Lucrarea de predicare şi de instruire mondială

AFRICA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 57

POPULAŢIA 848 582 269

NUMĂRUL VESTITORILOR 1 122 493

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 2 202 217

Rwanda

În timp ce se întorcea de la şcoală, o fetiţă de nouă ani a găsit pe stradă o geantă cu mulţi bani. Familia ei studia Biblia cu Martorii şi a decis să pună în aplicare lucrurile învăţate. Prin urmare, l-au căutat pe proprietarul genţii şi i-au înapoiat-o. Domnul respectiv a întrebat-o pe fetiţă: „Dacă ţi-aş da nişte bani drept recompensă pentru cinstea ta, ce ţi-ai cumpăra?“.

„O Biblie“, a răspuns ea.

Luat prin surprindere, domnul a spus: „Credeam că haine şi pantofi“. Fetiţa însă i-a spus că îşi dorea totuşi o Biblie. Apoi, domnul respectiv i-a întrebat pe părinţii fetiţei de ce n-au păstrat banii. După ce i-au spus că studiază Biblia cu Martorii lui Iehova, el a cumpărat două Biblii, una pentru fetiţă şi una pentru familia lui. De asemenea, i-a rugat pe Martori să studieze Biblia şi cu familia lui. Cele două familii fac progrese frumoase pe plan spiritual.

Republica Centrafricană

O tânără pe nume Teodora era extrem de timidă; din această cauză venea rareori la Sala Regatului, deşi părinţii ei sunt Martori. Însă cu ajutorul lui Iehova a reuşit să-şi învingă timiditatea. Când a început să vină mai des la întruniri, Teodora stătea retrasă, nu vorbea cu nimeni şi pleca imediat după terminarea întrunirii. După un timp, ea venea cu regularitate la Sala Regatului, dar foarte rar îndrăznea să dea mâna cu cei care veneau s-o salute. Cu timpul însă a început să participe cu răspunsuri şi să ia iniţiativa în a-i saluta pe alţii. Participarea în lucrarea de predicare a fost un alt obstacol greu de trecut. Când unele fete au râs de ea, Teodora a vrut să renunţe la predicare, dar l-a rugat pe Iehova să-i dea forţă să continue. În prezent, Teodora este o soră botezată şi continuă să dea răspunsuri frumoase la întruniri. Mai mult, ea face pionierat auxiliar şi conduce patru studii biblice, inclusiv cu una dintre persoanele care au râs de ea.

Madagascar

Un supraveghetor de circumscripţie şi soţia acestuia se îndreptau spre o congregaţie dintr-o zonă rurală. Pe drum s-au întâlnit cu nişte hoţi de vite înarmaţi cu topoare şi suliţe. Fratele şi sora noastră s-au rugat în tăcere pentru curaj. Apoi, sora le-a oferit hoţilor tractul O viaţă paşnică într-o lume nouă şi le-a spus: „În prezent, cu toţii trăim într-o continuă stare de teamă. Totuşi, Dumnezeu îi va distruge în curând pe cei răi şi va întemeia o lume nouă, în care va domni pacea“. Unul dintre hoţi a ascultat cu atenţie şi a primit tractul.

La un congres din anul următor, sora a fost abordată de un bărbat, care a întrebat-o dacă îl recunoaşte. El i-a spus că era unul dintre hoţii pe care sora îi întâlnise pe drumul de ţară, mai exact cel care acceptase tractul! Apoi i-a mai spus: „Când ne-am întâlnit, ne întorceam de la furat. Cuvintele tale m-au pus pe gânduri. Mi-am zis: «Nu ne e frică de poliţişti, pentru că scăpăm mereu de ei. Dar cum aş putea scăpa de Dumnezeu, dacă el îi va distruge pe cei răi?». Hotărât să aflu mai multe, am mers la un vecin care studia Biblia cu un Martor al lui Iehova. Am fost de acord să încep şi eu un studiu biblic cu el, iar la acest congres mă voi boteza“.

Mozambic

În 1992, Madalena avea în jur de 30 de ani când a suferit un accident de maşină în urma căruia a rămas paralizată de la mijloc în jos. Rareori ieşea din casă. După trei ani de la accident au venit Martorii şi au discutat în faţa casei cu tatăl ei, care era liderul unei grupări religioase ce se întrunea în curtea lor. Aflând de situaţia Madalenei, fraţii l-au întrebat ce mai face fiica acestuia. Când Madalena a auzit acest lucru, precum şi restul conversaţiei, i-a poftit pe fraţi înăuntru şi a fost impresionată de interesul lor sincer faţă de ea. A acceptat un studiu biblic şi s-a arătat foarte încântată de ceea ce învăţa. Fraţii au ajutat-o în multe feluri, inclusiv să vină la întruniri. În 2002, Madalena şi-a simbolizat prin botez dedicarea la Iehova.

Părinţii Madalenei au fost profund mişcaţi de grija pe care fraţii noştri i-au purtat-o fiicei lor. Mama ei a început să participe la întruniri şi, în cele din urmă, a renunţat la religia din care făcea parte. La început, tatăl Madalenei spunea că nu-şi va părăsi niciodată religia strămoşească, dar, cu timpul, a început şi el să vină la Sala Regatului. Membrii grupării sale religioase s-au străduit din răsputeri să-l determine să renunţe. Nu se putea ca tocmai el, liderul lor spiritual, să-i părăsească! Totuşi, tatăl Madalenei n-a dat înapoi! Şi-a distrus toate obiectele de cult, iar în 2007 el şi soţia lui s-au botezat. Întreaga familie continuă să-i aducă închinare singurului Dumnezeu adevărat, Iehova!

Zimbabwe

O fetiţă de nouă ani, pe nume Desibel, le depune mărturie colegilor şi profesorilor. Într-o zi a remarcat că învăţătoarea ei era tristă şi a întrebat-o care era motivul. Aceasta a răspuns că tocmai îi murise un nepoţel. Desibel i-a promis că îi va da o publicaţie care îi va aduce consolare. Când s-a întors acasă, fetiţa le-a cerut părinţilor broşura Când vă moare cineva drag, iar a doua zi i-a dus-o învăţătoarei. Aceasta a început imediat s-o citească şi, după doar câteva paragrafe, în ochi i-au apărut lacrimi de bucurie. Mai târziu, învăţătoarea le-a scris părinţilor fetiţei exprimându-şi aprecierea pentru instruirea pe care i-au dat-o fiicei lor şi pentru mângâierea pe care Desibel i-a adus-o în acele momente grele.

Ghana

Abigail locuia în sudul ţării cu bunicii, care erau prezbiterieni. Întrucât i se spusese că Martorii lui Iehova sunt profeţi falşi, Abigail s-a îngrijorat când a aflat că părinţii ei, care locuiau într-o regiune îndepărtată din Ghana, studiau Biblia cu Martorii. Prin urmare, le-a scris părinţilor şi i-a rugat să întrerupă studiul. Întrucât scrisoarea nu şi-a atins scopul, ea a călătorit 1 000 de kilometri până la părinţi. Acolo, spre marea ei surprindere, a înţeles din propria Biblie că nu există un iad în care cei răi să fie chinuiţi. Prin urmare, Abigail a început să studieze Biblia cu părinţii, să meargă la întruniri şi, nu după mult timp, a devenit vestitoare nebotezată. La un congres de circumscripţie recent, Abigail s-a botezat.

AMERICILE

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 55

POPULAŢIA 898 130 531

NUMĂRUL VESTITORILOR 3 449 038

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 3 548 101

Dominica

Multe femei care locuiesc pe această insulă îşi spală rufele la râu şi le întind la uscat pe pietrele mari de pe mal. O femeie care spăla rufe a văzut plutind pe apă un obiect care i s-a părut cunoscut. Când l-a ridicat, şi-a dat imediat seama ce era: o carte din care studia Biblia săptămânal cu Martorii lui Iehova. A pus cartea udă la uscat şi a continuat să-şi spele rufele.

Mai târziu, după ce a strâns hainele uscate, femeia a uitat să ia şi cartea. Câţiva pescari care au trecut pe acolo au văzut acea carte cu coperte aurii, iar unul dintre ei a luat-o. Titlul cărţii — Ce ne învaţă în realitate Biblia? — i-a stârnit curiozitatea, aşa că a început s-o citească. După un timp, două pioniere au venit să predice în satul pescarului respectiv. Când au ajuns şi la casa lui, pescarul a început să le depună mărturie surorilor, spunându-le că doar 144 000 de oameni merg la cer, că Regatul lui Dumnezeu a fost instaurat în 1914 şi că pământul va fi transformat în curând într-un paradis. Surorile l-au întrebat cum de ştia toate aceste lucruri, iar el le-a spus de cartea pe care o găsise şi din care citea în fiecare zi. Apoi le-a arătat cartea — uscată, într-adevăr, dar într-o stare destul de jalnică.

Una dintre surori şi-a dat atunci seama că era chiar cartea pe care femeia cu care studia Biblia o găsise plutind pe râu. S-a început un studiu biblic şi cu acel pescar, care face progrese şi îi aşteaptă cu nerăbdare de fiecare dată pe Martorii care vin să studieze cu el.

Bolivia

Deşi nu le este uşor, fraţii găsesc multă bucurie când predică în regiunea amazoniană a Boliviei. De exemplu, un grup de 10 surori şi fraţi pionieri au luat o barcă cu motor şi au călătorit 800 de kilometri pe râul Beni, de la Rurrenabaque până la Riberalta. În barcă au pus vase pentru gătit, corturi şi multe cutii cu literatură. În cele 70 de sate izolate pe care le-au vizitat au oferit peste 800 de cărţi, precum şi multe broşuri şi tracte. Au iniţiat studii biblice cu aproximativ 700 de persoane, dintre care 200 au continuat studiul. În multe sate, oamenii îi rugau pe Martori să rămână şi să-i înveţe mai multe lucruri din Biblie. Într-un orăşel, un om chiar s-a supărat pentru că fraţii n-au stat mai mult ca să studieze cu el şi le-a spus: „Am pornit împreună la drum. Trebuie să rămâneţi şi să duceţi la bun sfârşit munca importantă pe care aţi început-o!“

Canada

Normand lucrează de mulţi ani într-un combinat siderurgic din Montreal. În timpul pauzei de prânz, el citeşte textul zilei la cantină. Unii dintre colegii săi care l-au văzut citind au acceptat invitaţia lui de a analiza împreună textul zilei. În aceste discuţii, Normand se străduieşte să aplice materialul citit la viaţa de familie şi la relaţiile cu semenii. O persoană din conducere a asistat la o astfel de discuţie şi l-a chemat apoi pe Normand în biroul său. Cu ce scop? Pentru a-l lăuda şi pentru a-i spune că astfel de conversaţii au un efect pozitiv asupra angajaţilor şi promovează relaţii interumane mai bune.

Când la analizarea textului zilei au început să participe peste 30 de angajaţi, conducerea l-a rugat pe Normand să organizeze grupuri mai mici în diferite locuri din combinat. Iată ce spune fratele nostru: „În prezent, analizez textul zilei cu trei grupuri. Cei care participă la astfel de discuţii le numesc aduceri-aminte zilnice şi le apreciază atât de mult, încât atunci când eu nu sunt prezent, unul dintre colegi conduce discuţia pe marginea textului zilei din broşura Să examinăm Scripturile în fiecare zi. Apoi, când mă întorc, colegii mă întreabă ce n-au înţeles“. În ultimii cinci ani, Normand i-a ajutat pe unii dintre colegii lui să mediteze la câte un verset biblic în fiecare zi. Care au fost rezultatele? Au venit la adevăr peste 40 de persoane, colegi şi rude ale acestora.

Barbados

Sora Barker are 89 de ani şi se deplasează cu greutate. Ea însă îşi dorea mult să înceapă un studiu biblic. Întrucât nu poate merge în lucrarea din casă în casă, a încercat o altă metodă: mărturia prin telefon. Dar nici cu această metodă n-a reuşit să iniţieze un studiu biblic. În urma unei teme de la Sala Regatului despre rugăciune, sora l-a rugat fierbinte pe Iehova s-o ajute să înceapă un studiu biblic. Câteva zile mai târziu, şi-a luat Biblia şi câteva reviste şi a ieşit în faţa casei, hotărâtă să le predice oamenilor care treceau pe acea stradă puţin umblată. La un moment dat, un bărbat care se întorcea de la serviciu a trecut pe acolo, iar sora i-a oferit reviste. După o săptămână, în timp ce sora noastră era din nou în faţa casei, bărbatul a trecut pe acea stradă. Întrucât i-au plăcut revistele, sora i-a oferit de această dată cartea Ce învaţă Biblia şi i-a propus un studiu biblic. Spre marea ei bucurie, bărbatul, care locuia în apropiere, a acceptat invitaţia, astfel că ea a iniţiat primul ei studiu în 2008, la sfârşitul lunii mai. După câteva săptămâni, bărbatul a început să participe la întruniri. Bucuroasă, sora a spus: „Eram convinsă că Iehova răspunde la rugăciuni, dar nu credeam că atât de repede!“.

Chile

O pionieră din Santiago şi-a uitat într-un taxi mapa în care îşi ţinea revistele şi Serviciul pentru Regat, pe care îşi trecuse numele. Vrând să-i înapoieze surorii mapa cu reviste, şoferul de taxi i-a întrebat pe alţi Martori care predicau în acea zonă cum poate lua legătura cu sora respectivă. Când s-a întâlnit cu ea după două zile, în mapa pe care i-a înapoiat-o nu mai era decât Serviciul pentru Regat. Revistele dispăruseră. Şoferul şi-a cerut scuze şi i-a spus surorii că mai mulţi clienţi au fost interesaţi şi i-au cerut câte o revistă. Astfel, într-o singură zi, revistele noastre s-au oferit, practic, singure!

Nicaragua

Ernesto este un fost căpitan din trupele speciale ale armatei, care trăieşte într-un orăşel de pe coasta Mării Caraibilor. Jairo, un pionier special dintr-o altă zonă a ţării, a fost repartizat în acel orăşel, l-a întâlnit din casă-n casă pe Ernesto şi i-a propus să înceapă un studiu biblic. Deşi fostul căpitan a refuzat iniţial, Jairo n-a renunţat. În cele din urmă, Ernesto a acceptat să studieze Biblia. În timpul discuţiilor dintre cei doi, fratele nostru a spus că tatăl lui, comandantul trupelor contrarevoluţionare, fusese ucis de soldaţii armatei naţionale. Deşi n-a lăsat să se vadă, Ernesto a fost foarte tulburat de cele auzite, dar a continuat studiul şi a început să facă progrese spirituale. În cele din urmă, el a simţit că nu mai poate ascunde de Jairo secretul său. Cu tristeţe nemăsurată în glas, Ernesto i-a spus că fusese în fruntea soldaţilor care l-au capturat pe tatăl fratelui nostru. Ba mai mult, el însuşi ordonase uciderea acestuia. Jairo a rămas pur şi simplu fără cuvinte! Ernesto îi confirma de fapt ceea ce îi povestiseră foştii camarazi de arme ai tatălui său. Ernesto a crezut că prietenia lui cu Jairo tocmai se sfârşise. Însă fratele nostru, fără să nutrească ură faţă de elevul său, a continuat studiul cu Ernesto, care a făcut progrese şi s-a botezat atât el, cât şi soţia lui. Ernesto şi Jairo au rămas prieteni până în ziua de azi.

Venezuela

În vestul ţării, fraţii din oraşul Machiques predicau în teritoriile parcurse rar de la graniţa Columbiei cu Venezuela. Toţi localnicii au ascultat vestea bună! Şeful indienilor Yukpa le-a acordat fraţilor permisiunea să ţină pentru prima dată Comemorarea în această zonă. Conducerea şcolii şi mai mulţi vecini au pus la dispoziţie scaune, astfel că la acest eveniment au participat peste 200 de persoane. După încheierea întrunirii, şeful comunităţii a luat cuvântul, vorbind plin de respect în numele tuturor: „Martori ai lui Iehova, dorim să vă mulţumim pentru că aţi venit! Vă mai aşteptăm pe la noi. Voi ne învăţaţi adevărul, aşa că sunteţi oricând bine-veniţi!“. Peste 50 de persoane au început un studiu biblic.

ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 47

POPULAŢIA 4 026 656 360

NUMĂRUL VESTITORILOR 618 088

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 538 957

Taiwan

O soră din această ţară relatează următoarea experienţă: „M-am bucurat mult când mi-am cunoscut în sfârşit fratele vitreg pe care nu-l văzusem niciodată pentru că el şi familia lui locuiesc într-o zonă îndepărtată, în care este foarte greu de ajuns. Eu, tatăl nostru şi restul familiei mele am fost foarte impresionaţi când am aflat câte eforturi a trebuit să facă fratele meu şi familia lui pentru a ne vizita. Ei locuiesc într-o zonă unde nu sunt Martori; aşadar, mi-am propus să le depun mărturie, sperând din tot sufletul că vor accepta vestea bună. Am simţit o mare bucurie când soţia şi fiica fratelui meu au manifestat interes faţă de Biblie. Totuşi, cum puteam să-i ajut în continuare să afle mai multe despre scopurile lui Iehova şi după întoarcerea lor acasă? Prin intermediul internetului! Mi-au spus că, deşi locuiau într-o zonă izolată, aveau acces la internet. Prin urmare, ne-am cumpărat o cameră web şi am continuat studiul biblic prin internet. Spre surprinderea mea, această metodă chiar dă rezultate! Întrucât vedem cum reacţionează pe măsură ce înţeleg adevărul Bibliei, avem posibilitatea să-i ajutăm şi mai mult. Suntem recunoscători că ne putem folosi de internet pentru a le împărtăşi adevărul rudelor la care, altfel, nu am putea ajunge“.

Nepal

Purnamaya este o tânără de 16 ani care locuieşte într-un orăşel din Nepal. După ce unchiul i-a depus mărturie, ea a acceptat un studiu biblic şi a început să participe la întrunirile congregaţiei o dată pe săptămână. Pentru a ajunge la Sala Regatului, această tânără trebuie să călătorească două ore şi jumătate cu autobuzul. Viaţa nu este deloc uşoară pentru ea. Mama şi tatăl ei suferă de o boală grea: lepră. În plus, sunt foarte săraci. Prin urmare, ca să-şi ajute familia, Purnamaya este nevoită să se trezească dis-de-dimineaţă şi să muncească din greu. În ce constă munca ei? Trebuie să spargă pietre pentru a face pietriş. Ea merge şi la şcoală, iar când se întoarce acasă găteşte şi face curăţenie. Pentru banii pe care-i plăteşte de fiecare dată ca să ajungă la întruniri trebuie să muncească o zi întreagă. Uneori părinţii îi spun să nu mai facă atâtea eforturi pentru a merge la întruniri, ci mai bine să meargă la o biserică din orăşelul lor. Dar această tânără ştie că numai la Sala Regatului poate afla mai multe despre Iehova, astfel ea face tot ce-i stă în putere pentru a veni la întruniri. De exemplu, nu demult a trebuit să-şi vândă ceasul pe care-l primise cadou de la bunica. La întruniri, ea participă cu răspunsuri bine pregătite, iar în orăşelul natal le vorbeşte şi altora despre lucrurile pe care le învaţă. Această tânără este o sursă de încurajare pentru toţi cei care o cunosc.

Malaysia

În timpul ocupaţiei britanice, în Malaysia au fost aduşi mii de muncitori străini pentru a lucra pe plantaţiile de arbori de cauciuc. Li s-a oferit cazare în sate care se află chiar pe plantaţii. Multe dintre acele aşezări există şi în prezent, dar la unele dintre ele, care nu apar pe hărţi, se ajunge cu dificultate. În timp ce lucrau într-un teritoriu nerepartizat, 50 de fraţi au ajuns la un astfel de sat. Doi adolescenţi care au primit literatură şi-au exprimat aprecierea pentru lucrarea pe care o făceau fraţii şi s-au oferit să le arate cum se poate ajunge şi la alte sate. Bineînţeles, fraţii au acceptat bucuroşi întrucât nu cunoşteau zona. Cei doi tineri au pornit la drum cu motocicletele lor, iar fraţii i-au urmat cu maşinile pe drumurile întortocheate şi pline de noroi de pe plantaţii. În acest mod, fraţii au reuşit să ajungă în locuri unde Martorii lui Iehova nu fuseseră până atunci. În timp ce fraţii depuneau mărturie, cei doi tineri îi îndemnau cu entuziasm pe săteni să primească revistele şi să le citească. La sfârşitul zilei, fraţii reuşiseră să viziteze trei sate datorită ajutorului primit de la aceşti tineri altruişti, care au fost dispuşi să meargă cu motocicleta chiar şi 45 de minute între două sate. Astfel, oamenii din acea zonă au auzit pentru prima dată vestea bună, vestitorii oferind peste 5 000 de reviste în acel weekend.

EUROPA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 47

POPULAŢIA 733 775 190

NUMĂRUL VESTITORILOR 1 542 507

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 789 219

Rusia

Tatyana are cancer la creier. Cu câţiva ani în urmă, ea a suferit o intervenţie chirurgicală complicată pe creier, după care a fost dusă într-un salon pentru pacienţi cu şanse minime de recuperare. Un preot ortodox venea în salon pentru ca pacienţii să se spovedească înainte de a muri. Tatyana a văzut o femeie din salon care, adunându-şi toate puterile, i-a dat preotului nişte bani. După ce preotul a plecat, Tatyana a întrebat-o pe doamnă dacă se simţea mai bine. „Nu“, i-a răspuns doamna dezamăgită, „şi n-am înţeles nimic din ce mi-a spus“. Atunci Tatyana i-a vorbit doamnei despre speranţa învierii, iar doamna i-a mulţumit Tayanei şi i-a spus: „Acum mă simt într-adevăr mai bine!“. Directorul clinicii a auzit cele întâmplate şi i-a spus preotului să nu mai vină. Cât despre Tatyana, ea a fost mutată într-un alt salon, ca să poată vorbi cu alţi pacienţi. Directorul clinicii i-a cerut adresa sălii în care se întrunesc Martorii lui Iehova. Înainte de internare, Tatyana îl rugase pe Iehova să-i dea putere să predice în continuare. Ea este convinsă că El i-a răspuns la rugăciune. În acea lună, Tatyana a raportat peste 100 de ore! Deşi starea sănătăţii ei s-a înrăutăţit şi nu mai poate ieşi din casă, Tatyana continuă să fie vizitată de cei cărora le-a depus mărturie în timpul frecventelor ei vizite la spital.

Georgia

Două pioniere speciale temporare au fost repartizate într-o zonă unde nu sunt Martori ai lui Iehova. În timp ce au plecat în recunoaştere prin noul teritoriu, surorile s-au rătăcit. Zăpada le ajungea până la genunchi, iar ele încercau din răsputeri să găsească drumul spre casă. Îngheţate de frig şi obosite, au zărit urme de paşi care duceau spre o casă, aşa că au început să strige după ajutor. La poarta casei a ieşit o tânără pe nume Khatuna, care le-a invitat imediat înăuntru, la căldură. Mulţumindu-i, surorile i-au spus că erau Martore ale lui Iehova. Khatuna le-a explicat surorilor că, în timp ce acestea rătăceau prin zăpadă, ea şi familia ei se rugaseră împreună, cerându-i lui Dumnezeu să le arate adevărul. După câteva minute au apărut şi cele două pioniere, iar Khatuna şi familia ei au văzut în această vizită un răspuns la rugăciunea lor! În prezent, patru persoane din familia Khatunei studiază Biblia, iar două dintre ele, Khatuna şi soacra ei, sunt vestitoare nebotezate.

Marea Britanie

Reston, care nu folosise niciodată metoda directă pentru a iniţia un studiu biblic, şi-a propus să folosească această metodă. Înainte de a bate la prima uşă, Reston a făcut o scurtă rugăciune în gând, cerându-i lui Iehova ajutorul. I-a deschis un tânăr pe nume Andy, care a acceptat imediat un studiu biblic. Reston a stabilit cu Andy să-i aducă în aceeaşi zi cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia? Mai târziu, în timp ce se întorcea cu autobuzul la Andy, Reston a observat că şoferul autobuzului era chiar un domn căruia îi ducea cu regularitate revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! Încurajat de reacţia pozitivă a lui Andy, fratele s-a hotărât ca în momentul în care vor ajunge în staţie să-i propună şi şoferului un studiu biblic.

Între timp, o doamnă în vârstă l-a recunoscut pe Reston şi l-a rugat s-o viziteze pe prietena ei, care era bolnavă, şi să se roage pentru ea. Bineînţeles, Reston a acceptat, spunând că i-ar face mare plăcere să vorbească cu doamna respectivă şi să-i ofere mângâiere din Biblie. Cu ajutorul cărţii Ce ne învaţă Biblia, Reston i-a arătat doamnei foloasele unui studiu biblic. Doamna i-a spus că i-ar plăcea să studieze Biblia. Un tânăr care stătea în faţa lor a auzit conversaţia şi şi-a exprimat interesul faţă de fotografiile din carte. De aceea, Reston i-a dat tânărului cartea, deşi era singurul exemplar. Când autobuzul a ajuns în staţie, Reston i-a propus şoferului un studiu biblic gratuit la domiciliu. Spre surprinderea lui, şoferul a acceptat imediat şi i-a spus că avea multe întrebări pe marginea Bibliei. Reston s-a dus repede acasă la un frate care locuia în apropiere ca să facă rost de o altă carte Ce învaţă Biblia. În seara aceea a ajuns şi la Andy, care a primit cu bucurie cartea şi a început un studiu biblic. După puţin timp, Andy a început să pună în aplicare cele învăţate. El şi şoferul de autobuz asistă la întruniri, iar Reston conduce 15 studii biblice, toate iniţiate prin metoda directă. Acum, ori de câte ori merge în predicare, are grijă să nu-i lipsească din geantă câteva exemplare ale cărţii Ce învaţă Biblia.

François, Monica şi cei doi copii ai lor se întorceau la maşină după o dimineaţă petrecută în lucrarea de predicare. Fiica lor de doi ani şi jumătate pe nume Shaé nu voia să urce în maşină până nu dădea şi ultimul ei tract. Chiar în momentul acela, de cealaltă parte a drumului a oprit o maşină din care au coborât două femei. Bucuroasă, fetiţa i-a oferit uneia dintre ele tractul O viaţă paşnică într-o lume nouă, iar Monica i-a explicat despre ce este vorba în tract. Femeia, pe nume Sierra, s-a arătat interesată şi a invitat-o pe sora noastră acasă la ea pentru a studia Biblia cu două surori ale ei care erau adolescente. La prima vizită, Sierra a întrebat-o pe Monica dacă şi cei doi fii ai ei ar putea începe un studiu. Mai târziu li s-a alăturat şi nepotul Sierrei. Deşi nu participa la aceste studii, Sierra era prezentă şi punea multe întrebări. În cele din urmă a acceptat şi ea un studiu biblic. Apoi, soţul ei a făcut acelaşi lucru. Mai târziu, mama Sierrei, alţi membri ai familiei şi câţiva prieteni au cerut şi ei un studiu biblic. Astfel, au fost iniţiate 11 studii biblice. De unde a pornit totul? De la hotărârea unei fetiţe de a oferi ultimul tract pe care îl mai avea. Patru dintre aceste persoane participă cu regularitate la întrunirile congregaţiei.

Italia

Jennifer face parte din congregaţia de limbă rusă din Milano. Ea a purtat câteva discuţii biblice la telefon cu o ucraineancă pe nume Valentina. După un timp au stabilit să se întâlnească pentru prima dată într-o staţie de metrou. Valentina i-a spus lui Jennifer că va purta o haină roşie. Sora noastră a ajuns acolo şi a zărit o femeie cu o haină roşie care aştepta pe cineva. Jennifer s-a apropiat de ea şi i-a zis: „Bună ziua, sunteţi doamna Valentina?“. „Da“, i-a răspuns ea. „Eu sunt Jennifer“, i-a spus sora. Doamna însă n-a reacţionat în niciun fel. Derutată, Jennifer a întrebat-o: „Pe mine mă aşteptaţi, nu-i aşa?“.

„Nu“, i-a răspuns doamna. Era într-adevăr ucraineancă, se numea Valentina şi purta o haină roşie, dar aştepta pe altcineva! Jennifer i-a explicat râzând ce se întâmplase. Apoi i-a depus mărturie şi ei, abordând subiectul pe care îl pregătise pentru cealaltă Valentina. Doamna a ascultat-o cu interes. Apoi i-a spus surorii noastre că îi place să citească din Biblie şi i-a arătat o foaie de hârtie pe care îşi copiase Psalmul 91. Jennifer a început un studiu biblic cu această doamnă. Dar ce s-a întâmplat cu cealaltă Valentina? Jennifer a întâlnit-o mai târziu şi a început un studiu biblic şi cu ea.

România

Un frate a mers în vizită la o familie de cunoscuţi şi le-a vorbit din Biblie. Aceştia voiau să ştie ce spune Biblia despre relaţiile dintre soţ şi soţie, dar nu prea aveau timp să poarte discuţii biblice. Cei doi aveau un stil de viaţă sănătos, iar soţul obişnuia să alerge în fiecare zi. După ce a încercat de mai multe ori să continue discuţia biblică, fratele l-a întrebat pe domnul respectiv dacă era de acord să alerge împreună. Bărbatul a acceptat cu bucurie. Totuşi, fratele nu avea antrenament şi nu după mult timp şi-a dat seama cât este de greu să depui mărturie în timp ce alergi! Iată ce a spus el: „Am reuşit să predic îmbrăcat în trening, fără să am Biblia la mine şi citând versetele din memorie. După câteva zile de alergat, interesul celor doi tineri faţă de adevăr a crescut şi s-a început cu ei un studiu biblic. Acum, bărbatul este vestitor nebotezat, participă cu zel la lucrarea de predicare şi s-a înscris la Şcoala de Serviciu Teocratic împreună cu fiul şi fiica sa.

OCEANIA

NUMĂRUL ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR 30

POPULAŢIA 37 545 115

NUMĂRUL VESTITORILOR 97 329

NUMĂRUL STUDIILOR BIBLICE 55 266

Australia

Iată ce ne scrie un pionier: O doamnă pe nume Pam, medic de profesie, m-a rugat să-i aduc cu regularitate revistele noastre. Întrucât are un program încărcat şi o găseam acasă doar o dată la câteva luni, obişnuiam să-i las sub uşă ultimele numere ale revistelor, punând de fiecare dată şi un bileţel pe care-i scriam câteva cuvinte. După şapte luni în care nu m-am mai întâlnit cu ea, am lăsat sub uşă împreună cu revistele şi o invitaţie la congresul de district care urma să se ţină în scurt timp. Deşi i-am scris numărul meu de telefon, nu am primit nicio veste de la ea. În noiembrie, la câtva timp după congres, am trecut din nou pe la această doamnă şi am găsit în uşă un bilet care îmi era adresat.

Doamna respectivă mi-a scris că revistele noastre îi plac foarte mult. Ea le oferă şi altor medici de la spitalul unde lucrează, care, la rândul lor, le dau şi pacienţilor să le citească. De asemenea, mi-a scris că a fost o adevărată plăcere să participe la „reuniunea“ noastră, cum a numit ea congresul de district. De fapt, pentru a putea asista, şi-a luat trei zile libere de la serviciu. În plus, a făcut mai multe copii xerox ale invitaţiei la congres şi le-a împărţit celorlalţi colegi menţionând că oricine era interesat putea s-o abordeze. Până la sfârşitul săptămânii, alţi 16 medici şi-au luat liber pentru a asista la congres. Astfel, 17 persoane interesate au asistat la acel congres de district. Şi totul a pornit de la o singură invitaţie, şi aceea lăsată sub uşă! În prezent, Pam studiază cu ajutorul cărţii Ce învaţă Biblia şi poartă cu regularitate discuţii biblice cu ceilalţi colegi care au participat la congres.

Un alt frate relatează: „În timp ce treceam pe lângă o casă unde fraţii fuseseră rugaţi să nu mai revină, am văzut un bărbat şi o femeie, care stăteau trişti pe verandă şi plângeau. Parcă nu mă lăsa inima să merg mai departe. M-am apropiat şi i-am întrebat dacă pot să-i ajut cu ceva. Cei doi m-au invitat înăuntru şi au început să-şi descarce sufletul. Mi-au spus că de trei ani nu-şi mai văzuseră fiica. Femeia urma să sufere o intervenţie chirurgicală şi îi era teamă că nu va supravieţui şi nu-şi va mai vedea fiica. Cu câteva zile înainte, îi ceruseră ajutor pastorului de la biserica lor, dar acesta n-a dat nicio atenţie problemei lor. Prin urmare, le-am împărtăşit câteva idei din Biblie, arătându-le că Iehova este aproape de cei cu inima frântă.

După aproape o oră, la uşă a bătut cineva. La început, credeam că era pastorul lor, dar în faţa uşii stătea o tânără elegantă. Era fiica pe care n-o mai văzuseră de atâta timp! A fost un moment foarte emoţionant şi am zis că poate ar fi mai bine să plec. Dar fiica lor m-a rugat să rămân pentru că avea să le spună ceva părinţilor ei. Ea ne-a povestit că în urmă cu mai mult timp o luase pe o cale greşită, apucându-se de băutură şi de droguri. Dar apoi a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi s-a simţit îndemnată să se întoarcă acasă şi să-şi refacă relaţiile cu părinţii. Se botezase recent, devenind astfel o Martoră a lui Iehova“.

Câteva zile mai târziu, pastorul a trecut pe la acea familie şi a aflat că fiica lor s-a întors acasă pentru că devenise Martoră a lui Iehova. A ieşit din casă fără să spună nicio vorbă. Înainte însă, bărbatul i-a spus să ia de pe masă o scrisoare; era scrisoarea prin care îşi anunţau retragerea din biserică.

Papua Noua Guinee

Un grup format din 23 de fraţi şi de surori au mers pe jos până într-un teritoriu rareori parcurs ca să predice. Drumul până acolo era dificil, pentru că vestitorii trebuiau să traverseze munţi şi râuri. Într-un sat, ei au întâlnit un pastor anglican care a fost încântat să audă explicaţia dată de o soră textului din Daniel 2:44. El i-a spus surorii: „Noi, cei de-aici, suntem ca nişte oi rătăcite“. Apoi a acceptat revistele şi broşurile noastre şi a cerut o Biblie.

Trei zile mai târziu, două surori au discutat într-un alt sat cu două tinere, care au primit cu bucurie mesajul despre Regat. În aceeaşi după-amiază, când tatăl lor s-a întors de la grădină, ele i-au povestit ce aflaseră din Biblie. Acesta le-a spus că dorea să afle şi el mesajul îmbucurător al Bibliei. Întrucât era şeful satului, a cerut să se pregătească mâncare şi să le fie trimisă fraţilor. Spre seară, şi-a luat lampa şi a venit împreună cu alţi săteni la căsuţa unde înnoptau fraţii. El le-a spus: „Am fost surprinşi de vizita voastră, pentru că este prima oară când vin Martorii lui Iehova la noi în sat“. Fraţii le-au citit Matei 24:14, arătându-le motivul pentru care erau acolo. Apoi le-au vorbit despre binecuvântările pe care le va aduce Regatul şi le-au dat literatură.

În cea de-a cincea zi, în jurul prânzului fraţii au ajuns într-un sat. Sătenii au crezut că fraţii urmau să rămână acolo peste noapte. Prin urmare, au început să ridice un adăpost în care fraţii să poată dormi, dar ei le-au spus că doreau să vorbească cu toţi săteni şi să plece în aceeaşi zi. Sătenii au fost receptivi la vestea bună, iar şeful satului a primit literatură, oferindu-le fraţilor în schimb nuci de cocos, banane şi fructe de papaia.

Fiji

Într-o zonă rurală, pionierii merg în lucrare pe jos, umblând pe drumuri prăfuite sau pline de noroi. Nagamma, şi fiica ei Reshma, care sunt pioniere regulare, au invitat-o pe Ushla, o soră nevăzătoare, să le însoţească în lucrare şi să facă pionierat auxiliar în luna respectivă. Cele două pioniere mergeau pe jos mulţi kilometri în fiecare zi, având-o între ele pe sora nevăzătoare. Într-o zi ploioasă, o familie care stătea la poartă le-a văzut pe cele trei surori ce se străduiau să ocolească bălţile de pe drum. La un moment dat au observat că sora nevăzătoare a călcat într-o baltă şi s-a murdărit cu noroi. Celelalte surori s-au aplecat şi i-au curăţat noroiul de pe picior. Din curiozitate, bărbatul le-a chemat la el pe surori şi le-a zis: „Vă vedem pe aici în fiecare zi; unde vă duceţi?“. După ce ele i-au spus că mergeau la un studiu biblic, bărbatul le-a zis că vrea să asculte şi el acel mesaj atât de important pe care surorile îl duceau până departe altor oameni! Şi cu această familie s-a început un studiu biblic.

Guam

Liza, o tânără filipineză, era menajeră la o familie de pe insula Tinian. Când Martorii lui Iehova veneau pe acolo, ea le cerea revistele Treziţi-vă! şi Turnul de veghe. Deşi spunea că îi plac publicaţiile noastre, în realitate ea le folosea la aprins focul.

În primăvara anului 2007, Liza şi-a pierdut locul de muncă şi, întrucât nu avea unde să stea, dormea pe plajă. Într-o zi, ea a trecut prin faţa Sălii Regatului, unde erau două surori care stăteau la umbră. Amabile, surorile i-au oferit şi Lizei două fructe de mango. A doua zi, când a trecut pe acolo, surorile au abordat-o din nou. În timpul discuţiei, Liza le-a spus: „Sper ca într-o zi să vin şi eu la voi, la biserică“. Deşi surorile s-au simţit puţin stânjenite că nu luaseră iniţiativa s-o invite, au îndemnat-o să vină la întrunirea care se ţinea în acea seară. Liza a acceptat invitaţia, sperând că Martorii o vor ajuta să-şi găsească un loc de muncă.

La Sala Regatului, Liza a fost impresionată de sinceritatea de care dădeau dovadă fraţii şi surorile, precum şi de interesul lor faţă de semeni. Mişcată până la lacrimi, ea şi-a dat seama că venise la întrunire doar pentru că-şi urmărea propriul interes. În plus, şi-a adus aminte de toate revistele pe care le arsese. Iubirea pe care i-au arătat-o fraţii şi surorile i-a sensibilizat inima şi de atunci ea vine la toate întrunirile şi studiază Biblia. În cele din urmă şi-a găsit un loc de muncă, a devenit vestitoare nebotezată, iar în februarie 2008 s-a botezat.

[Legenda fotografiei de la pagina 45]

Madalena

[Legenda fotografiei de la pagina 48]

Studiul „Turnului de Veghe“ ţinut pe o barcă

[Legenda fotografiei de la pagina 50]

Sora Barker în timp ce aşteaptă cu răbdare să le predice trecătorilor

[Legenda fotografiei de la pagina 53]

Purnamaya face pietriş pentru a-şi ajuta familia pe plan material

[Legenda fotografiei de la pagina 54]

Pe o plantaţie de arbori de cauciuc, depunând mărturie unei indience

[Legenda fotografiei de la pagina 57]

Reston studiind cu Andy

[Legenda fotografiei de la pagina 58]

Shaé

[Legenda fotografiei de la pagina 63]

Nagamma şi Reshma alături de Ushla