„Niciodată să nu spuneţi niciodată!“
ECLESIASTUL 9:11, NW, spune că ‘timpurile şi împrejurările neprevăzute îi ating pe toţi’. Aceste cuvinte s-au verificat în cazul familiei noastre spre sfîrşitul lunii noiembrie 1986. Tiarah, unul din cei trei copii ai noştri, avea trei ani şi jumătate cînd a contractat ceea ce nouă ni se părea a fi o răceală însoţită de o tuse persistentă. Am dus-o la pediatru, care ne-a îndrumat la un specialist în medicina generală. Şi acesta credea că Tiarah contractase o răceală însoţită de o afecţiune pulmonară, dar nu părea ceva îngrijorător. I-a prescris un alt tratament pentru tuse, precum şi antibiotice.
Starea lui Tiarah se înrăutăţea. Avea febră de 41°C, însoţită de stări de vomă, deranjament intestinal şi dureri pectorale. I s-a făcut o radiografie la plămîni şi i s-a mărit doza de antibiotice. Infirmiera ne-a chemat cînd au sosit rezultatele. Medicii erau de părere că Tiarah avea pneumonie acută. În acest moment febra ei oscila între 42 şi 43° C. Hemoglobina îi scăzuse la 2, o valoare extrem de redusă. În data de 16 decembrie, Tiarah a fost internată în spital.
Noi sîntem Martori ai lui Iehova şi ascultăm de sfatul dat creştinilor la Faptele 15:29 de a ne ‘feri de sînge’. Nu eram însă peste măsură de preocupaţi de problema sîngelui. Pediatrul lui Tiarah este hematolog şi ştia foarte bine că noi nu acceptăm transfuzii de sînge. Cînd Tiarah a fost internată, imediat i-am reamintit pediatrului poziţia noastră cu privire la sînge. Răspunsul său a fost: „Da, da, înţeleg convingerile dvs., dar nu cred că este cazul să vă îngrijoraţi în această privinţă“.
La spital i s-au făcut din nou radiografii, o electrocardiogramă şi analize ale sîngelui, după care Tiarah a fost instalată într-un salon. Am stat lîngă ea pînă cînd a adormit. În dimineaţa următoare mi s-a spus că Tiarah avea pneumonie, că era un caz foarte grav şi că va trebui să stea în spital probabil între 10 şi 15 zile. Temperatura ei se menţinea în jur de 43°C, fapt care îi neliniştea foarte mult pe medici. Ei au reexaminat radiografiile, electrocardiograma şi analizele sîngelui, şi au decis să facă noi analize medicale. Din acestea a reieşit că ea nu avea pneumonie, ci probabil un anumit tip de tumoare la un plămîn.
Se ridică problema sîngelui
Este inutil să spun că situaţia lui Tiarah era acum total diferită. I s-au făcut nenumărate analize, inclusiv un test TBC, care a ieşit negativ. I s-au făcut ecografii, tomografii şi o serie întreagă de radiografii. Ultimele radiografii au indicat o infecţie gravă a plămînului drept. Plămînul stîng părea a fi aproape de colaps — iar acest plămîn era vital, deoarece el îi permitea lui Tiarah să continue să respire. Problema transfuziei de sînge s-a ridicat din nou. Cînd Tiarah fusese internată, a trebuit să semnăm tot felul de declaraţii pentru a-i elibera pe membrii din personalul spitalului de responsabilităţile legate de refuzul nostru de a accepta sînge. Deoarece viaţa copilului nostru era acum în pericol, medicii credeau că aveam să ne schimbăm hotărîrea.
Întrucît noi am rămas la decizia luată, totul s-a schimbat. Administraţia spitalului ne-a spus că eram părinţi nedemni, că aveau să solicite un ordin din partea tribunalului care să le autorizeze transfuzia şi că aveau să ni-i ia şi pe ceilalţi doi copii. Ei urmau să aştepte ordinul tribunalului, şi cînd acesta avea să sosească, aveau să extirpe plămînul infectat. Cred că pentru a 50-a oară le-am explicat că noi nu ne opunem tratamentului medical şi că, deşi refuzăm sîngele, acceptăm substituenţii sanguini.
Dar în zadar. Medicii refuzau să ne asculte. Ei au recurs la presiuni pentru a ne determina să ne schimbăm hotărîrea. Au început să spună întregului personal şi tuturor celor care lucrau la spital — de la medici pînă la infirmiere şi pînă la oamenii de serviciu — ce făceam noi cu fetiţa noastră. Aceşti oameni veneau apoi la noi şi ne întrebau de ce ne lăsam fetiţa să moară. Soţul meu şi cu mine i-am informat pe medici că vom căuta un medic şi un spital care o vor lua pe Tiarah şi îi vor furniza toate îngrijirile necesare fără să recurgă la sînge. Ei ne-au răspuns că nici un spital nu o va transporta pe Tiarah în starea în care se afla. Atunci le-am spus: „Niciodată să nu spuneţi niciodată!“
Chiar dacă risca să moară, ea nu dorea sînge
I-am explicat lui Tiarah situaţia, i-am povestit ce au spus medicii, care era punctul de vedere al lui Iehova cu privire la această chestiune şi ce eram decişi să facem, adică să găsim un medic şi un spital care să o ajute fără să-i dea sînge. Tiarah a înţeles foarte bine în pofida vîrstei sale fragede. Ea dorea să asculte de Iehova. Chiar dacă risca să moară, ea nu dorea sînge. Nu-mi puteam reţine lacrimile auzind-o pe propria mea fetiţă, aşa bolnavă cum era, luînd în mod personal poziţie cu atîta hotărîre. Am înţeles atunci mai bine ca oricînd importanţa faptului de a începe instruirea biblică din cea mai fragedă copilărie, întrucît, deşi nu avea decît trei ani şi jumătate, Tiarah a putut să ne spună cu cuvintele sale simple că ea dorea să rămînă fidelă lîngă Iehova indiferent ce s-ar întîmpla. — Efeseni 6:4; 2 Timotei 3:15.
În eforturile noastre de a o scoate pe Tiarah din spital înainte ca tribunalul să ordone transfuzia, soţul meu a discutat cu unul dintre bătrînii congregaţiei. El a luat legătura cu un medic care a spus că avea să vadă ce putea face. Acest lucru ne-a dat o rază de speranţă.
Eu stătusem la spital din seara internării lui Tiarah. Eram epuizată din punct de vedere mintal, fizic şi afectiv. Înţelegînd acest lucru, soţul meu iubit a insistat să merg acasă spunînd că avea să stea el cu Tiarah în noaptea respectivă. Am mers acasă, dar nu am putut să dorm. Am făcut curăţenie, am vorbit la telefon cu părinţii şi am discutat şi cu alţi prieteni Martori. În cele din urmă am adormit — nu ştiu cît timp am dormit — şi apoi a sunat telefonul. Mi-era teamă să ridic receptorul gîndindu-mă că s-ar putea să fie soţul meu pentru a mă anunţa că Tiarah a murit.
În cele din urmă am răspuns. Era medicul cu care luase legătura bătrînul şi el mă anunţa că au găsit un specialist dispus să respecte poziţia noastră privitoare la sînge şi care avea s-o ia pe Tiarah în pofida stării sale critice. El făcuse deja demersurile necesare în vederea transferului lui Tiarah! I-am mulţumit cu ochii plini de lacrimi. Am pus telefonul în furcă, am căzut în genunchi şi i-am mulţumit lui Iehova.
După ce stătuse în acel prim spital 10 zile, Tiarah a fost internată într-un spital dintr-un alt cartier al New York-ului. Acest spital era specializat în afecţiuni pulmonare la copii. Cînd a sosit Tiarah, ei o aşteptau. I-au făcut o serie de tomografii, radiografii, ecografii, electrocardiograme şi analize ale sîngelui şi le-au comparat cu rezultatele pe care le-am adus de la celălalt spital. După toate aceste cercetări, medicul care se ocupa acum de noi, specialist în afecţiuni pulmonare, a fost de părere că o transfuzie de sînge ar fi însemnat o eroare medicală şi că organismul lui Tiarah ar fi respins-o.
Complet vindecată fără sînge
În acest spital, Tiarah a beneficiat de o îngrijire excepţională acordată de personalul specializat în tratarea afecţiunilor pulmonare la copiii mici. Medicii ne-au cerut părerea referitor la unele probleme medicale şi ne-au informat ce proceduri aveau să urmeze. Ei nu i-au făcut o anestezie totală, ci doar una locală. Apoi i-au extras o anumită cantitate de lichid pleural şi l-au trimis la laborator pentru a testa reacţia acestuia la diferite antibiotice. Un antibiotic folosit curent pentru combaterea infecţiilor respiratorii combătea germenul. Tiarah a primit doze repetate din acest antibiotic şi a fost pusă sub oxigen timp de 10 zile. Starea ei se ameliora constant.
Examinînd tomografiile şi radiografiile ei, medicii au descoperit un abces în partea de jos a plămînului drept. Deşi antibioticul redusese cantitatea de lichid pleural, totuşi el nu combătea abcesul. De fapt, abcesul producea în continuare lichid, iar medicii se gîndeau că s-ar putea să fie nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru a-l extirpa. Dar, înainte de aceasta ei au decis să continue tratamentul cu antibiotice, adăugîndu-i încă unul. I-au administrat totodată doze mari de fier şi au alimentat-o pe cale intravenoasă timp de trei zile, după care i-au prescris o dietă uşoară cu alimente solide. Valoarea hemoglobinei a urcat la 5, apoi la 7. Hematologul şi specialistul în afecţiuni pulmonare erau atît de surprinşi de această rapidă şi constantă ameliorare, încît medicul în afecţiuni pulmonare a spus: „Dumnezeul vostru trebuie să vă fi ajutat“.
Întrucît abcesul rămînea neafectat de dozele masive de antibiotice, a fost testat chiar lichidul din acesta. S-a descoperit că un alt tip de antibiotic combătea acest germen deosebit. Întrucît era vorba de o bacterie care cauzează infecţii respiratorii, prezentă în general în gură, medicul credea că Tiarah trebuie să o fi înghiţit odată cu mîncarea şi că ea a alunecat pe căile respiratorii ajungînd în plămîn. Pentru a se apăra de acţiunea antibioticelor, germenul şi-a creat un zid în jurul lui, fapt care a dus la apariţia unui abces. După părerea medicului, acesta era un caz extrem de rar. De aceea, el s-a gîndit că ar fi bine să–şi consemneze în scris toate observaţiile şi metodele utilizate şi să le prezinte unei reviste medicale.
După ce a stat în acest spital o lună, Tiarah a fost externată în calitate de bolnav ambulatoriu. Ea mai trebuia să fie consultată de specialist o dată pe săptămînă timp de trei luni şi să ia doze mari de antibiotice şi fier. Însă, ea nu a suferit nici o intervenţie chirurgicală. S-a vindecat complet, fără să-i fi rămas vreo urmă pe plămîni.
Tiarah este acum vestitoare în cadrul congregaţiei creştine a Martorilor lui Iehova. La 14 februarie 1991 ea şi-a ţinut prima ei temă în cadrul şcolii de minister teocratic. Eu şi soţul meu îi mulţumim lui Iehova pentru că ne-a binecuvîntat hotărîrea fermă de a ne abţine de la sînge supunîndu-ne poruncilor sale. Fie ca toţi să continuăm să-l lăudăm pe Iehova pentru că el este demn de a fi lăudat. Şi nu uitaţi, dacă un medic vă va spune într-o zi că niciodată nu veţi reuşi fără sînge, spuneţi-i: „Niciodată să nu spuneţi niciodată!“ — Relatată de Nina Hooks, Brooklyn, New York.