum să intre clandestin în alte sisteme computerizate şi să comită infracţiuni. Anumite jocuri pe computer îi atrag pe copii într-o evadare totală din realitate, iar unii au ajuns să fie dependenţi de ele. Unii spun că „soluţia constă în lucrul de care ne temem cel mai mult: să-i învăţăm valorile“, susţine The Washington Post National Weekly Edition.
Mamă la 62 de ani
La vârsta de 62 de ani, o italiancă a dat naştere unui copil. Mama şi copilul, un băieţel de 3 kilograme şi 270 de grame, sunt sănătoşi. Odată cu felicitările primite cu ocazia fericitului eveniment, cazul a stârnit vâlvă pe plan moral. Motivul? Mama a rămas însărcinată prin mijloace de inseminare artificială. „Ştiu că acest caz va provoca o «furtună», însă e bine să se ţină cont de faptul că este vorba despre o soluţie-limită“, declară profesorul Severino Antinori, ginecologul care a asistat-o la naştere.