Martorii lui Iehova susţinuţi în lupta pentru încredinţarea copiilor

INGRID HOFFMANN a luptat, începând de la mijlocul deceniului trecut, pentru a i se încredinţa cei doi copii ai săi. Fiind austriacă, ea a fost născută şi crescută în religia romano-catolică. S-a căsătorit tot cu un catolic şi a dat naştere unui fiu în 1980 şi unei fiice în 1982. Însă în 1983 cuplul a divorţat şi ambii părinţi au căutat să li se încredinţeze copiii. Tatăl a pretins că religia mamei — care devenise Martoră a lui Iehova — le-ar dăuna copiilor, i-ar priva de o creştere normală şi sănătoasă. El a menţionat unele chestiuni controversate, cum ar fi refuzul Martorilor lui Iehova de a celebra unele sărbători tradiţionale din ţara sa şi abstinenţa lor de la transfuzii de sânge. — Faptele 15:28, 29.

Aceste aşa-zise argumente nu au fost convingătoare. Atât instanţa de fond, cât şi curtea de apel au respins pretenţiile tatălui şi au încredinţat mamei copiii. Cu toate acestea, în septembrie 1986, Curtea Supremă a Austriei a desfiinţat hotărârile judecătoreşti ale instanţei inferioare. Curtea susţinea că aceste decizii au violat Decretul privitor la educaţia religioasă în Austria, o lege care pretinde ca acei copii care sunt născuţi în religia catolică să fie educaţi în catolicism. Instanţa a decis totodată că nu ar fi în interesul copiilor dacă li s-ar permite să fie crescuţi ca Martori ai lui Iehova!

Ce recurs a făcut Ingrid Hoffmann în faţa acestor prejudecăţi religioase sfidătoare? În februarie 1987, cazul ei a fost prezentat înaintea Comisiei Europene a Drepturilor Omului. La 13 aprilie 1992, această comisie, compusă din jurişti reprezentând diferite naţiuni membre ale Consiliului Europei, a deferit cazul pentru o audiere completă înaintea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Curtea a formulat decizia pe 23 iunie 1993. Aceasta declara: „Prin urmare, Curtea Europeană acceptă faptul că a existat o diferenţă de tratament şi că această diferenţă a avut la bază motive religioase; această concluzie este susţinută de tonul şi de modul în care sunt formulate considerentele Curţii Supreme [a Austriei] privind consecinţele de ordin practic ale religiei solicitantei. O astfel de diferenţă de tratament este discriminatorie“ [sublinierea noastră]. Ea a mai menţionat faptul că la Curtea Supremă lucrurile s-au „cântărit într-un mod diferit de cel al instanţelor anterioare, al căror raţionament a fost, de altfel, sprijinit pe opinia experţilor în psihologie. Fără a ţine cont de vreun argument posibil care să susţină contrariul, o discriminare bazată în esenţă numai pe o diferenţă de natură religioasă nu este acceptabilă“.

Printr-un vot de cinci contra patru, judecătorii au decis în favoarea lui Ingrid Hoffmann şi împotriva Austriei, afirmând că, de fapt, Austria a făcut-o victima unei discriminări din cauza religiei ei şi i-a violat dreptul de a-şi creşte familia. Pe deasupra, printr-un vot de opt contra unu, judecătorii au hotărât să i se acorde despăgubiri băneşti.

Această remarcabilă victorie în favoarea libertăţii religioase a venit exact la o lună după o altă victorie înregistrată în faţa aceleiaşi instanţe — cazul Kokkinakis contra Grecia, care a dovedit că Grecia a violat dreptul unui om de a preda Cuvântul lui Dumnezeu din casă în casă. Iubitorii libertăţii din lumea întreagă se bucură când astfel de eforturi de a suprima libertatea religioasă sunt zădărnicite, iar dreptul fiecărei persoane de a-i aduce închinare lui Dumnezeu şi cel de a creşte o familie în armonie cu principiile biblice sunt ocrotite.