Tinerii se întreabă . . .

De ce sunt părinţii mei atât de schimbători?

„MAMA este de-a dreptul imposibilă, spune tânăra Jeanette.a Dacă este obosită, îşi descarcă nervii pe mine. Orice spun nu e bine.“ Jim se confruntă cu o problemă similară. „Când ceva merge prost, spune el, ei îşi vor descărca nervii pe tine fără motiv. Să zicem că maşina nu porneşte. Tata va ţipa la mine — de parcă eu aş fi de vină!“

Aceasta este o nemulţumire frecventă printre adolescenţi: Părinţii lor sunt capricioşi, ursuzi, imprevizibili. Într-o zi sunt fericiţi, bine dispuşi şi încrezători. A doua zi sunt posomorâţi şi necăjiţi şi critică tot ce spui şi tot ce faci. „Ţipă la mine fără motiv“, se lamentează un tânăr.

Însă, oricât de ciudat ar putea uneori părea, aproape toţi — inclusiv părinţii — trec din când în când prin diverse stări sufleteşti. Acest lucru este inerent naturii umane. Astfel, Biblia vorbeşte despre diferite persoane ca fiind într-o „dispoziţie veselă“, într-una „blândă“ sau chiar într-una „războinică“ (Estera 1:10, NW; Iov 11:19, NW; Faptele 12:20, NW). Unele schimbări ale stării sufleteşti par să fie legate de diverse cicluri biologice. Femeile, de exemplu, trec adesea prin schimbări ale stării sufleteşti pe parcursul fazelor ciclului menstrual. Şi nu este ceva neobişnuit ca membrii ambelor sexe să simtă o moleşeală fizică sau emoţională după-amiaza şi seara.

Stres şi încordare

Un articol din American Health notează: „Multe stări sufleteşti proaste se datorează stării fizice. În timp ce boala şi o alimentaţie sărăcăcioasă pot constitui factori preliminari, oboseala este, de obicei, vinovatul numărul unu“. Trăim ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’, şi în multe familii, dacă nu chiar în majoritatea, atât mama, cât şi tata trebuie să aibă un serviciu (2 Timotei 3:1, NW). Oboseala şi extenuarea sunt efecte secundare obişnuite. Epuizaţi de presiuni nesfârşite, unii părinţi poate că se simt asemenea dreptului Iov care s-a descris pe sine ca fiind ‘cufundat în amărăciune’. — Iov 10:15; 14:1.

Când părinţii sunt atât de preocupaţi de propriile lor probleme, comunicarea poate fi afectată. Tânărul Jason se lamentează: „Ei îţi zic să faci un anumit lucru, şi îl faci. Dar apoi susţin că ţi-au zis să faci altceva, şi se enervează. Te înfurii, şi apoi ei te pedepsesc pentru că eşti nervos!“

De asemenea, presiunile vieţii pot, uneori, să le răpească părinţilor energia emoţională de care au nevoie pentru a răspunde necesităţilor tale. În Proverbele 24:10 se spune: „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea“. O mamă a mărturisit: „Adesea o iau pe Diana de la şcoală când mă întorc de la serviciu. Ea urcă în maşină şi începe să-mi povestească tot ce s-a întâmplat la şcoală în ziua respectivă — şi uneori efectiv nu am energie ca s-o ascult. Sunt prea extenuată şi prea preocupată de propriile mele probleme din acea zi pentru a mai avea răbdare pentru ale ei“. O astfel de reacţie din partea părinţilor ar putea fi interpretată drept respingere personală, dar adesea ea nu are altă cauză decât oboseala.

„De asemenea, este posibil, explică scriitorul Clayton Barbeau, ca părinţii tăi să se confrunte cu probleme de care tu habar nu ai. Mulţi tineri subestimează dificultăţile economice ale vieţii de familie. Având în vedere chiriile, cheltuielile pentru hrană şi insecuritatea locurilor de muncă din zilele noastre, părinţii tăi ar putea fi îngrijoraţi cu privire la unele lucruri despre care nu ţi-au vorbit, dar despre care discută între ei.“ Sau poate că se confruntă cu responsabilităţi de natură confidenţială. Fiica unui tată creştin care serveşte ca supraveghetor într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova spune: „Uneori când are în minte o sumedenie de probleme legate de congregaţie, devine de-a dreptul morocănos. Încearcă să nu-şi descarce nervii pe noi, dar este atât de stresat, încât nu se poate ocupa cu alte lucruri“. Este exact cum arată Proverbele 12:25: „Neliniştea din inima omului îl doboară“.

Părinţii tăi poate fac totul pentru a ascunde de tine aceste frământări. Este aşa cum spune un proverb: „Cînd inima este tristă, duhul este zdrobit“ (Proverbele 15:13). Uneori durerea lăuntrică îi poate copleşi, iar cea mai mică iritare poate declanşa o izbucnire a frustrării lor zăvorâte. „Uneori când vine acasă de la serviciu, spune o adolescentă, tata pare supărat din cauza celor întâmplate la lucru. Şi dacă am uitat să fac ceva, tata îmi aminteşte. Apoi caută să se agaţe de altceva pentru a ţipa la mine.“

Fără îndoială, vorbirea ofensatoare trebuie evitată (Coloseni 3:8). Dumnezeu le-a poruncit părinţilor să nu-şi irite copiii (Efeseni 6:4). Dar chiar şi dreptul Iov, aflat sub presiunea unor împrejurări stresante, s-a trezit rostind cuvinte „îndrăzneţe“ (Iov 6:3). Aşadar, înainte de a începe să-ţi judeci cu asprime părinţii, întreabă-te: ‘Cum reacţionez eu când am o zi proastă sau când mă simt foarte stresat? Sunt uneori posomorât sau irascibil?’ Dacă da, probabil vei fi mai iertător faţă de părinţii tăi. — Compară cu Matei 6:12–15.

Un tânăr pe nume Chad a descoperit personal cât de stresantă este viaţa tatălui său. „Lucrez alături de tatăl meu la firma sa de reparaţii şi vopsitorie auto, spune el, şi pot observa acum la câte presiuni este supus. Toată ziua aleargă într-o mie şi una de direcţii!“

Vârsta mijlocie — o vârstă critică

La 2 Corinteni 7:5, apostolul Pavel a recunoscut că avea ‘temeri dinăuntru’. Unele stări sufleteşti ale părinţilor voştri pot fi declanşate de o nelinişte interioară. Cartea The Healthy Adolescent spune: „Întocmai cum adolescentul se luptă cu problemele tinereţii, tot la fel părinţii se luptă cu problemele inerente vârstei. Aceştia din urmă se apropie de vârsta mijlocie care, la fel ca anii adolescenţei, este o perioadă dificilă cu propriile sale momente critice“.

Pentru unii părinţi, înţelegerea faptului că îmbătrânesc este tulburătoare. „Am început să am sentimentul că viaţa mea s-a terminat, spunea un tată. Munca nu mi se mai părea pasionantă, copiii se pregăteau să mă părăsească, mă simţeam bătrân şi mi se părea că în afară de pensionare nu mai aveam ce aştepta.“ În timp ce tu te bucuri că eşti în „zorile vieţii“, ei poate se confruntă cu probleme de ordin fizic apărute odată cu vârsta (Eclesiastul 11:10). Mama ta, de exemplu, poate trece prin schimbările hormonale ale menopauzei şi prin simptomele adesea chinuitoare ale acesteia — oboseală, dureri de mijloc, valuri de căldură şi schimbări ale stării sufleteşti, pentru a nu menţiona decât câteva.b

Cu cât te apropii mai mult de vârsta de adult, cu atât părinţii tăi trebuie să înfrunte realitatea cuvintelor Bibliei consemnate la Geneza 2:24: ‘Omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa’. Iată de ce poate că deja simţi în mod acut nevoia de a fi independent! Cartea Talking With Your Teenager declară: „Acest lucru poate într-adevăr răni. . . . Noi [părinţii] poate ne dăm seama că nu suntem iubiţi la fel ca înainte . . . Adolescenţii noştri sunt adesea mai distanţi, mai puţin expansivi, mai defensivi. Dorinţa lor de a nu fi cu noi, de a avea experienţe în afara familiei, de a lua decizii sau de a face planuri independent de influenţa noastră, demonstrează că noi ocupăm un loc mai puţin important în viaţa lor decât înainte“.

Este, aşadar, uşor de înţeles motivul pentru care uneori părinţii tăi pot fi deosebit de schimbători sau de sensibili atunci când este vorba de probleme legate de independenţa ta crescândă. Tânărul Steve spune: „Părinţii mei sunt uituci. Le spui că vrei să pleci, şi mai târziu te întreabă: ‘Unde mergi?’ Tu spui: ‘V-am zis că mă duc să joc volei’. Ei spun: ‘Nu ne-ai zis aşa ceva’, şi încep să ţipe la tine. Asta se întâmplă de fiecare dată“. Dar ceea ce tu poate interpretezi drept cicăleală sau bombăneală poate fi pur şi simplu o dovadă a faptului că te iubesc şi că îţi poartă de grijă. Ei ştiu cât de rea este lumea şi deşi recunosc necesitatea de a fi independent, uneori se tem pentru bunăstarea ta (compară cu 2 Corinteni 11:3). S-ar putea ca ei să reacţioneze în mod exagerat sau să fie inconsecvenţi. Ar trebui oare să-i iubeşti mai puţin?

Un mod echilibrat de a-i privi pe părinţi

Când erai micuţ, poate îi considerai pe părinţi ca atotştiutori şi atotputernici. Pe măsură ce creşti şi devii mai înţelept, defectele lor devin, probabil, mai evidente. Iar când câteodată părinţii sunt schimbători sau ursuzi, poate fi uşor să începi să-i priveşti de sus. Dar Biblia avertizează împotriva faptului de a-ţi ‘bate joc de un părinte’ (Proverbele 30:17). În afară de aceasta, s-ar putea foarte bine ca nu numai ei să fie schimbători. „Câteodată şi eu sunt schimbătoare“, a recunoscut o fată. Probabil eşti hipersensibil, ursuz sau necomunicativ mult mai mult decât crezi.

Indiferent care ar fi situaţia, în loc să-i priveşti pe părinţii tăi cu un ochi critic, încearcă ‘să te pui în situaţia lor’ şi să manifeşti empatie faţă de ei (1 Petru 3:8, NW). Aşa cum va arăta articolul următor din această serie, aceasta te poate ajuta să depăşeşti stările lor sufleteşti schimbătoare.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Mulţi părinţi sunt pur şi simplu extenuaţi din cauza problemelor vieţii.