Lucrarea de predicare şi de instruire mondială

AFRICA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 57

POPULAŢIA 878 000 158

NUMĂRUL VESTITORILOR 1 171 674

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 2 382 709

Benin

De 27 de ani, Claude şi soţia lui, Marie-Claire, slujesc cu entuziasm ca misionari. În februarie, Marie-Claire a alunecat şi şi-a fracturat piciorul. Două săptămâni mai târziu, în timp ce lucra în casa de misionari, Claude a căzut şi şi-a rupt şi el piciorul. Amândoi aveau câte un picior în ghips: Marie-Claire, piciorul drept, iar Claude, pe cel stâng. Făcând haz de necaz, Claude a spus: „Ne place să facem totul împreună!“

Ghipsul îi permitea lui Claude o oarecare mobilitate, însă Marie-Claire nu s-a putut mişca din casă câteva săptămâni. De aceea, a aranjat ca 4 dintre cele 12 studii ale ei să vină la casa de misionari. Întrucât îi lipseau celelalte forme ale lucrării de predicare, Marie-Claire a decis să pună în faţa casei de misionari o masă plină de publicaţii biblice şi să abordeze trecătorii. În martie, ea a predicat astfel 83 de ore. A binecuvântat Iehova iniţiativa ei? În acea lună, Marie-Claire a plasat 14 cărţi, 452 de broşuri, 290 de reviste şi peste 500 de tracte.

Etiopia

Arega trăieşte într-un sat izolat şi s-a hotărât să-şi tapeteze casa cu hârtie. Deşi în ţara sa, unii obişnuiesc să folosească ziare în acest scop, Arega dorea ceva mai colorat. Mergând la piaţă, a văzut un bărbat care oferea broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ!. Arega a luat şi el un exemplar şi, fără să-l citească, l-a dezmembrat şi a lipit paginile pe pereţi. După doi ani a observat că pe „tapetul“ său scria: „Isus a fost Fiul lui Dumnezeu“. Această afirmaţie era total diferită de misterioasa doctrină a Trinităţii, pe care o învăţase el. Plin de curiozitate, a mers pe jos nouă ore până în cel mai apropiat oraş pentru a-i găsi pe cei care spun că Dumnezeu are un Fiu. Nereuşind să-i găsească, s-a întors acasă dezamăgit. Mai târziu însă a încercat din nou, iar de data aceasta localnicii l-au îndrumat spre casa fratelui care îi dăduse broşura. Dar acesta nu era acasă, aşa că răbdarea lui Arega a fost pusă la încercare ore în şir. După sosirea fratelui, discuţia pe care au avut-o l-a determinat să înceapă un studiu biblic. În lunile următoare, Arega a mers de mai multe ori în oraş pentru a-şi însuşi cunoştinţa despre Dumnezeu. Când le-a împărtăşit consătenilor săi ceea ce învăţase, s-a lovit de împotriviri şi mulţi l-au evitat. Totuşi perseverenţa lui a stârnit interesul câtorva persoane. Când numărul acestora a ajuns la 13, au fost trimişi în zonă doi pionieri speciali. În scurt timp ei au ajuns să conducă peste 40 de studii biblice şi aproape tot atâtea persoane participau la întruniri. În zonă lucrează acum opt vestitori locali. Pentru noul nostru frate Arega, imaginile de pe tapetul său au devenit mai mult decât un decor colorat.

Ghana

Odată cu răspândirea rapidă a telefoniei mobile pe teritoriul Africii, s-a produs o „revoluţie în comunicaţii“. Pentru a-i încuraja pe abonaţi, multe companii oferă pachete de minute gratuite la anumite ore din noapte. O soră pe nume Grace s-a folosit de această ofertă. Ea studia cu Monica, dar le era greu să găsească momentul potrivit pentru studiu întrucât Monica era întotdeauna ocupată. Grace a făcut tot ce-a putut ca studiul să continue, stabilind chiar să meargă acasă la Monica la ora cinci dimineaţa. Dar programul Monicăi s-a schimbat, astfel că nici această oră nu mai era convenabilă. Atunci, Grace s-a gândit să profite de oferta cu minute gratuite pe timpul nopţii. Monica a fost de acord, stabilind să studieze la telefon, la ora patru dimineaţa. Ce dezamăgite au fost însă când au constatat că nu pot comunica deoarece reţeaua era ocupată de mulţi alţii care vorbeau la acea oră. Prin urmare, au stabilit să înceapă studiul chiar mai devreme, la ora trei dimineaţa, deşi amândouă erau mame şi mergeau şi la serviciu. Grace spune: „L-am rugat pe Iehova să-mi dea forţa şi dorinţa de a păstra viu interesul elevei mele. Mi-am pus să sune alarma de la telefon şi mi-am impus să mă trezesc la ora fixată. Chiar dacă eram foarte obosită, nu m-am lăsat descurajată“. Eforturile i-au fost răsplătite, iar bucuria, imensă când, la congresul de district din 2008, „Să ne lăsăm conduşi de spiritul sfânt“, a asistat la botezul Monicăi! Acum Grace se foloseşte de oferta cu minute gratuite pe timpul nopţii pentru a studia cu o doamnă care a început să asiste la întruniri.

Mozambic

În august 2008, dintr-o maşină aflată în mers a zburat un sacou care a căzut lângă coliba de lut a unei surori văduve. Sora noastră a ridicat sacoul şi a observat că în buzunare se aflau documente, trei punguţe cu bijuterii de valoare şi o sumă de bani, echivalentă cu 660 euro, în numerar. Ea a rugat insistent pe cineva din sat să telefoneze la numerele de telefon din documente pentru a anunţa ce găsise. Seara, în sat a sosit o maşină cu patru bărbaţi. În prezenţa autorităţilor, sora a predat sacoul proprietarului lui, cu absolut tot ce conţinea. Bărbatul a început să plângă spunând că, dacă sacoul ar fi ajuns în mâinile unor persoane care nu sunt Martore, ar fi avut puţine şanse să-şi recupereze bunurile. Fidelă principiilor învăţate, sora noastră, deşi săracă, a depus o frumoasă mărturie în sat, slăvind astfel numele Dumnezeului ei, Iehova.

AMERICILE

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 55

POPULAŢIA 910 761 124

NUMĂRUL VESTITORILOR 3 575 123

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 3 778 321

Barbados

Mulţi părinţi consideră important să-şi ajute copiii să memoreze versete biblice. O familie din Grenada a avut bucuria de a vedea cum băieţelul lor de şase ani s-a folosit de un verset biblic pentru a susţine adevărul că Iehova este superior oricărei fiinţe. Tatăl băiatului scrie: „Într-o după-amiază, când soţia mea Laura s-a dus să-l ia de la şcoală pe fiul nostru Stefan, învăţătoarea a luat-o deoparte şi i-a zis: «Nici nu ştiţi ce impresionată sunt de fiul dumneavoastră. Deşi nu vă împărtăşesc convingerile, trebuie să recunosc că admir modul exemplar în care-şi susţine credinţa».

Când au ajuns acasă, soţia l-a întrebat nerăbdătoare pe Stefan ce întâmplare de la şcoală a determinat-o pe învăţătoare să-i facă un asemenea compliment. Băiatul i-a povestit că, în timpul primei ore, învăţătoarea a afirmat că «Isus este Dumnezeu».

El a ridicat mâna, iar când învăţătoarea i-a permis să vorbească, a zis: «Nu, doamnă. Isus nu este Dumnezeu. Biblia spune că Isus este Fiul lui Iehova, deci nu poate fi Iehova».

Învăţătoarea i-a spus: «Eu cred că Isus şi Iehova sunt una şi aceeaşi persoană».

Atunci Stefan i-a zis: «Dar Biblia spune că doar Iehova este cel Preaînalt, nu Isus. Numai Iehova este cel Preaînalt». El a citat din Psalmul 83:18, pe care-l ajutasem să-l memoreze şi să-l înţeleagă. Deşi învăţătoarea este o persoană foarte documentată, nu i-a putut aduce contraargumente băieţelului de şase ani, înarmat cu o cunoştinţă biblică temeinică“.

Ecuador

Câţiva fraţi se întorceau acasă cu autobuzul după o zi de predicare la ţară, în teritoriul de limbă quechua. Întrucât autobuzul era dotat cu aparatură video, fraţii au cerut permisiunea să le arate mai multor pasageri care vorbeau limba quechua documentarul video despre Noe şi David. Cât de surprinşi au fost aceştia să vadă şi să audă ceva în propria lor limbă! Au fost atât de atenţi la ceea ce vedeau, încât atunci când autobuzul s-a oprit să mai ia un pasager, călătorii l-au rugat să se aşeze repede ca să nu piardă nimic din film. După terminarea filmului, mulţi pasageri au spus că doresc şi ei o videocasetă. Unii au cerut explicaţii biblice şi literatură, iar alţii şi-au lăsat numele şi adresa ca să fie vizitaţi în oraş. În plus, toţi au primit o invitaţie la Comemorarea ce avea să se ţină în limba quechua. În urma acestei iniţiative a fraţilor, asistenţa la Comemorare a fost impresionantă.

Mexic

În timp ce predica din casă în casă, un pionier pe nume Gabino a bătut la o uşă. Niciun răspuns. A mai bătut o dată şi încă o dată. După o scurtă pauză, a bătut şi a patra oară. Uşa s-a deschis şi, din spatele ei, a apărut, plângând, un bărbat foarte trist. L-a invitat imediat pe Gabino înăuntru, dar era atât de tulburat, încât nu putea să scoată un cuvânt. Gabino a început să-i vorbească pe un ton blând despre vestea bună, iar bărbatul s-a calmat. „Vezi scaunul de acolo?“, l-a întrebat bărbatul. „Când ai bătut a treia oară, stăteam în picioare pe el. Vezi frânghia aia de sus? Când ai bătut a patra oară, aveam laţul în jurul gâtului, dar mi l-am dat jos ca să răspund la uşă. Îţi mulţumesc că ai insistat pentru că, altfel, m-aş fi spânzurat.“ El i-a explicat că era copleşit de problemele pe care le avea cu soţia. Gabino i-a propus să studieze împreună Biblia. În mod obişnuit, acest pionier bate doar o dată sau de două ori la o uşă. De data aceasta însă, insistenţa lui, determinată, probabil, de îngeri, a dat rezultate excelente.

Chile

În timpul campaniei desfăşurate cu ocazia Comemorării morţii lui Cristos, o fetiţă s-a apropiat de o Martoră şi a întrebat-o: „Câţi ani aveţi?“. Sora, surprinsă oarecum de întrebare, a replicat: „Dar tu câţi ani ai?“. Fetiţa i-a răspuns că are şase ani şi că trebuie să-i predea unei Martore a lui Iehova o scrisoare din partea mamei ei. Mama o instruise să caute o Martoră care să nu fie nici copil, nici în vârstă. Atunci sora i-a spus că are 25 de ani, iar fetiţa i-a dat scrisoarea. Iată conţinutul scrisorii: „Când aţi venit la uşa mea, nu am avut curajul să vă deschid. Sufăr de o formă gravă de depresie şi l-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute. Am încercat să pun în practică sfatul vostru de a citi Biblia, dar n-am reuşit. Mi-ar plăcea să studiez Biblia cu cineva care să mă poată ajuta să-mi revin după divorţ. Dacă mă puteţi ajuta, vă rog să treceţi pe la mine în această după-amiază, deoarece dimineaţă voi sta în pat. Vă mulţumesc“.

În după-amiaza respectivă sora a vizitat-o şi a invitat-o la Comemorare şi la cuvântarea specială. Aceste două întruniri i-au adus doamnei multă alinare. De atunci, ea participă cu regularitate la întruniri trăgând mari foloase. Ea studiază cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia? şi progresează spiritualiceşte. Dar fetiţa ei de şase ani? Atât ea, cât şi sora ei de 12 ani au început să studieze Biblia.

Puerto Rico

Iată ce scrie o soră: „Ofeream reviste pe stradă când am văzut o tânără umflându-şi cauciucurile de la maşină. M-am apropiat de ea, dar, înainte să spun ceva, ea mi-a cerut revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!, spunându-mi că le citeşte cu plăcere. I-am propus un studiu biblic, dar mi-a zis că nu poate studia deoarece locuieşte în casa mamei ei, la etajul al doilea, iar aceasta nu este de acord cu lucrarea noastră. Când i-am cerut adresa, mi-a spus doar numele străzii. Într-o zi, am mers pe acea stradă încercând să reperez casa în care locuia, dar fără rezultat. Apoi am revenit într-o altă zi şi i-am întrebat pe vecini dacă nu cunosc o doamnă pe nume Nancy, mama a două fetiţe. Spre bucuria mea, am obţinut în final adresa exactă. Întrucât nu o găseam niciodată acasă pe Nancy, îi lăsam reviste şi bileţele. După un timp, când, în sfârşit, ne-am întâlnit, mi-a spus plângând că voia să meargă la Sala Regatului. Aici, a rămas impresionată de iubirea ce domnea în congregaţie. Mi-a explicat că nu putuse să ia legătura cu mine întrucât mama sa îi rupea notiţele şi revistele înainte ca ea să ajungă acasă. Am început să studiem Biblia în casa surorii ei, şi în scurt timp Nancy asista cu regularitate la întruniri. De atunci ea nu lipseşte de la nicio întrunire. S-a înscris la Şcoala de Minister Teocratic şi este o plăcere să asculţi răspunsurile pe care ea şi cele două fetiţe ale ei le dau la întruniri“.

ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 47

POPULAŢIA 4 073 556 172

NUMĂRUL VESTITORILOR 635 896

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 579 554

Coreea de Sud

Un bărbat care locuieşte lângă Sala Regatului obişnuia să-şi parcheze maşina în faţa casei. Într-o zi a găsit pe maşină un bileţel pe care scria: „V-am zgâriat maşina din greşeală în timp ce parcam. Vă rog să mă sunaţi ca să v-o repar“. Observând conduita Martorilor care intrau la sala din vecinătate, bărbatul şi-a zis: „Acest om cinstit trebuie să fie Martor al lui Iehova“.

Bileţelul fusese lăsat de o soră pe nume Su-yeon. Când bărbatul a sunat-o, ea şi-a cerut scuze şi s-a oferit din nou să-i repare maşina. Vă puteţi imagina cât de surprinsă a fost când domnul acela a întrebat-o: „Scuzaţi-mă, sunteţi Martoră a lui Iehova?“. Apoi a zis că îşi va repara maşina şi că ea nu trebuie să-şi facă griji pentru asta. I-a mai spus că ar vrea să o întâlnească, întrucât dorea să afle unele lucruri despre Martori. Su-yeon a mers la întâlnire însoţită de tatăl ei şi de un frate din congregaţie. Bărbatul i-a spus: „Am avut ocazia să-i observ pe Martori deoarece locuiesc chiar lângă Sala Regatului. Sunteţi persoane deosebite. Nu înţeleg de ce vă urăsc oamenii atât de mult“. Folosind Biblia, precum şi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?, tatăl lui Su-yeon a putut să răspundă la numeroasele întrebări puse de acest om. În prezent, el studiază cu regularitate Biblia împreună cu tatăl lui Su-yeon şi progresează spiritualiceşte.

Ţări în care lucrarea noastră este restricţionată sau interzisă

Un colonel a fost impresionat de influenţa pe care a avut-o adevărul asupra soţiei sale, care este Martoră a lui Iehova. Prin urmare, el a acceptat un studiu biblic. Comandantul său, un general, a aflat acest lucru şi l-a chemat să stea de vorbă cu el. Generalul i-a spus că, dacă nu va pune capăt întâlnirilor cu Martorii lui Iehova, îl va trimite în cel mai îndepărtat loc din ţară. Colonelul i-a spus răspicat că soţia lui studia Biblia de mult timp şi că el, personal, nu vedea nimic periculos în asta. Prin urmare, nu avea de gând să întrerupă studiul Bibliei. După un timp, colonelul a decis să iasă din armată. În prezent este Martor botezat şi activează ca pionier regular şi slujitor auxiliar. Este interesant că soţia generalului, cu care a vorbit el, a început şi ea să studieze Biblia. Generalul nu a reuşit să o oprească nici pe ea. În prezent şi ea este pionieră regulară.

În altă ţară, o soră a iniţiat un studiu biblic cu o tânără al cărei soţ nu era de-acord cu ce făcea ea. Întrucât nu puteau studia la ea acasă, au stabilit să studieze într-un părculeţ. Cu timpul, un bătrân care se plimba prin parc a început să se învârtească în jurul lor, observându-le şi ascultându-le conversaţia. Într-una din zile, el s-a apropiat şi le-a pus câteva întrebări despre Biblie. Cu ocazia următorului studiu, a făcut acelaşi lucru. Tânăra s-a supărat puţin şi i-a spus: „Am la dispoziţie numai o oră ca să studiez Biblia, iar dumneavoastră veniţi şi-mi răpiţi tot timpul punând o mulţime de întrebări“. Apoi, sora l-a rugat pe un frate din congregaţie să studieze cu acel bărbat. El a progresat rapid şi a început să asiste la întruniri. Două vecine au observat că bărbatul pleca de acasă în fiecare duminică îmbrăcat frumos şi cu o servietă în mână. Au fost curioase să afle unde mergea şi au aflat că începuse să creadă într-o „religie nouă“. Hotărâte să facă investigaţii, cele două vecine l-au urmărit până la Sala Regatului. Acolo, câteva surori au vorbit cu ele şi le-au întrebat dacă voiau să studieze Biblia. Una dintre ele a acceptat. Aceste trei persoane — tânăra care studia în parc, bărbatul cu care s-a vorbit în parc şi una dintre vecinele care l-au urmărit — au făcut progrese frumoase şi recent s-au botezat.

Cambodgia

Louy, o pionieră din Cambodgia, merge cu regularitate cu bicicleta până într-un sat cu case din bambus construite pe stâlpi, unde conduce studii biblice. Cu trei zile înainte de Comemorare, sora se afla în sat şi-i explica unei femei cu care studia de ce trebuie ţinută Comemorarea. Mai mulţi copii curioşi au început să se strângă în jurul lor şi să pună întrebări. Louy a oferit 57 de invitaţii la Comemorare. A doua zi, pioniera s-a întors în sat pentru a conduce un alt studiu. Femeia cu care studia i-a spus că atât rudele, cât şi prietenii ei doreau să asiste la Comemorare. Aşa că Louy i-a lăsat şi ei 20 de invitaţii. Louy a început să se îngrijoreze, gândindu-se cum avea să-i ajute pe toţi aceşti oameni să asiste la Comemorare. După ce s-a rugat, a vorbit cu tatăl uneia dintre elevele ei care era conducătorul satului. Acesta i-a spus că, dacă reuşea să facă rost de un tuk-tuk (o şaretă mică, de obicei cu patru locuri, trasă de o motoretă) cu care să-i transporte, puteau merge cu toţii fie stând în picioare, fie ţinându-se unii pe alţii pe genunchi. Louy s-a bucurat văzând că 18 persoane din acest sat au fost prezente la Comemorare.

India

Un frate care conduce o ricşă i-a depus mărturie unei cliente pe care o transporta. Femeia respectivă era ziaristă. Ea a fost impresionată de curajul lui deoarece unii Martori din zonă fuseseră atacaţi de împotrivitori în timp ce predicau vestea bună. Ziarista a decis să publice în paginile unui cotidian naţional conversaţia purtată cu acel frate. Iată ce a scris ea: „Am vrut să văd cum reacţionează, punându-i o întrebare provocatoare: «Aţi aflat ştirile de azi? Ştiaţi că oamenii dumneavoastră au fost bătuţi, iar, în mai multe locuri, atacaţi de preoţi?». El a spus: «Da, am citit despre asta în ziarul de azi». «Ce veţi face dacă [împotrivitorii] vor continua să vă creeze probleme?» El a clătinat din cap şi a zis: «Nu contează. Noi vom continua să credem [adevărul]»“.

Martorul i-a dat un tract, cu privire la care ziarista a scris: „Ajunsă acasă, am scos pliantul din geantă. Conţinea o imagine frumoasă, dar lipsită de realism cu pajişti, un lac, pomi înfloriţi, munţi acoperiţi cu zăpadă şi oameni care strâng recolte de grâne şi de fructe. Se intitula «O viaţă paşnică într-o lume nouă». Mesajul era de natură religioasă. În mod normal nimeni nu are nimic de obiectat când i se oferă un pliant, indiferent că este vorba de o reclamă ce prezintă un magazin de sarí-uri sau un mod de viaţă. Dar când începi să le vorbeşti oamenilor despre o lume nouă şi paşnică, rişti să le stârneşti ura“.

Filipine

În regiunea Zamboanga se află un munte atât de înalt, încât vârful lui poate fi văzut de la 200 de kilometri depărtare. Fraţii care locuiesc în apropierea muntelui glumesc deseori în lucrarea de predicare, spunând: „Ce-o să facem dacă o să întâlnim o persoană interesată care locuieşte pe vârful acestui munte?“. Într-o zi, când predicau la poalele muntelui, s-a apropiat de ei un bărbat care a spus că îi căuta pe Martorii lui Iehova. Voia să fie ajutat să studieze Biblia. Fraţii l-au întrebat unde locuia. Când a arătat spre vârful muntelui, fraţii au amuţit. Omul le-a explicat că locuinţa lui nu era pe vârf, ci în spatele muntelui şi că nu se putea ajunge la el decât urcând mai întâi până pe vârf. După ce şi-au revenit din uimire, fraţii au fost de acord să-l viziteze. S-a iniţiat un studiu biblic şi, în prezent, acel om asistă la întrunirile săptămânale de la Sala Regatului, chiar dacă locuieşte foarte departe. El se numără acum printre oamenii din toate naţiunile care se revarsă spre „muntele casei lui Iehova“ (Is. 2:2).

EUROPA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 47

POPULAŢIA 736 988 468

NUMĂRUL VESTITORILOR 1 563 910

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 819 067

Finlanda

Doi fraţi se aflau în lucrarea din casă în casă şi propuneau studii biblice la domiciliu cu ajutorul tractului Aţi dori să aflaţi adevărul?. La un moment dat, a deschis uşa un bărbat care nu i-a lăsat să-şi termine introducerea, ci i-a invitat în casă. „Am multe întrebări“, a spus el. „De ce veniţi abia acum?“

„Suntem în acest teritoriu împreună cu congregaţia din care facem parte“, au răspuns fraţii.

Atunci, omul a spus: „M-am rugat ca Martorii lui Iehova să vină la uşa mea. De obicei alerg la ora asta, dar azi nu am mai ieşit afară. Şi aţi venit tocmai acum!“ Acest om a simţit că rugăciunile sale primiseră răspuns. Deseori, la locul său de muncă, oamenii vorbeau negativ despre Martorii lui Iehova. Întrucât dorea să ştie dacă cele auzite erau adevărate, el a intrat într-o bibliotecă pentru a face cercetări. A găsit cartea Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, a citit-o şi şi-a dat seama că acuzaţiile care ni se aduceau erau false. Ca urmare, el a dorit cu sinceritate să-i întâlnească pe Martorii lui Iehova. A început să studieze Biblia cu un Martor, iar în scurtă vreme a început să asiste la întruniri. El i-a depus mărturie fostei soţii şi fiicei lor, care au început şi ele să studieze.

Marea Britanie

Pentru a le putea depune mărturie congolezilor din teritoriul ei, o pionieră regulară pe nume Kirsty a învăţat limbile franceză şi lingala. Într-o zi, ea a observat o femeie congoleză care, din cauza bagajelor pe care le avea, nu putea să urce în autobuz. Vorbindu-i în limba lingala, Kirsty s-a oferit să o ajute şi i-a urcat sacoşele în autobuz. „Cum se face că tu, o albă, vorbeşti lingala?“, a întrebat-o femeia. Kirsty i-a explicat că participa la întrunirile unei congregaţii de limbă lingala şi că Martorii locali o învăţaseră această limbă pentru a le putea vorbi altora despre Biblie. Deoarece dorea să-i propună un studiu biblic, Kirsty a rămas în autobuz până când doamna a ajuns la destinaţie. Apoi, i-a urcat sacoşele până la etajul trei, unde locuia aceasta. Soţul doamnei respective şi cei patru copii ai lor au invitat-o pe Kirsty înăuntru. Ea le-a arătat membrilor familiei cum decurge un studiu biblic din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?. În prezent, soţia şi cei doi fii mai mari studiază Biblia. Toţi trei depun eforturi pentru a-i plăcea lui Iehova.

Georgia

Doi pionieri tineri au decis să se mute într-o zonă montană din ţară, unde existau puţini Martori. Ei au început să predice din sat în sat. Reacţia locuitorilor a fost extraordinară, fraţii reuşind să distribuie sute de publicaţii şi să iniţieze multe studii biblice. Când au început să predice în munţi, fraţii nu aveau multe alimente şi nu ştiau unde vor dormi. Dar necesităţile le-au fost mereu satisfăcute. Oamenii îi invitau să rămână peste noapte în casele lor şi le dădeau mâncare. Uneori, chiar şi cei care nu doreau să asculte mesajul îi invitau să doarmă la ei şi să ia masa cu ei. Ulterior, fraţii au fost repartizaţi ca pionieri speciali în acest teritoriu. Întrucât conduceau foarte multe studii biblice, ei au încercat să fie rezonabili în privinţa numărului de studii pentru a se putea ocupa bine de ele. Cu toate acestea, nu este ceva neobişnuit ca oamenii să îi abordeze pe stradă şi le solicite un studiu biblic. Fiecare dintre ei a condus în medie peste 20 de studii biblice într-o lună.

Ungaria

O soră primeşte cu regularitate sticlele cu lapte într-o sacoşă care îi este atârnată de gard. Într-o zi, când a înapoiat sticlele goale, ea a pus în sacoşă tractul Aţi dori să aflaţi adevărul?. Spre surprinderea ei, la următoarea livrare, lăptăreasa îi pusese în plasă şi o foaie în care îi punea câteva întrebări despre tract şi cerea o Biblie. Sora o vizitat-o fără întârziere la ferma unde locuia şi a început cu ea un studiu biblic din cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia?. Înainte, femeia căutase răspunsuri la întrebările ei frecventând diferite biserici, dar nu-şi potolise foamea spirituală. De fapt, aceste căutări au făcut-o să-şi pună şi mai multe întrebări. Când una dintre fiicele ei a devenit şi ea interesată de adevăr, sora i-a oferit cartea Ascultă de Marele Învăţător. Mama i-a mărturisit că fetiţa se trezea deseori noaptea din cauza coşmarurilor, dar că, după ce a citit câteva capitole din această carte, nu mai este atât de agitată şi are un somn liniştit. Această doamnă continuă să studieze Biblia, iar duminica asistă cu regularitate la întruniri împreună cu cele două fiice ale ei.

Italia

Cristina şi Manel, două predicatoare cu timp integral, distribuiau tractul Aţi dori să aflaţi adevărul? într-o zonă rurală din centrul Italiei. La o fermă, ele au auzit zgomote ce veneau din curtea din spate. Observându-le, proprietara a strigat: „Repede! Veniţi să m-ajutaţi!“. Când s-au apropiat, cele două Martore au văzut că femeia încerca să împiedice un porc mare şi furios să iasă din coteţ. Întrucât uşa era stricată, femeia se temea că animalul avea să fugă în pădurea din apropiere. Era singură şi încerca cu disperare să ţină uşa închisă. „Tu ţine-o închisă până mă duc să găsesc ceva cu care s-o fixăm“, i-a strigat ea Cristinei. Vestitoarea i-a spus imediat că-i era frică de porc. Atunci femeia i-a dat lui Manel un dovleac şi un cuţit, spunându-i: „Nu-ţi face griji. Aruncă-i numai bucăţi de dovleac, ca să-i distragi atenţia până mă duc să caut un şurub nou“.

Apoi, femeia a dispărut câteva minute. Între timp, Cristina o îndemna pe Manel să se grăbească şi să-i mai arunce mâncare porcului. Aceasta însă nu prea reuşea să taie coaja groasă a dovleacului. În cele din urmă, femeia a revenit şi a reparat poarta. Răsuflând uşurată, ea a exclamat: „Pe voi două Atotputernicul v-a trimis!“

„Exact aşa este, doamnă!“, au spus ele, în timp ce au scos un tract şi i l-au prezentat.

Proprietara a spus imediat: „Lucrurile astea sunt prea importante ca să le discutăm aici. Trebuie să ne aşezăm şi să vorbim pe îndelete“. Apoi, fiind o zi însorită, a scos afară nişte scaune şi a pus o mulţime de întrebări, ascultând cu interes şi apreciere. Mai târziu, s-a început cu ea un studiu biblic. Cristina şi Manel spun că această frumoasă experienţă le-a fost prilejuită de un porc care a încercat să evadeze exact la ţanc.

OCEANIA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 30

POPULAŢIA 38 338 482

NUMĂRUL VESTITORILOR 99 816

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 59 619

Australia

Fred, un Martor care locuieşte într-un orăşel liniştit de coastă, i-a lăsat unui bărbat trei DVD-uri. Ulterior, Fred a primit de la acel bărbat o scrisoare, în care îi spunea: „Am urmărit cu atenţie DVD-urile şi mi-au transmis multă linişte. Am putut simţi pacea, bucuria şi satisfacţia oamenilor pe care i-am privit. N-am mai simţit de mult aşa ceva. Încep să cred că ar putea exista chiar şi pentru mine o viaţă mai bună. În trecut, m-am purtat urât cu Martorii care au sunat la uşa mea. Vă cer sincer iertare. Voi nu aţi făcut altceva decât să mă abordaţi cu căldură şi cu dorinţa de a-mi împărtăşi vestea bună. Cine ştie, poate că într-o zi când o să intraţi în Sala Regatului, o să mă vedeţi aşezat undeva, în spate“.

Noua Zeelandă

Două surori au făcut o vizită la o societate care gestionează titlurile de valoare ale unor familii şi au stabilit o întâlnire cu directoarea acesteia. Surorile au pregătit un „pachet pentru familii“, cu subiecte care s-o ajute pe directoare în activitatea de consiliere a familiilor. Pachetul conţinea cărţile Secretul unei familii fericite şi Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice, precum şi revista Treziţi-vă! din august 2007, cu seria de articole intitulată „Şapte sfaturi pentru a fi un bun părinte“, şi cea din octombrie 2007, cu seria intitulată „Ocrotiţi-vă copiii!“.

Când au revenit, surorile i-au spus directoarei că efectuăm un serviciu de voluntariat şi că suntem sincer interesaţi să ajutăm familiile, în special pe plan spiritual, explicându-i detaliat conţinutul pachetului. Directoarea a ascultat, a acceptat literatura şi şi-a exprimat dorinţa de a le împărtăşi şi celor 35 de angajaţi informaţiile primite. Ea a adăugat că articolele din revista Treziţi-vă! aveau să le fie utile tuturor celor 503 familii aflate în evidenţele lor. Surorile au reuşit să strângă 557 de exemplare ale celor două ediţii ale revistei Treziţi-vă!. După două săptămâni, au primit un telefon prin care au fost informate că toate revistele ajunseseră la destinatari.

Fiji

Un tânăr pe nume Viliame era un foarte bun jucător de rugbi şi îşi dorea să ajungă în echipa naţională. Fratele lui, Leone, voia şi el să devină rugbist, însă, după ce a acceptat să studieze Biblia cu un pionier special, şi-a dat seama că nu putea să slujească la doi stăpâni. A început să asiste la întruniri şi a renunţat la rugbi. Mama lui, care este Martoră, i-a cumpărat îmbrăcăminte pentru întruniri, dar, la o ceartă, Viliame a luat hainele lui Leone şi le-a rupt. Leone a fost foarte supărat, dar nu s-a răzbunat. După un timp, Leone a strâns pepenii de pe proprietatea sa, i-a vândut la piaţă, iar cu o parte din banii obţinuţi şi-a cumpărat haine pentru întruniri, precum şi o Biblie, pixuri şi markere pe care să le folosească la întruniri. A cumpărat aceleaşi lucruri şi pentru Viliame. Amintindu-şi de gestul lui răutăcios, Viliame a fost profund mişcat de bunătatea fratelui său. S-a îmbrăcat cu hainele cumpărate de Leone şi, spre uimirea acestuia, s-a dus la întrunire. De asemenea, Viliame a acceptat un studiu biblic. Ambii fraţi au progresat spiritualiceşte. Când se pregăteau pentru botez, Viliame a primit o ofertă avantajoasă de a juca rugbi în Europa. După astfel de oferte tânjesc mulţi tineri în dorinţa de a se realiza profesional şi de a avea siguranţă financiară. Dar Viliame avea acum alte obiective, aşa că a decis să i se dedice lui Iehova. În primele şase luni de la botez, atât Viliame, cât şi Leone au slujit ca pionieri auxiliari. Văzând exemplul bun al copiilor săi, Waisea, tatăl lor, a acceptat şi el să studieze Biblia. Waisea a făcut schimbări remarcabile şi, împreună cu cele două fiice ale sale, s-a botezat la un congres special de o zi.

[Legenda fotografiilor de la pagina 45]

Autodisciplina şi tehnologia modernă au ajutat o soră să conducă un studiu biblic

[Legenda fotografiei de la pagina 46]

Ea a depus mărturie prin fidelitatea ei

[Legenda fotografiei de la pagina 48]

Închinarea în familie l-a ajutat pe Stefan să depună mărturie la şcoală

[Legenda fotografiei de la pagina 49]

Insistenţa lui a salvat o viaţă

[Legenda fotografiei de la pagina 50]

A găsit o Martoră care nu era nici prea tânără, nici prea în vârstă

[Legenda fotografiei de la pagina 55]

Ea a reuşit să facă rost de un „tuk-tuk“

[Legenda fotografiei de la pagina 58]

Învăţarea unei limbi străine a dus la începerea unui studiu biblic

[Legenda fotografiei de la pagina 60]

Mărturia informală poate îmbrăca multe forme

[Legenda fotografiei de la pagina 63]

În timpul pregătirii „pachetului pentru familii“

[Legenda fotografiei de la pagina 64]

Au renunţat la o carieră în rugbi pentru a-i sluji lui Iehova