Tinerii se întreabă . . .
Cum să fac progrese în arta conversaţiei?
TÎNĂRA Sharon este sensibilă şi timidă din fire. Ea a mărturisit într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!: „Cînd sînt prezentată cuiva, nu ştiu ce să spun. Mi-e frică să nu spun cumva ce nu trebuie şi, probabil, indispun astfel persoana.“ Tinerii timizi ca Sharon trebuie să depună un adevărat efort ca să întreţină o conversaţie.
Pentru alţii, diferenţele rasiale pot să fie o piedică în comunicare. Astfel a simţit Lucas un tînăr negru din Africa de Sud, atunci cînd a devenit membru al personalului multirasial de la tipografia care publica acest periodic în limbile locale din această ţară. El explică: „Pentru un negru a sta la masă cu albii şi a mînca împreună cu ei este un adevărat şoc cultural. Faptul de a trăi aici cu albii m-a făcut să mă simt stingher, pentru că noi avem o cultură diferită. Mă întrebam dacă ceea ce spuneam va fi apreciat. Mi-a trebuit timp pînă să înving acest sentiment.“
Chiar în interiorul aceluiaşi grup etnic, pot uneori să existe obstacole în comunicare. Pieter, un sud-african, povesteşte: „Am crescut într-o fermă, dar ulterior familia mea s-a mutat în oraş. Puteam să vorbesc despre viaţa la fermă, dar viaţa de la oraş era cu totul diferită. Din acest motiv, îi ascultam intimidat pe prietenii mei fără să particip la conversaţie.“
Dacă aveţi astfel de dificultăţi, cum se pot ele remedia?
Cum se poate învinge timiditatea
Vă simţiţi jenaţi în compania altor persoane? Nu vă speriaţi, acesta este un simptom obişnuit al adolescenţei. Această perioadă este caracterizată prin faptul că acum apare conştiinţa de sine. Tinerii sînt deosebit de sensibili în legătură cu ceea ce gîndesc alţii despre ei. Adesea, ei evită să fie în centrul atenţiei şi vorbesc cît mai puţin posibil.
„Timiditatea“, explică doctorul Tony Lake în cartea sa Loneliness (Singurătate), „este o formă de protecţie. Timidul nu poate comite greşeli, pentru că timiditatea sa îl împiedică să-şi asume riscul de a spune sau de a face lucruri care l-ar putea face să apară în faţa altora drept un prost.“ Simpla idee de a participa la o conversaţie îi poate face pe timizi să transpire. Ei sînt incapabili să-şi adune suficient curaj pentru a lua cuvîntul. Iar dacă reuşesc totuşi, o fac bîlbîindu-se. Interlocutorii lor pot atunci să fie surprinşi sau chiar să izbucnească în rîs. Dacă aşa stau lucrurile în cazul vostru, ce puteţi face?
După opinia doctorului Lake, „Soluţia este să nu vă grăbiţi, şi să nu faceţi greşeala de a gîndi că ceva nu e în ordine cu voi. Concentraţi-vă asupra aceea ce se vorbeşte pînă cînd vă veţi simţi gata să vorbiţi, fie chiar foarte puţin.“ (Vezi Iacob 1:19) Această atitudine pozitivă i-a ajutat pe mulţi, ca de exemplu pe Irene. „Îi ascult cu atenţie pe alţii“, explică ea, „pentru a învăţa de la ei. Apoi, cercetez şi studiez pentru a şti mai multe despre subiect. Dacă se abordează din nou, această problemă, sînt capabilă să vorbasc despre ea.“
Cei de făcut dacă nu sînteţi înţeles?
Uneori, efortul sincer făcut pentru a participa la conversaţie poate să trezească o reacţie negativă; ceea ce spuneţi este greşit înţeles. Încă o dată, nu consideraţi aceste incidente un pretext pentru a vă retrage în voi înşivă. „Nu te grăbi în spiritul tău să te ofensezi, fiindcă ofensarea este ceea ce se odihneşte în sînul celor stupizi“, sfătuieşte Ecleziast 7:9.
Biblia vorbeşte despre un tînăr din antichitate pe nume David care, a fost totalmente neînţeles. Tatăl său îl trimisese să ducă un dar fraţilor săi mai mari, care serveau în armata israelită. La sosirea sa, David a fost indignat ascultînd ironiile lui Goliat, uriaşul filistean. I-a întrebat atunci pe soldaţi: „Cine este (...) acest filistean necircumcis, pentru ca el să batjocorească liniile de bătaie ale viului Dumnezeu?“ Unul din fraţii lui David, Eliab l-a auzit şi s-a mîniat. Înşelîndu-se asupra scopurilor care îl determinaseră pe David să vină acolo, el i-a spus: „eu însumi îţi cunosc bine înfumurarea şi răutatea inimii tale, căci ai coborît cu scopul de a vedea bătălia.“ — 1 Samuel 17:26–28.
Probabil şi vouă vi se întîmplă să fiţi greşit înţeleşi de alţii. Într-un asemenea caz, nu vă demoralizaţi. La fel cum bunele intenţii ale lui David au fost rapid dovedite, tot la fel eforturile voastre sincere de a întreţine conversaţia vor fi recompensate în final. „Lucrările excelente“, ne asigură Biblia, „sînt cunoscute public“. (1 Timotei 5:24, 25) Continuaţi-vă deci eforturile.
Trebuie să vă transpuneţi în locul altuia
Cum se poate începe o conversaţie? Larry Barker scrie în cartea sa Communication (Comunicarea): „Forma de comunicare cea mai eficace este dialogul însoţit de capacitatea de transpunere în locul altora. Aceasta semnifică o înţelegere profundă a altora, a se identifica şi să fie cu gîndurile lor, a participa la suferinţele lor, a împărtăşi bucuriile lor.“ Isus Cristos este un exemplu remarcabil din acest punct de vedere. Într-o zi, după învierea sa, el a angajat o conversaţie cu doi dintre discipolii săi care se lamentau în legătură cu moartea sa. Ascunzîndu-şi adevărata sa identitate, Isus i-a întrebat: „Ce sînt aceste lucruri cu privire la care discutaţi între voi pe drum?“ — Luca 24:17.
Cei doi bărbaţi s-au arătat surprinşi de faptul că acest „străin“ nu auzise vorbindu-se despre evenimentele tragice care tocmai se petrecuseră în Ierusalim. „Ce lucruri?“, a întrebat din nou Isus. A urmat o conversaţie animată. Mai tîrziu, unul dintre discipoli a făcut această remarcă: „Nu ne ardea inima pe cînd ne vorbea pe drum, în timp ce ne deschidea pe deplin Scripturile?“ (Luca 24:13–32) Dacă conversaţia lui Isus era plăcută, aceasta se datora faptului că el îi asculta pe alţii şi se transpunea în locul lor. — Ioan 4:7–26.
Cum să iniţiezi o conversaţie
Remarcaţi că această conversaţie de mai sus a pornit de la o simplă întrebare. Întrebările sînt un mijloc excelent de a iniţia o conversaţie. Desigur că este uşor de pus o întrebare asupra unui subiect care vă pasionează, dar aceasta nu va deschide automat o conversaţie animată. Amintiţi-vă această încurajare din Biblie: „Fiţi preocupaţi totodată de alţii, şi de ceea ce fac.“ (Filipeni 2:4; The Living Bible) În consecinţă, trebuie să puneţi o întrebare la care interlocutorul vostru va fi fericit să răspundă. Aceasta pretinde să vă transpuneţi în locul altuia. Subiectul poate că nu vă pasionează, dar veţi fi recompensaţi primind un răspuns entuziast şi informaţii interesante.
Autorul Les Donaldson enumeră „zece mijloace de a iniţia cu uşurinţă o conversaţie“. Şapte din aceste sugestii sînt întrebări; el propune să-l întrebi pe interlocutor despre originea sa, să-i ceri un sfat, ajutorul, părerea, o evaluare sau care sînt obiceiurile sau restaurantele locale. Oricare ar fi întrebarea trebuie pusă cu sinceritate. Fiţi, de asemenea, atenţi la modul în care ascultaţi (vezi Luca 8:18). Dacă vă lăsaţi mintea să vagabondeze şi privirea să rătăcească, interlocutorul ar putea bănui că ceea ce spune nu vă interesează în mod real.
Iată celelalte trei sugestii pe care le dă Les Donaldson pentru a începe o conversaţie: comentaţi o întîmplare locală recentă; faceţi o remarcă asupra unor lucruri pe care le apreciaţi, de exemplu peisajul; sau faceţi un compliment. „Dacă cauţi motive pentru a felicita o persoană, veţi găsi o mulţime“, spune Les Donaldson în cartea Conversational Magic (Magia conversaţiei). Dar adaugă această atenţionare: „Oamenii îşi dau seama repede, dacă un compliment nu este sincer şi nu sînt dispuşi să converseze prea mult timp cu cineva care este nesincer.“
Oricare ar fi modalitatea aleasă pentru iniţierea conversaţiei, se obţin, în general, rezultate numai perseverînd. Acest lucru l-a constatat şi Sharon, despre care am vorbit în introducere. Ea are acum 22 de ani şi a făcut progrese remarcabile în învingerea timidităţii. Interviul ei datează de acum doi ani; de atunci, ea a devenit Martoră a lui Iehova şi slujeşte cu timp integral, petrecîndu-şi mai mult de o mie de ore pe an în efectuarea vizitelor la persoane necunoscute pentru a iniţia cu ele conversaţii biblice. Cît despre Lucas şi Pieter, sînt deja mulţi ani de cînd ei muncesc împreună la tipărirea publicaţiilor biblice la filiala Societăţii Watch Tower din Africa de Sud şi cu greu s-ar mai putea crede că într-o anumită perioadă ei au avut dificultăţi în privinţa participării la conversaţii.
În consecinţă, dacă dintr-un motiv sau altul vi se pare greu să vă antrenaţi într-o conversaţie, nu renunţaţi; acordaţi-vă timp. Ascultaţi-i pe alţii. Studiaţi şi citiţi ca să fiţi permanent la curent cu evenimentele de actualitate. Dezvoltînd arta conversaţiei vă veţi îmbogăţi viaţa şi veţi contribui la fericirea altora.
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Depuneţi un efort special pentru a participa la conversaţie.