Raportul mondial

◼ ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 47

Populaţia: 3 896 182 946

Numărul vestitorilor: 582 360

Numărul studiilor biblice: 453 069

Kirghizstan: Svetlana, o pionieră auxiliară, nu găsea pe nimeni acasă la o locuinţă din teritoriul ei. Odată, când a trecut pe-acolo şi-a spus în sinea ei că n-avea nici un rost să mai sune la uşă că oricum n-avea să-i răspundă nimeni. Totuşi a încercat din nou şi, spre surprinderea ei, i-a deschis o tânără. Aceasta a fost peste măsură de încântată să stea de vorbă cu Martorii lui Iehova, spunând că mai studiase Biblia, dar că pierduse legătura cu fraţii. Svetlana a întrebat-o dacă nu i-ar plăcea să primească revistele în fiecare lună. Tânăra a răspuns că dorea nu numai să primească revistele, ci şi să studieze Biblia cu regularitate acasă la ea! A început imediat studiul, iar acum asistă la întrunirile creştine.

Japonia: Două surori care depuneau mărturie într-un teritoriu comercial au mers la biroul unui avocat care avea reputaţia că-i ajută pe cei nevoiaşi. O doamnă le-a respins imediat, spunându-le că este ocupată, dar a acceptat revistele. Surorile au revenit şi au găsit-o doar pe doamna respectivă. Înainte să reuşească s-o salute, doamna le-a întrebat iritată: „De ce sunt omorâţi copii nevinovaţi? De ce a ajuns lumea în starea asta? Vreau să-mi aduceţi argumente convingătoare! Dacă ştiţi, răspundeţi-mi!“ Timp de oră, surorile au discutat cu doamna respectivă despre suveranitatea universală. Atitudinea ei s-a schimbat treptat. Le-a mulţumit surorilor pentru răspunsurile biblice primite la nişte întrebări pe care le credea fără răspuns. Când surorile se pregăteau să plece, doamna le-a oferit adresa şi numărul ei de telefon spunându-le: „De obicei le dau adresa şi numărul de telefon doar celor foarte apropiaţi. Dar voi sunteţi altfel. Aş dori să ne mai vedem. Ceea ce am discutat noi nu este ceva lipsit de importanţă“. S-a iniţiat un studiu biblic.

Nepal: O femeie care mergea de mulţi ani la biserică era dezamăgită din cauza lăcomiei şi certurilor pe care le observa printre enoriaşi. În urma unui scandal legat de donaţii, soţul ei care devenise pastor a fost exclus din biserică. A început să bea în exces şi nu s-a mai îngrijit de familie. Soţia lui căuta cu disperare adevărul şi se ruga zilnic. Ca să-şi întreţină familia, ea a început să lucreze la un centru de reciclare a hârtiei. În timp ce sorta cărţile, revistele şi ziarele, ea a găsit cartea Uniţi în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat. A ascuns-o în haine şi a luat-o acasă. Citea zilnic din ea şi se tot ruga. Într-o zi, la uşa ei a bătut o pionieră specială pe nume Bishnu. Femeii respective i-a plăcut mesajul lui Bishnu şi a invitat-o înăuntru. Treptat, femeia a început să remarci asemănări între ce-i spunea Bishnu şi ce citise în carte. Când, în sfârşit i-a arătat lui Bishnu cartea, a fost încântată să afle că era o publicaţie a noastră. Ea studiază acum Biblia cu regularitate şi asistă la toate întrunirile împreună cu copiii ei.

Sri Lanka: Deşi nu era încă vestitor nebotezat, Punchibanda s-a gândit să depună mărturie informală. A abordat un cerşetor care i-a spus că fiica sa cea mai mare suferise şi murise din cauza unei boli. Merseseră la biserica Adunările lui Dumnezeu sperând că aici avea să fie vindecată, dar în zadar. Punchibanda i-a explicat că Dumnezeu nu mai face vindecări în prezent şi că toate bolile vor fi înlăturate sub domnia Regatului lui Dumnezeu. În plus, i-a oferit cerşetorului câteva reviste pe această temă. Apoi l-a invitat la Sala Regatului. Bărbatul respectiv s-a dus acasă, le-a spus celorlalţi de invitaţia primită şi le-a arătat revistele. Şi soţia lui primise reviste şi fusese invitată la Sala Regatului. Bărbatul a decis să meargă mai întâi el la sală. Fraţii şi surorile l-au primit cu căldură. În prezent, el, soţia, băiatul lor şi două fete asistă la întruniri şi se asociază cu poporul lui Iehova.

Liban: O pionieră specială originară din Filipine relatează: „În lucrarea stradală am întâlnit o filipineză. Am vizitat-o la locul ei de muncă şi am reuşit să iniţiez un studiu biblic. Avea multe întrebări. Uneori nici nu apucam să-i răspund la o întrebare, că-mi şi punea alta. Însă apropiaţii ei, membri activi ai unei biserici, i s-au opus. Din nefericire, doamna respectivă a cedat şi întrerupt studiul, deşi o încurajasem să nu renunţe. Atunci mi-am zis: «Dacă are calităţile unei „oi“, o să reînceapă într-o bună zi studiul». A trecut un an şi tot mă mai gândeam la ea. Aşa că m-am hotărât să-i scriu, să-i spun că n-am uitat-o şi că m-aş bucura s-o revăd. După ce m-a sunat, am trecut pe la ea. Acum era şi mai interesată decât înainte. Lucrurile despre care discutasem erau încă vii în inima ei şi le preţuia profund. Mi-a spus că fusese la multe biserici, dar că nici una nu preda adevărul. A reînceput studiul, a făcut progrese, iar acum este botezată. Fiul ei de 12 ani este vestitor nebotezat“.

India: O soră scrie: „În timp ce predicam de la uşă la uşă am observat o fetiţă care, cum ne-a văzut, a intrat în casă. Imediat a ieşit un bărbat şi ne-a cerut să plecăm. În timp ce ne îndepărtam, am observat că fetiţa vorbea cu bărbatul respectiv. Apoi, când aşteptam autobuzul, fetiţa s-a apropiat de noi pe bicicletă şi ne-a spus: «Ştiu că Iehova este Dumnezeul adevărat. Vă rog să mă învăţaţi din Biblie. M-am dus în casă ca să vă invit înăuntru, dar proprietarul nu mi-a dat voie». Am întrebat-o de unde ştia că Iehova este Dumnezeul adevărat. A spus că înainte cu doi ani, a văzut din autobuz o întrunire creştină mare. Era un congres de district. A coborât din autobuz şi a asistat la toate cele trei zile de congres. Se aştepta ca Martorii lui Iehova să vină la ea acasă. Observând cât de interesată era, am dus-o acasă la o soră unde am iniţiat un studiu biblic. A început să asiste cu regularitate la întruniri şi face progrese spirituale frumoase“.

◼ AFRICA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 781 767 134

Numărul vestitorilor: 1 015 718

Numărul studiilor biblice: 1 820 540

Uganda: Lucy este Martoră şi lucrează într-un laborator medical mare. În urma unui inventar, s-a constatat că lipsea o importantă sumă de bani. Lucy şi unii dintre colegii ei au fost puşi să jure că nu furaseră acei bani. Când i-a venit rândul să jure pe Biblie că nu e vinovată, Lucy a deschis la Proverbele 15:3 şi a citit cu glas tare: „Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, văzând răul şi binele“. După o clipă de tăcere apăsătoare, vinovatul s-a dus la şeful laboratorului şi şi-a recunoscut vina. Acesta le-a spus tuturor să nu uite „versetul lui Lucy“. Mai apoi, Lucy a primit o mărire de salariu şi i s-au dat în grijă cheile laboratorului.

Benin: Josué a avut de înfruntat multe ridiculizări din partea colegilor de clasă. Când a răspuns greşit la o oră, unii colegi şi-au bătut joc de el spunând: „Măi, preot al lui Iehova, cum se poate ca tocmai tu să greşeşti?“ Şi alţii au început să-i vorbească dispreţuitor spunând: „Pierde vremea plimbându-se cu servieta lui“.

Josué recunoaşte: „Mă speria gândul că aveam să-mi întâlnesc colegii de clasă când mergeam în predicare la sfârşit de săptămână“. După ce s-a rugat cu privire la acest lucru, Josué l-a abordat pe un bătrân. Acesta l-a îndemnat să treacă la acţiune mergând mai mult în minister şi oferindu-le fără teamă literatură colegilor de clasă. Josué a avut succes pe trei planuri. El spune: „Acum fac de multe ori pionierat auxiliar. Doi dintre colegii care obişnuiau să-şi bată joc de mine sunt elevii mei. Şi am şi note mai mari“.

Etiopia: Cu aproximativ doi ani în urmă, Asnakech a găsit un carnet de şofer şi a luat legătura cu posesoarea, o doamnă pe nume Elsa, pentru a i-l înapoia. Aceasta a fost uimită de cinstea lui Asnakech şi a dorit să o răsplătească dându-i bani. Asnakech însă a refuzat şi i-a oferit Elsei broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? A doua zi, Elsa a început să studieze Biblia. Ea a spus că ştia de numele Iehova de la tatăl ei, care era preot. După ce toată familia a asistat la un congres de district, soţul Elsei a început şi el un studiu biblic. Însă, când a aflat, tatăl ei s-a înfuriat zicând că Martorii lui Iehova sunt nişte oameni de nimic. Hotărâtă să continue studiul, Elsa i-a spus în mod politicos tatălui ei că Martorii nu erau nici pe departe aşa cum îi credea el. Dezamăgit, i-a luat Elsei broşura Ce pretinde, fără ca ea să ştie. A citit-o de câteva ori şi a rămas impresionat. După aceea, când îi saluta pe trecători cu obişnuita binecuvântare, el nu mai pomenea de Trinitate. În scurt timp, a fost catalogat drept „apostat“, iar unii enoriaşi au vrut să-l ia la bătaie. Prin urmare a hotărât să se mute la Addis Abeba, unde a început şi el să studieze Biblia. Elsa şi şapte membri ai familiei sale au devenit Martori. În plus, şi soţul şi băiatul lor fac progrese frumoase.

Coasta de Fildeş: Anderson i-a oferit broşura Ce pretinde proprietarului unui magazin care citea mereu din Biblie. Nu după mult timp, s-a iniţiat un studiu biblic. Bărbatului i-a plăcut în special lecţia „Viaţa de familie care îi face plăcere lui Dumnezeu“. El a spus: „Nu ştiam că bărbaţii şi femeile au fiecare rolul lor în căsnicie. Când veneam acasă târziu, nici nu voiam să iau în seamă ce-mi zicea soţia. Îi spuneam: «Eu sunt bărbatul şi pot să plec când vreau. Tu eşti femeia şi trebuie să ai grijă de casă». Acum mă întorc acasă imediat după ce ies de la serviciu şi o ajut pe soţia mea la treburile casei“.

Kenya: Un băieţel de şapte ani care este în clasa a doua a auzit de vizita supraveghetorului de circumscripţie. Cu o săptămână înainte, el l-a abordat pe directorul şcolii şi i-a cerut permisiunea să-l lase să asiste la întrunirea de marţi după-amiaza. Acesta a acceptat să-l învoiască. Însă, a doua zi, băieţelul a fost trimis acasă cerându-i-se să se întoarcă împreună cu părinţii şi cu presupusul vizitator. Drept urmare, supraveghetorul de circumscripţie s-a dus la şcoală împreună cu tatăl băieţelului. Directorul a fost uluit când a văzut că vizitatorul a venit şi că a mers mai bine de o oră pe povârnişuri de deal ca să-l întâlnească. A acceptat literatură, iar de atunci este foarte prietenos şi cooperant.

Malawi: Când mergea în predicare, un frate era deseori hărţuit de un bărbat pe bicicletă. Imediat ce-l vedea pe fratele nostru predicând, bărbatul se oprea şi încerca să se ia la harţă cu el. Odată chiar a vrut să-i smulgă fratelui Biblia din mână. Într-o zi, când fratele ţinea un studiu biblic, bărbatul a trecut pe acolo. Vrând să repare ceva la bicicletă, bărbatul şi-a prins mâna în spiţele roţii din faţă şi s-a rănit grav la degete. Deşi avea dureri crunte, singurul care i-a sărit în ajutor a fost fratele nostru, care l-a pansat şi a luat măsuri ca să fie dus la spital. Mai târziu, fratele a mers să-l viziteze acasă. Stânjenit de felul în care se comportase, bărbatul a mărturisit că se lăsase influenţat de nişte zvonuri false. El a spus: „Voi vă închinaţi singurului Dumnezeu adevărat. După cât v-am dat de furcă, n-aş fi crezut că mă puteţi trata cu atâta omenie“.

Camerun: O tânără soră se afla într-o sală de aşteptare aglomerată a unui spital, când a intrat un bătrân bolnav. Cum toate scaunele erau ocupate, bătrânul a fost nevoit să rămână în picioare. Sora îşi aminteşte: „Mi-a fost milă de el şi i-am dat locul meu. Toţi au început să şuşotească pentru că, odată cu locul, l-am lăsat şi să intre înaintea mea la consultaţie. Apoi, o doamnă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat ce religie aveam. I-am spus că eram Martoră a lui Iehova. Ea m-a felicitat deoarece, în opinia ei, foarte puţini tineri ar fi făcut ce făcusem eu. M-am folosit de această ocazie pentru a le depune mărturie atât ei, cât şi altor persoane. Am oferit câteva tracte pe care le aveam la mine. Am răspuns la mai multe întrebări. Unii dintre cei cu care am vorbit şi-au schimbat părerea despre Martorii lui Iehova şi s-au arătat mai dispuşi să fie vizitaţi acasă de aceştia“.

Togo: În timp ce lucrau într-un teritoriu izolat, câţiva fraţi au dat peste un tânăr care s-a bucurat că-i întâlnise. Le-a arătat două carneţele în care copiase toată cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ şi o parte din cartea „Convingeţi-vă de toate lucrurile“. El văzuse aceste publicaţii în casa unui pastor evanghelist, unde locuise o vreme. Pastorul avea în biblioteca sa un raft cu cărţi preferate şi un altul cu cărţi „fără importanţă“. Tocmai aici găsise tânărul cărţile. După ce a citit câteva pagini dintr-una, tânărul a fost captivat de mesajul ei. Întrucât nu a putut-o lua şi nu ştia unde să găsească alta, a copiat-o. Când a început să le vorbească altora despre cele citite, atât mama lui, cât şi pastorul i s-au opus. Fraţii i-au oferit alte publicaţii şi acum îl ajută să facă progrese spirituale.

Africa de Sud: Thandi, o Martoră, a fost rugată de patroana ei să stea de vorbă cu o colegă pe nume Bella care avea probleme conjugale. Întrucât soţul ei, poliţist, o abuza fizic şi emoţional, Bella se hotărâse să divorţeze. Thandi i-a oferit Bellei două exemplare ale cărţii Secretul unei familii fericite şi a îndemnat-o să-i dea unul soţului ei. Când a discutat cu ea după o săptămână, Thandi a aflat că soţul Bellei a început să citească cartea şi că în familia ei era acum linişte. După trei luni, Bella i-a spus lui Thandi că Dumnezeu i-a salvat căsnicia prin intermediul rugăciunii şi al cărţii Familie fericită. Când a aflat, patroana Bellei a spus că toţi cei 2 000 de angajaţi ai săi ar trebui să primească un exemplar al acestei cărţi. Până acum, Thandi le-a oferit colegilor 96 de exemplare. Compania a făcut o donaţie pentru lucrarea mondială a Martorilor lui Iehova.

◼ CELE DOUĂ AMERICI

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 879 073 403

Numărul vestitorilor: 3 199 841

Numărul studiilor biblice: 3 022 264

Venezuela: O familie de Martori şi-a schimbat recent linia telefonică şi a primit un nou număr de telefon. Din cauza unei defecţiuni tehnice, ei au început să fie sunaţi de oameni ce încercau să ia legătura cu o astrologă de la postul local de televiziune. Membrii familiei s-au hotărât să fructifice cât mai bine această situaţie. Ei au pregătit câteva idei şi versete cu ajutorul cărţii Să aducem argumente din Scripturi, pentru a le folosi când suna cineva. Graciela, mama, a devenit chiar foarte pricepută la astfel de conversaţii. Într-o zi a sunat o femeie şi a întrebat: „Alo! Sunteţi zeiţa astrelor?“

„Bună. Eu mă numesc Graciela. Dumneavoastră cum vă numiţi?“

„Carmen.“

„Carmen, de ce doreşti să vorbeşti cu zeiţa astrelor? Ai nevoie de ajutor sau de vreun sfat?“

Carmen i-a povestit surorii noastre problema care o frământa. Pe un ton plin de căldură, Graciela i-a explicat unde putem găsi cele mai bune sfaturi şi i-a citit câteva versete din Biblie. Apoi a întrebat-o: „N-ar trebui să apelăm la Creatorul nostru dacă avem nevoie de îndrumare demnă de încredere atât acum, cât şi în viitor?“ Carmen i-a mărturisit că a mai studiat Biblia cu Martorii lui Iehova şi a acceptat să reia studiul. Membrii acestei familii au vorbit cu multe alte persoane care căutau îndrumare, depunând deseori o mărturie frumoasă. Le-au îndemnat să-i asculte pe Martori când îi vizitează şi să meargă la Sala Regatului din zona în care locuiesc.

Columbia: În martie 2005, unei surori din Cali i s-a furat maşina. A fost găsită câteva zile mai târziu. Ea şi soţul ei, care nu era Martor, au stat lângă maşină şi i-au aşteptat pe poliţişti, dar când au văzut că nu vin, şi-au luat maşina şi au plecat. Întrucât cu această maşină se comisese o infracţiune, cei doi soţi au fost opriţi de poliţie, arestaţi şi trimişi la închisoare. Imediat ce a ajuns acolo, sora a început să predice şi, în scurt timp, a iniţiat mai multe studii biblice. Una dintre femeile cu care a studiat a fost eliberată, dar a rugat-o pe sora noastră să o caute imediat ce va ieşi din închisoare pentru a continua studiul. În plus, această femeie i-a spus concubinului ei că dorea să-şi legalizeze relaţia cu el ca să-i fie plăcută lui Dumnezeu.

Cu puţin timp în urmă, sora noastră se rugase să aibă mai mult timp ca să predice, dar nu s-a gândit niciodată că acest lucru se va întâmpla în închisoare! Când i s-a oferit posibilitatea să fie eliberată înainte de termen, ea a refuzat, deoarece se bucura că putea predica şi se simţea ocrotită de Iehova. Dar, după 45 de zile de detenţie, atât ea, cât şi soţul ei au fost eliberaţi. Sora a mărturisit că credinţa îi fusese întărită. În tot acest timp, şi soţul ei a fost vizitat şi ajutat de fraţi. După 20 de ani în care nu realizase prea mult pe plan spiritual, el a început să asiste la întruniri şi şi-a exprimat dorinţa de a studia Biblia. În prezent, această soră face cu regularitate vizite în închisoare pentru a studia cu patru deţinute. Ea îi este recunoscătoare lui Iehova că i-a răspuns la rugăciuni şi că i-a adus atâtea binecuvântări.

Brazilia: Până acum doi ani, Renildo, un bărbat orb, cerşea deseori în pieţele din oraşul său şi din oraşele vecine. El voia să mai câştige ceva bani pe lângă pensia de invaliditate, dar cerşitul s-a dovedit foarte rentabil. A ajuns să aibă o casă frumos mobilată, o maşină şi o mulţime de alimente pe care oamenii de rând din acea zonă săracă nu şi le pot permite. Studierea Bibliei cu Martorii lui Iehova l-a ajutat să-şi însuşească optica lui Iehova faţă de viaţă şi să ia o decizie curajoasă. După ce a vorbit cu soţia şi cu cei trei copii ai lor despre posibilitatea de a se întreţine dintr-un venit mai mic, Renildo a renunţat la cerşit. La scurt timp după aceea, el şi familia sa au făcut progrese spirituale şi s-au botezat la un congres de district. Renildo este acum cunoscut nu ca cerşetor, ci ca vestitor zelos al veştii bune, dedicând în medie 40 de ore pe lună serviciului de teren.

Ecuador: Un pionier îi ducea cu regularitate revistele noastre în limba chineză patronului unui restaurant. Când a venit în vizită prietenul acestui bărbat, şi el patron, a văzut revistele şi le-a citit. Era atât de interesat încât a scris filialei din Hong Kong, solicitând mai multe reviste, o Biblie şi cartea Să ne apropiem de Iehova. A dorit şi un studiu biblic. Filiala din Hong Kong a luat legătura cu cea din Ecuador şi, nu după mult timp, bărbatul a fost vizitat de doi pionieri care i-au adus toate publicaţiile cerute. După patru zile, ei i-au făcut o vizită. Citise el ceva între timp? „Am început cu Geneza şi am ajuns la Ezechiel, dar am unele întrebări“, a spus el. „De ce este Iehova atât de bun cu noi, oamenii? Dacă totul îi aparţine lui, de ce face atâtea lucruri în favoarea omenirii? Ce câştig ar avea el din asta?“ S-a iniţiat un studiu biblic, iar bărbatul a început imediat să asiste la întruniri. S-a lăsat de fumat şi a încetat să frecventeze cazinourile, iar în serile cu întruniri, închide restaurantul ca să poată asista la program. El se pregăteşte acum să devină vestitor nebotezat şi le predă limba chineză fraţilor locali care vor să-i ajute pe alţi vorbitori de chineză din ţară.

Honduras: În ianuarie 2005, o soră pe nume Flor din Guatemala i-a predicat informal unui băiat de 15 ani, pe nume Sebastián, care era clovn într-o trupă de circ. El a manifestat interes, dar era foarte grăbit. Într-o zi a căzut din vârful cortului şi a trebuit să stea o perioadă în ghips. Acum avea suficient timp să se gândească la lucruri spirituale. Flor l-a vizitat în fiecare zi şi i-a răspuns la multe întrebări. Nu după mult timp, mama lui, Doris, care era dansatoare pe sârmă, a manifestat şi ea interes şi a început să studieze cu Flor. Dalila, trapezistă, şi Sofía, o dansatoare care studiase în trecut cu Martorii lui Iehova, împreună cu fiicele lor, s-au alăturat şi ele studiului, astfel că grupul s-a mărit, ajungând la şapte persoane. Timp de două luni, Flor a condus studiul de 5–7 ori pe săptămână.

Când a venit timpul ca trupa de circ să se mute la Honduras, Flor i-a îndemnat să-i caute pe Martori în oraşele în care vor merge, ca să poată continua studiul şi asista la întruniri. În oraşul Copán, ei au putut relua studiul cu un cuplu de pionieri speciali care slujeau în zonă. Când s-au mutat în oraşul Gracias, un alt pionier special a studiat cu ei, iar când au plecat în Santa Rosa de Copán, un cuplu de misionari a fost rugat prin telefon să conducă studiul pentru următoarele trei săptămâni.

Este un studiu deosebit, cu şapte până la zece persoane adunate în cortul unde se dau reprezentaţiile circului! Ei studiază de două ori pe săptămână şi cu toţii, inclusiv Julietta de nouă ani, mezina grupului care este trapezistă, se pregătesc foarte bine înainte. Când asistă la întruniri, ei trebuie deseori să plece imediat ce se termină programul ca să aibă timp să se schimbe în costumele de circ şi să fie gata de spectacol. Totuşi, ei fac cu bucurie toate aceste eforturi.

◼ OCEANIA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 30

Populaţia: 35 237 787

Numărul vestitorilor: 93 961

Numărul studiilor biblice: 47 864

Noua Zeelandă: În timp ce citea o broşură biblică în pauza de prânz, o tânără soră pe nume Cecilia i-a stârnit curiozitatea unei colege, care a vrut să ştie ce conţine broşura. Alte 15 persoane s-au adunat în jurul lor ca să asculte. Printre ele se afla şi şeful Ceciliei, care a rugat-o apoi să vină la el în birou. El i-a spus surorii noastre că a fost impresionat de cele auzite şi i-a informat pe toţi muncitorii că, începând de atunci, sala de mese avea să fie un loc de discuţii biblice. Iar pauza de prânz a Ceciliei urma să se prelungească de la 30 de minute la 60 de minute, pentru a avea suficient timp ca să mănânce şi ca să poarte discuţii biblice. Pe parcursul următoarelor patru săptămâni, la aceste discuţii au asistat între 9 şi 15 persoane. În prezent, două femei studiază cu regularitate Biblia şi fac progrese frumoase, depunându-le mărturie şi altor membri ai familiei şi prietenilor.

Tuvalu: Peteli, o fetiţă de 14 ani al cărei nume în română înseamnă „Betel“, este aproape complet surdă. Având rude Martore ale lui Iehova, ea a asistat la câteva întruniri însă nu a beneficiat de programul spiritual pentru că nu poate auzi sau citi. S-a hotărât atunci să înveţe să citească de pe buze. Mai târziu, o soră misionară pe nume Dale a început să studieze cu ea din broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ! Dale se folosea de imagini pentru a-i preda lui Peteli adevărul Bibliei şi de text pentru a o învăţa să citească. Aceasta nu era o sarcină uşoară dacă ne gândim că Dale venise de puţin timp ca misionară în Tuvalu şi depunea încă multe eforturi ca să înveţe limba. Peteli avea şi ea nevoie de ajutor pentru a învăţa cum să-şi ţină limba ca să pronunţe corect cuvintele. Dar fetiţa este hotărâtă să înveţe şi este foarte conştiincioasă. După numai trei luni, ea a început să citească. Împreună cu Dale, ea pregăteşte câteva răspunsuri pentru întruniri. Exersează cu multă atenţie înainte, iar la întruniri este foarte mândră să le prezinte. La Sala Regatului, se aşază pe primul rând ca să poată citi de pe buze ce spune vorbitorul. Dale ne scrie: „Relaţiile lui Peteli cu Iehova se întăresc tot mai mult. Ochii i se umplu de lacrimi de fiecare dată când citim că «urechile surzilor se vor deschide»“. — Is. 35:5.

Samoa: Elena, care slujeşte ca pionieră, conducea un studiu biblic cu o doamnă metodistă, care locuieşte vizavi de casa pastorului. Studiul se ţinea afară, astfel că pastorului îi era uşor să le vadă. Într-o zi, în timpul studiului, a venit şi pastorul. Doamna l-a întrebat de ce venise. Pastorul i-a răspuns: „Îmi caut un purceluş. Nu l-am mai văzut de aproape o lună“. Apoi s-a întors spre Elena şi a întrebat-o: „Ştii cumva de ce a fugit de mine?“ Crezând că se referă la un purcel adevărat, Elena i-a spus că probabil a fugit de la el pentru că îi dădea întotdeauna acelaşi fel de mâncare. Ea l-a sfătuit să încerce să îl hrănească şi cu altceva. Spre surprinderea Elenei, pastorul a arătat spre doamna care studia Biblia şi i-a spus: „Ea e purceluşul meu!“, după care a adăugat: „Iar tu eşti cea care mi l-ai furat. Întrerupeţi imediat studiul; o dată pentru totdeauna“. (În satele din Samoa, pastorii au o mare influenţă asupra localnicilor.) Doamna a izbucnit în plâns. Elena a încercat s-o liniştească, arătându-i că Biblia a prezis că cei care studiază Cuvântul lui Dumnezeu se vor confrunta cu astfel de situaţii.

Apoi, Elena a încercat să schimbe ziua, ora şi locul unde ţineau de obicei studiul. Ea ne povesteşte: „N-am mai ţinut studiul afară, în faţa casei, ci într-o cămăruţă, din spatele casei. Chiar dacă înăuntru era foarte cald, cel puţin puteam continua studiul. Am făcut asta timp de două luni. Apoi însă, într-o zi, imediat după rugăciunea de început, ne-am trezit cu pastorul în casă. Eram sigură că venise să ne întrerupă studiul. Totuşi, de data aceasta, avea o altă atitudine“.

A asistat şi el la studiu şi chiar a pus unele întrebări. La sfârşit, el i-a spus doamnei care studia: „Trebuie să-ţi povestesc ceva. Aseară, am fost plecaţi în oraş, dar, la întoarcere spre casă, în apropierea unui sat, ni s-a stricat maşina. Un cuplu de tineri, împreună cu un alt băiat ne-au sărit în ajutor. Când au văzut că nu reuşesc să pornească maşina, s-au oferit să ne aducă până acasă şi ne-au spus că puteam lăsa maşina la ei. Când m-am urcat în maşina lor am văzut câteva reviste Turnul de veghe şi alte publicaţii. Mi-am dat seama că probabil frecventează aceeaşi biserică împreună cu doamna care te vizitează“.

„Ai perfectă dreptate. Sunt chiar copiii Elenei“, a spus atunci doamna. După ce şi-a cerut iertare, pastorul a zis: „Continuaţi să faceţi ce aţi început. Acum ştiu că Martorii lui Iehova sunt oameni foarte buni şi iubitori. Iartă-mă pentru cuvintele pe care ţi le-am spus. Un astfel de studiu le-ar prinde foarte bine enoriaşilor mei pentru a-şi schimba atitudinea“. Din acea zi, studiul nu s-a mai ţinut în cămăruţa aceea strâmtă şi foarte călduroasă, ci, la aer, în faţa casei — chiar sub ochii pastorului, care le-a lăsat să studieze liniştite.

Saipan: Adevărul despre Regatul lui Dumnezeu a atins inima unei femei pe nume Helen ce locuieşte pe această insulă. Ea a vrut să-şi arate aprecierea pentru lucrurile pe care le învăţa împreună cu o soră misionară, cu care studia Biblia. La sfârşitul unei lecţii, Helen i-a dat surorii un săculeţ, spunând: „Nu am multe lucruri materiale, dar vreau să-ţi dau asta ca donaţie pentru lucrarea de predicare“. Înăuntru era o perlă superbă adusă de pe insula Pohnpei, de unde provenea Helen. Ea se gândea că perla putea fi vândută, iar banii primiţi puteau fi oferiţi ca donaţie. Era o perlă de foarte bună calitate, astfel că proprietarul unui magazin de bijuterii a oferit cu plăcere 100 de dolari pentru ea. Când a primit banii şi a fost întrebată cât anume voia să ofere ca donaţie, ea a spus fără ezitare: „Pune toţi banii la cutia de donaţii“. Ce anume a îndemnat-o să facă o donaţie atât de generoasă? Ca în parabola lui Isus, Helen a găsit o perlă mult mai valoroasă, speranţa Regatului. — Mat. 13:45, 46.

◼ EUROPA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 46

Populaţia: 731 536 437

Numărul vestitorilor: 1 498 142

Numărul studiilor biblice: 717 797

Belarus: Pavel şi Mayya, un cuplu de pionieri speciali, care participau la Şcoala pentru Pionieri, au ieşit într-o seară să se plimbe. Deşi nu intenţionau să predice, au luat la ei şi broşura O veste bună pentru oameni din toate naţiunile. Când au văzut doi străini, s-au hotărât să le depună mărturie. Erau doi bărbaţi din Pakistan, care vorbeau urdu. Amintindu-şi de broşura pe care o luaseră la ei, i-au invitat pe cei doi să citească din ea. Unul dintre ei a manifestat interes şi a acceptat să studieze Biblia. Chiar în acea săptămână, el a asistat la o întrunire a congregaţiei. A fost foarte încurajator să stea în compania slujitorilor lui Iehova. Iată ce a mărturisit el: „În cei trei ani de când sunt în Minsk, e prima dată când întâlnesc creştini adevăraţi“. Acest bărbat continuă să studieze Biblia.

Marea Britanie: Richard, care slujeşte ca bătrân, este nevăzător şi are un câine-călăuză, pe nume Irvin. Ministerul din casă în casă s-a dovedit a fi o problemă pentru Irvin, deoarece fusese dresat să-şi amintească toate locurile pe care le vizitează Richard. Când fratele le-a explicat situaţia celor de la care primise câinele, i s-a spus că această sarcină este prea dificilă pentru Irvin. Ei i-au recomandat lui Richard să-l ducă pe Irvin în teritoriul comercial, unde câinele se putea obişnui cu locuri pe care urma să le viziteze cu regularitate. Deşi lui Richard i-a fost întotdeauna greu să depună mărturie în teritoriul comercial, cu ajutorul lui Irvin, el a devenit în scurt timp „expert“ în această formă a lucrării de predicare.

Ungaria: Iată ce ne scrie un supraveghetor de circumscripţie: „În mai 2004, am întâlnit un domn pe nume Csaba, care lucra în grădină. Ne-a spus că era membru al unui consiliu bisericesc. Am discutat puţin cu el, iar apoi am plecat. Ne-am întors după două zile cu cartea Cunoştinţa şi am început un studiu biblic. Înainte să plecăm, ne-a zis că avea probleme cu soba. I-am spus că o să-i dau numărul lui de telefon unui frate care se pricepe la astfel de reparaţii. Însă când a mai fost vizitat de fraţi, Csaba le-a dat înapoi cartea şi le-a spus că nu mai vrea să studieze. Între timp, l-a sunat fratele cu care vorbisem despre reparaţia la sobă. El a lucrat trei zile la soba domnului Csaba şi i-a vorbit din adevăr multe ore. Bărbatul a reluat studiul biblic, la care a asistat şi soţia sa. În mai 2005, el a devenit vestitor nebotezat. În timpul vizitei mele în acea congregaţie, l-am însoţit în lucrarea de predicare — era prima dată când participa la ea! Progresul lui s-a datorat în mare parte amabilităţii şi dispoziţiei fraţilor de a-i da o mână de ajutor. În plus, el a observat o mare diferenţă între Martorii lui Iehova şi membrii bisericii lui în ce priveşte modul de a se comporta“.

Belgia: Un frate a făcut mai multe vizite ulterioare unei doamne, care avea casa chiar în colţul străzii. De fiecare dată, ei discutau în faţa uşii. Într-o zi, când fratele tocmai se pregătea să plece, un bărbat s-a apropiat de el şi i-a spus: „Prietenii mi-au zis că nu e bine să ai de-a face cu Martorii lui Iehova. Dar eu nu le-am dat dreptate şi v-am luat apărarea. Trebuie să vă spun ceva. De multe ori, când ieşeam să plimb câinele, mă opream după colţ şi ascultam ce-i spuneaţi acelei doamne. Aţi vorbit deseori despre înviere şi despre Paradis. Mi-ar plăcea să aflu mai multe. Soţia mea a fost internată în spital după ce a fost atacată şi înjunghiată de 17 ori. Sunt disperat şi nu ştiu ce să mai fac“. S-a iniţiat un studiu biblic cu acest bărbat.

Italia: Un frate se întorcea într-o după-amiază de la serviciu. Aproape de casă, l-au ajuns din urmă doi motociclişti. Cel care stătea în spate a scos un pistol şi i-a cerut fratelui să oprească maşina; fratele s-a conformat. Bărbatul a deschis apoi portiera, i-a spus fratelui să se dea jos din maşină şi să scoată din buzunar toţi banii pe care îi avea. Fratele s-a supus. Bărbatul înarmat s-a urcat la volan vrând să plece cu maşina. Dar, văzând Anuarul Martorilor lui Iehova pe bord, a întrebat: „Eşti Martor al lui Iehova?“

Fratele a confirmat: „Da. De ce?“ Fără să spună nimic, bărbatul a coborât din maşină, şi-a cerut iertare şi l-a rugat pe fratele nostru să urce din nou la volan. Între timp, celălalt bărbat i-a cerut să-i înapoieze fratelui banii pe care îi luase.

„Încă o dată, ne cerem iertare“, a spus bărbatul înarmat, în timp ce închidea portiera maşinii. Deşi acei bărbaţi n-au spus de ce şi-au schimbat atitudinea, e cât se poate de clar că îi respectau pe Martori.

Suedia: În aprilie 2003, un vestitor a întâlnit un domn, care avea în jur de 90 de ani. Acesta a acceptat cartea Cunoştinţa. În trecut, el obişnuise să călătorească în toată ţara şi să fotografieze biserici. Din acest motiv, a ajuns un membru respectat al unei comunităţi care aparţine Bisericii Suedeze. Vestitorul l-a întrebat dacă văzuse numele lui Dumnezeu în vreo biserică şi i-a arătat o imagine cu numele lui Dumnezeu într-una din bisericile din Suedia. Acest domn a dorit să afle mai multe, aşa că a acceptat un studiu biblic, care i-a plăcut foarte mult. Iată ce a mărturisit el: „Citesc Biblia de când eram copil şi credeam că o înţeleg foarte bine. Dar ce am înţeles în trecut nu e nimic în comparaţie cu ce învăţ acum“. După puţin timp, el a început să asiste la întrunirile de la Sala Regatului. În iunie 2005, la vârsta de 91 de ani, el a primit prima temă la Şcoala de Minister Teocratic: citirea Bibliei. În prezent este vestitor nebotezat şi face progrese spre pasul botezului. În 2003, s-a hotărât să-i asculte pe Martorii lui Iehova, după ce a văzut o emisiune TV în care aceştia erau criticaţi. A dorit să afle adevărul despre noi, lucru care s-a şi întâmplat.

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Svetlana, Kirghizstan

[Legenda fotografiei de la pagina 47]

Lucy, Uganda

[Legenda fotografiei de la pagina 52]

Graciela, Venezuela

[Legenda fotografiei de la pagina 55]

Renildo cu familia sa, Brazilia

[Legenda fotografiei de la pagina 57]

Dale şi Peteli, Tuvalu

[Legenda fotografiei de la pagina 57]

Cecilia, Noua Zeelandă

[Legenda fotografiei de la pagina 58]

Elena, Samoa

[Legenda fotografiei de la pagina 61]

Pavel şi Mayya, Belarus

[Legenda fotografiei de la pagina 61]

Richard şi câinele său, Irvin, Marea Britanie