Problemele de sănătate nu o împiedică să fie altruistă

Maria Lúcia, din Brazilia, suferă de sindromul Usher, o afecțiune genetică ce cauzează în multe cazuri surzenie și pierderea treptată a vederii. Ea s-a născut surdă și a învățat limbajul semnelor de mică. Apoi, în jurul vârstei de 30 de ani, a început să-și piardă vederea. În ciuda problemelor ei de sănătate, Maria Lúcia nu s-a izolat de ceilalți. Acum, ea are peste 70 de ani și duce o viață fericită și plină de sens.

Maria Lúcia i-a cunoscut pe Martorii lui Iehova în 1977, înainte să înceapă să-și piardă vederea. Ea explică: „M-am întâlnit cu un fost coleg de școală, Adriano, care devenise de curând Martor. El mi-a vorbit despre promisiunea lui Dumnezeu de a transforma pământul într-un paradis, unde toți oamenii se vor bucura de o sănătate perfectă. Ce mi-a spus m-a impresionat atât de mult, încât am acceptat un studiu biblic. În scurt timp, am început să particip la întrunirile unei congregații din Rio de Janeiro, unde unele programe ale întrunirilor erau interpretate în limbajul semnelor. Iehova m-a ajutat să progresez pe plan spiritual și m-am botezat în iulie 1978”.

După un timp, Maria Lúcia s-a mutat într-o congregație unde nu erau Martori care să știe limbajul semnelor. La început nu i-a fost deloc ușor deoarece nu înțelegea ce se spunea la întruniri. Însă două surori i-au venit în ajutor. Ele stăteau lângă ea la întruniri și îi scriau ce se analiza pe parcursul programului. Maria Lúcia relatează: „Acasă, citeam și reciteam notițele ca să înțeleg informațiile. Mai târziu, aceste două surori au învățat limbajul semnelor și au devenit interpretele mele”.

Pe măsură ce vederea ei slăbea, Maria Lúcia nu mai vedea semnele făcute de interpreți. De aceea, a început să folosească limbajul semnelor tactil pentru a putea comunica. Ce presupune acesta? Maria Lúcia explică: „Îmi pun mâinile deasupra mâinilor interpretei ca să pot recunoaște semnele”.

Maria Lúcia este recunoscătoare pentru eforturile pe care le fac interpretele ei. „Ele sunt un dar prețios de la Iehova”, spune ea. „Cu ajutorul lor, pot să beneficiez de programul întrunirilor și al congreselor.”

Maria Lúcia este foarte zeloasă în lucrarea de predicare. Folosind limbajul semnelor tactil, ea le depune mărturie surzilor, care sunt impresionați să vadă câte eforturi face pentru a le împărtăși vestea bună. În timpul pandemiei de COVID-19, Maria Lúcia le-a scris multe scrisori surzilor împreună cu fratele ei, José Antônio, care este și el orb și surd.a

Dar cum scrie Maria Lúcia scrisori? Ea explică: „Folosesc o coală plastifiată cu un decupaj în formă de L ca să pot scrie drept și să aliniez paragrafele. José Antônio are o memorie foarte bună. El propune subiectele și versetele biblice pe care să le folosim, iar eu scriu scrisorile. Încerc să formulez ideile în așa fel încât surzii să le înțeleagă întrucât nu toți înțeleg bine limbajul scris”.

Deși acum Maria Lúcia este complet oarbă, ea este la fel de harnică. Karoline, una dintre interpretele ei, spune: „Maria Lúcia se ocupă de toate treburile casnice, iar casa ei e mereu curată și ordonată. Îi place să facă mâncare și să-i invite pe prietenii ei la masă”.

Jefferson, un bătrân care slujește în congregația din care face parte Maria Lúcia, adaugă: „Maria Lúcia îl iubește mult pe Iehova. Și îi iubește și pe oameni. Mereu face ceva pentru alții. Este o persoană altruistă”. (Filipeni 2:4)