Potrivit Bibliei

Ar trebui să-i permiţi conştiinţei tale să-ţi fie ghid?

ÎN TIMP ce mergi pe o stradă aglomerată, treci pe lângă o doamnă elegantă căreia îi cade, fără să-şi dea seama, un teanc de bancnote. Când te apleci să-l ridici, o vezi urcând repede într-o maşină. Ce vei face? Vei striga după ea sau vei îndesa rapid bancnotele în buzunar?

Răspunsul depinde de conştiinţa ta. Ce îţi va spune atunci să faci? Însă, ceva şi mai important, poţi avea încredere în ceea ce îţi spune? Îţi poţi permite fără nici un risc să te ghidezi după conştiinţă?

Ce este ea

Conştiinţa a fost descrisă drept un simţ înnăscut a ceea ce este bine şi a ceea ce este rău, a ceea ce este drept şi a ceea ce este nedrept, a ceea ce este moral şi a ceea ce este imoral. La Romani 2:14, 15, Biblia explică modul în care acţionează conştiinţa: „Cînd neamurile, care n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sînt singuri lege; şi ele arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc conştiinţa lor şi gîndurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele“. Astfel conştiinţa este menită să ne ajute să evaluăm situaţiile, să luăm decizii corecte şi să ne judecăm pe baza opţiunilor noastre. Dar putem avea încredere în ea?

Depinde. În fond, există suficiente dovezi care confirmă că o conştiinţă dereglată poate conduce pe cineva la o conduită greşită. Faptul că conştiinţa ne permite să adoptăm o anumită conduită nu este o garanţie că Dumnezeu o scuză. De exemplu, înainte de a deveni creştin, Saul din Tars a fost în fruntea persecutării creştinilor. El chiar a aprobat şi a fost complice la uciderea martirului creştin Ştefan. În toate acestea, conştiinţa nu l-a condamnat. — Faptele 7:58, 59; Galateni 1:13, 14; 1 Timotei 1:12–16.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în Germania nazistă mulţi soldaţi SS care au torturat şi au ucis milioane de oameni în lagărele de concentrare ale lui Hitler au afirmat că nu făceau decât să asculte ordinele. Conştiinţa le-a permis să facă aceste lucruri. Însă judecata lumii — să nu mai vorbim de judecata lui Dumnezeu — nu a scuzat actele lor. Ei au fost pe drept condamnaţi.

De ce nu funcţionează corect?

Cum se face că un lucru creat de Dumnezeu nu funcţionează corect? Biblia ne explică. Ea ne spune că datorită căderii în păcat a omului prin neascultarea lui Adam păcatul ‘domneşte’, silindu-i pe oameni să se supună dorinţelor sale (Romani 5:12; 6:12). Conştiinţa omului, la origine perfectă, s-a deformat; forţa motrice a păcatului concurează acum cu ea (Romani 7:18–20). Acest lucru a cauzat conflictul care ne este atât de familiar: „Găsesc deci în mine legea aceasta: cînd vreau să practic binele, răul stă lipit de mine . . . văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele“. — Romani 7:21–23.

Pe lângă această slăbiciune moştenită, conştiinţa ne mai este afectată şi de stimuli externi. De exemplu, a fost evident că presiunile exercitate de camarazi au deformat sau au reprimat conştiinţa soldaţilor SS menţionaţi anterior (compară cu Proverbele 29:25). Apoi, hrănirea minţii cu lucruri nesănătoase, cum ar fi imoralitatea şi violenţa prezentate la TV, în filme şi cărţi, exercită şi ea influenţă. Dacă ne expunem cu regularitate acestor lucruri, în cele din urmă nu ni se vor mai părea atât de rele, iar conştiinţa noastră va slăbi. Cu alte cuvinte, „prieteniile rele strică obiceiurile bune“. — 1 Corinteni 15:33.

Dacă o persoană a fost instruită să cunoască şi să respecte legile lui Dumnezeu, conştiinţa sa se va dovedi, evident, un ghid mai demn de încredere decât în cazul în care nu ar fi instruită astfel. Totuşi, chiar o persoană care cunoaşte căile lui Dumnezeu şi manifestă o profundă apreciere faţă de ele poate constata uneori că, datorită păcatului şi imperfecţiunii moştenite, şi probabil datorită unor influenţe externe, conştiinţa sa nu este un ghid de încredere.

Ce putem face?

Ne putem schimba conştiinţa, făcând-o mai sensibilă la principiile drepte? Da. Pavel i-a sfătuit pe creştini ca, ‘prin întrebuinţare, să-şi exerseze facultăţile de percepţie, pentru a discerne atât binele, cât şi răul’ (Evrei 5:11–14, NW). O astfel de întrebuinţare şi educare include studierea Bibliei, acordând o atenţie specială modelului perfect pe care ni l-a lăsat Isus Cristos (1 Petru 2:21, 22). După aceea, pe măsură ce ne utilizăm facultăţile de percepţie în luarea deciziilor, conştiinţa ne va îndepărta din ce în ce mai mult de gândurile şi acţiunile greşite şi ne va îndemna să facem ce este onorabil şi drept.

Chiar şi în acest caz, nu trebuie niciodată să devenim prea siguri de sine sau să spunem că, deoarece „nimic nu-mi tulbură conştiinţa“, totul este bine. Întrebuinţarea corectă şi sigură a conştiinţei oamenilor imperfecţi poate fi ilustrată de acţiunile preventive ale unui şofer prudent. Când un şofer doreşte să schimbe banda, întâi aruncă instinctiv o privire în oglinda retrovizoare. Dacă observă o maşină, ştie că este periculos să treacă pe cealaltă bandă. Însă chiar dacă nu vede nimic, un şofer prudent înţelege că există unele unghiuri moarte — nu întotdeauna se poate vedea totul doar prin oglindă. De aceea, el nu numai că se uită în oglindă. Întoarce capul pentru a privi, asigurându-se că banda este liberă înainte de a face această manevră. Acest lucru este valabil şi în cazul conştiinţei. Dacă te avertizează, ţine cont de ea! Dar chiar dacă nu trage semnalul de alarmă la început, fii asemenea înţeleptului automobilist — fă o verificare suplimentară pentru a te asigura că nu există nici un pericol.

Examinează-ţi modul tău de gândire pentru a vedea dacă este în armonie cu modul de gândire al lui Dumnezeu. Foloseşte Cuvântul său ca pe o piatră de încercare pentru a-ţi verifica conştiinţa. Proverbele 3:5, 6 afirmă cu înţelepciune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“.

Aşadar, este înţelept să ascultăm de glasul conştiinţei. Dar este şi mai înţelept să comparăm tot ce facem cu voinţa lui Dumnezeu, aşa cum este revelată în Cuvântul său. Numai atunci putem spune cu convingere: „Sîntem încredinţaţi că avem o conştiinţă bună“. — Evrei 13:18; 2 Corinteni 1:12.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

„Convertirea Sfântului Pavel“

[Provenienţa fotografiei]

Pictură de Caravaggio: Scala / Art Resource, N.Y.