Zborul semințelor de păpădie

Semințele de păpădie sunt printre cei mai buni zburători din lume. Când vântul suflă printr-o păpădie, zeci de semințe minuscule își iau zborul ca niște mici parașute. Deși încep să zboare aproape de sol, unele pot fi purtate de adierea vântului mai bine de un kilometru. Care e secretul performanței lor? Metoda lor de zbor, recent descoperită de cercetători, este de patru ori mai eficientă și mai stabilă decât cea a unei parașute obișnuite.

Gândiți-vă: Fiecare sămânță este prinsă de o tulpiniță care are în vârf un smoc de puf, alcătuit din perișori fini, numit papus. Asemenea unei parașute, papusul generează o forță de tracțiune ce ține sămânța în aer.

Dar perii papusului fac mai mult decât atât. Pe măsură ce aerul circulă în jurul și în interiorul smocului de perișori, se formează deasupra un vârtej, sau un vortex sub formă de inel. Mișcarea circulară a aerului din interiorul vortexului creează o zonă de presiune scăzută, care trage în sus papusul, încetinindu-i și mai mult coborârea.

Datorită modului în care sunt dispuși perișorii, papusul funcționează ca o parașută permeabilă, dar mult mai eficientă și mai stabilă. Însă ceea ce e și mai surprinzător, 90% din papus este spațiu gol! Deci structura sa e și extrem de economică, necesitând foarte puțin material.

Oamenii de știință caută modalități de a copia zborul semințelor de păpădie. Printre posibilele utilizări se numără realizarea unor minidrone care au nevoie de puțină energie sau chiar deloc, reducându-se la minimum consumul de energie. Dronele ar putea fi folosite în multe domenii, inclusiv la monitorizarea poluării aerului.

Ce credeți? Au apărut semințele de păpădie și zborul lor extrem de eficient prin evoluție? Sau sunt opera unui Proiectant?