Raportul mondial

◼ EUROPA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 46

Populaţia: 728 162 887

Numărul vestitorilor: 1 476 554

Numărul studiilor biblice: 697 044

Unii au avut de parcurs un drum lung pentru a deveni închinători ai lui Iehova. În 1951, Steponas se afla într-un lagăr din Kazahstan, unde era închis ca deţinut politic. Aici el a avut ocazia să lucreze împreună cu Edvardas, un tânăr zelos din Lituania, care era Martor şi care fusese închis pentru că tipărise revista Turnul de veghe. Când Edvardas i-a vorbit despre speranţa sa bazată pe Biblie, Steponas a fost convins că găsise adevărul. În 1955, el a fost eliberat. La plecare, Edvardas i-a spus: „Poate că într-o bună zi ne vom revedea“. Deşi Steponas nu era botezat, Comitetul Securităţii Statului Sovietic a crezut că era Martor al lui Iehova. Poliţiştii i-au percheziţionat casa şi i-au confiscat hârtiile cu adresele fraţilor. Prin urmare, el a pierdut legătura cu slujitorii lui Dumnezeu.

Au trecut patruzeci şi şapte de ani. Steponas locuia într-un mic sat din nordul Lituaniei, unde nu era nici un Martor. Mai târziu, în primăvara anului 2002, el a făcut rost de nişte publicaţii şi a trimis un cupon la filiala Martorilor lui Iehova din Lituania solicitând cartea Secretul unei familii fericite. El mărturiseşte: „Am sperat să iau din nou legătura cu fraţii“. Un cuplu de pionieri speciali a mers să-l viziteze şi să studieze Biblia cu el. În mai puţin de un an, Steponas, care avea acum 80 de ani, s-a botezat.

S-a mai întâlnit vreodată Steponas cu Edvardas, cel care în urmă cu aproape o jumătate de secol i-a spus „Poate că într-o bună zi ne vom revedea“? Da. A doua zi după botez, aceşti doi bărbaţi, acum fraţi spirituali, s-au îmbrăţişat cu căldură.

Tim şi Sam, doi vestitori nebotezaţi în vârstă de 11 ani din Marea Britanie, se aflau în serviciul de teren împreună cu mama lui Tim. Celor doi băieţi le-ar fi trebuit genţi noi pentru lucrarea de predicare, dar n-aveau bani să şi le cumpere. Înainte de a merge în lucrare în acea zi, mama lui Tim şi mama lui Sam s-au rugat în legătură cu această problemă. La ultima casă pe care intenţionau să o viziteze în acea dimineaţă, Tim i-a vorbit unei doamne şi i-a citit un verset din Biblie. Ea l-a întrerupt şi l-a întrebat ce religie are. Când a aflat că era Martor al lui Iehova, doamna l-a repezit şi i-a spus mamei sale că nu înţelege de ce Martorii îşi lasă copiii să moară în loc să accepte transfuzii de sânge.

Mama lui Tim a îndemnat-o să-i întrebe chiar pe copii ce părere au în legătură cu aceasta, lucru pe care doamna l-a şi făcut. Tim i-a răspuns că va alege întotdeauna un tratament alternativ în locul transfuziilor de sânge ca să nu-şi încalce conştiinţa instruită biblic. Apoi Sam i-a spus şi el că sora lui, căreia i se administrase un astfel de tratament, şi-a revenit mult mai repede decât pacienţii care primiseră sânge.

Adresându-se din nou mamei lui Tim, doamna şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu participarea copiilor în lucrarea de la uşă la uşă. Băieţii i-au spus că le place să predice şi că e mai bine să meargă în lucrare decât să cutreiere străzile fără rost, aşa cum fac copiii de vârsta lor. Doamna a fost foarte impresionată de răspuns şi i-a rugat să aştepte un moment. Cât de surprinşi au fost când ea s-a întors şi le-a adus la fiecare câte o geantă de piele nou-nouţă, ideală pentru lucrare! Doamna îşi câştiga existenţa din vânzarea unor astfel de genţi. Ea şi-a schimbat atât de mult atitudinea, încât băieţii au putut stabili chiar să-i facă o vizită ulterioară. La plecare, mama acestei doamne, în vârstă de 94 de ani, care auzise discuţia, a venit la uşă şi a rugat-o pe mama lui Tim să o viziteze şi pe ea.

În timp ce erau în lucrarea de predicare, două surori din Portugalia au văzut într-o staţie de autobuz următorul anunţ: „Sunt studentă la psihologie. Pregătesc o teză de doctorat despre superstiţii. Dacă mă puteţi ajuta, vă rog să-mi trimiteţi un e-mail pe această adresă . . .“. În acea după-amiază surorile prezentau un articol din Turnul de veghe intitulat „Vă lăsaţi dominaţi de superstiţii?“ Prin urmare, s-au hotărât să trimită un e-mail şi apoi să-i ofere revista.

După o săptămână, tânăra care făcuse anunţul le-a scris: „Vă mulţumesc pentru interesul vostru. Îmi cer scuze că nu v-am răspuns mai devreme. Aş vrea să primesc revista despre care mi-aţi scris. În ultimul timp, de fiecare dată când am fost abordată de Martori, ceva m-a împiedicat să vorbesc cu ei: fie mă grăbeam să ajung la serviciu, fie trebuia să prind autobuzul. Am înţeles că oferiţi cursuri biblice. Vreau şi eu să urmez un astfel de curs“.

Iată ce ne relatează surorile: „La prima vizită a pus multe întrebări. I-am dat cartea Cunoştinţa şi am iniţiat un studiu biblic. Se pregăteşte întotdeauna foarte bine pentru studiu şi asistă la toate întrunirile congregaţiei“.

În timp ce era în lucrarea stradală, Lina, o vestitoare dintr-un oraş din sudul Germaniei, a fost abordată de o femeie pe nume Tatiana. „Îţi mai aduci aminte de mine?“, a întrebat-o Tatiana. Lina i-a răspuns că nu. „Nici nu-i de mirare, ne-am văzut o singură dată, acum cinci ani“, a spus Tatiana. Apoi a continuat: „În primăvara anului 1998 mi-ai oferit pe stradă broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? M-am purtat foarte urât cu tine, dar tu ai fost amabilă şi prietenoasă, ceea ce m-a determinat să iau broşura şi s-o citesc. Am fost profund impresionată“. Mai târziu, doi Martori care n-o cunoşteau pe Lina, au vizitat-o pe Tatiana, care, mişcată de cele citite în broşură, a fost de acord să înceapă un studiu biblic. Când a întâlnit-o din nou pe Lina, în 2003, Tatiana era deja o Martoră botezată. De fapt, atât ea, cât şi Lina erau pioniere auxiliare în luna aceea!

O soră din Pskov (Rusia) a primit de la filială adresa unui bărbat care locuia într-o zonă izolată. I-a trebuit mult timp pentru a ajunge la el, iar când în sfârşit l-a găsit, acesta i-a spus că nu ştia să fi solicitat un studiu biblic. Cumpărase de la un chioşc o revistă în care a găsit un cupon luat dintr-un tract publicat de Martori. Crezuse că era vorba despre un premiu şi a trimis cuponul sperând că va câştiga ceva. Sora i-a răspuns: „Ei bine, aţi câştigat un studiu biblic gratuit!“ Bărbatul şi familia lui au manifestat interes şi s-a iniţiat un studiu biblic, care se ţine de două ori pe lună, întrucât această familie locuieşte departe de casa surorii noastre.

◼ OCEANIA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 30

Populaţia: 34 355 946

Numărul vestitorilor: 93 718

Numărul studiilor biblice: 47 270

Alyce, o tânără de 14 ani din Australia, s-a folosit de unele subiecte prezentate în revistele noastre ca să-şi facă temele pentru acasă. Odată a scris un eseu pe marginea întrebării „Încotro se îndreaptă această lume?“ A explicat semnificaţia timpurilor în care trăim potrivit profeţiilor biblice. Profesoara a întrebat-o ce religie are. Alyce i-a spus că studia Biblia cu Martorii lui Iehova şi i-a oferit câteva reviste.

Profesoara a manifestat interes, însă unul dintre colegii ei a sfătuit-o să nu ia legătura cu Martorii. Totuşi, observând conduita lui Alyce pe parcursul câtorva luni, profesoara s-a hotărât să afle mai multe. Gândindu-se că Alyce ar putea avea legături cu o sectă periculoasă, a mers la biblioteca din oraş şi a împrumutat cartea Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. A citit toată cartea într-o săptămână! Convinsă că a găsit adevărul, i-a telefonat mamei lui Alyce şi i-a cerut mai multe publicaţii. S-a iniţiat un studiu biblic. În decurs de o lună a început să asiste la toate întrunirile şi i-a convins pe soţul şi pe mama ei să asiste la întrunirea care are loc duminica. Şi ei au început să studieze Biblia şi fac progrese frumoase. În mai puţin de trei luni această profesoară a devenit proclamatoare nebotezată şi a ţinut prima ei temă la Şcoala de Minister Teocratic. Câteva luni mai târziu, atât Alyce, cât şi profesoara ei, Linda, s-au botezat în aceeaşi zi.

Imaginaţi-vă că trăiţi pe o insulă şi că sunteţi singura persoană care i se închină lui Iehova! În această situaţie dificilă se află o soră care locuieşte în insulele Marshall, pe atolul Mejatto, unde lucrează acum soţul său. Vecinii ei au invitat-o la Biserica Protestantă, dar ea a refuzat, dorind să-şi folosească timpul pentru a-şi instrui copiii cu ajutorul publicaţiei Cartea mea cu relatări biblice. De asemenea, împreună cu fetiţa ei cea mai mică, a mers din casă în casă vorbindu-le vecinilor despre convingerile ei. În cele din urmă, unii au manifestat interes, iar sora noastră conduce în prezent mai multe studii biblice folosind broşura Ce pretinde Dumnezeu. Ea trimite în fiecare lună raportul ei de activitate fostei congregaţii. Împreună cu copiii ei, sora noastră face o călătorie lungă cu vaporul până pe insula Ebeye pentru a asista la Comemorare şi la congrese. Membrii congregaţiei de pe această insulă îi trimit scrisori de încurajare, povestindu-i experienţe de pe teren şi unele lucruri învăţate la întrunirile congregaţiei. La rândul lor, fraţii sunt încurajaţi de exemplul de credinţă al acestei surori care locuieşte într-un teritoriu izolat.

Multe sate îndepărtate din Papua-Noua Guinee n-au curent electric. Locuitorii folosesc generatoare sau baterii ca să pună în funcţiune aparatele electrice. Pentru a-şi ajuta consătenii să înţeleagă mai multe lucruri din Biblie, o soră botezată recent a vrut să le arate câteva videocasete realizate de Martorii lui Iehova. Cu banii câştigaţi din vânzarea unor produse din grădina ei, a mers la o femeie de afaceri din sat şi a întrebat-o dacă îi poate închiria televizorul, aparatul video şi generatorul ei. Sora noastră i-a explicat că voia să-i invite pe toţi consătenii să vizioneze câteva videocasete bazate pe Biblie, care i-ar putea ajuta din punct de vedere spiritual. Când a auzit despre ce era vorba, femeia a redus imediat preţul cerut la o sumă infimă, spunând că voia şi ea să vadă videocasetele. A venit aproape tot satul. După aceea, mulţi şi-au exprimat uimirea în legătură cu amploarea lucrării Martorilor lui Iehova. Ei au fost impresionaţi şi de fraternitatea mondială, lucru cu care biserica lor nu se putea lăuda. Mulţi dintre cei care în trecut au refuzat să vorbească cu Martorii au rugat-o pe această soră să-i viziteze deoarece doreau să afle mai multe despre convingerile noastre.

Unii conducători locali de pe insula Savaii, cea mai mare din arhipelagul Samoa, le-au interzis Martorilor lui Iehova să predice în satele lor. O soră care locuia într-unul din aceste sate a ţinut ferm la principiile biblice când a trebuit să-şi înmormânteze fiul. Întrucât înmormântarea urma să aibă loc la ea acasă, fraţii şi surorile din cele două congregaţii de pe insulă au ajutat-o la curăţenie şi au făcut rost de un generator. Oamenii din sat au observat ajutorul plin de iubire oferit de aceştia. Funeraliile organizate şi conduse de fraţi s-au deosebit mult de cele caracteristice culturii din Samoa.

La două zile după înmormântare, consiliul comunal s-a întrunit pentru a discuta despre acest eveniment. Toţi membrii consiliului au fost impresionaţi de ajutorul pe care Martorii l-au oferit familiei îndurerate atât înainte, cât şi după funeralii. Conducătorii din sat au fost atât de mişcaţi de felul în care au avut loc funeraliile, încât au decis în unanimitate să-şi schimbe obiceiurile de înmormântare, adoptând Faa-Molimau a Ieova (Modelul Martorilor lui Iehova). După două zile s-a ţinut Comemorarea anuală a morţii lui Cristos într-o mică Sală a Regatului situată la câţiva kilometri depărtare. Trei camionete au fost folosite pentru a duce în acel loc mai multe familii din sat. În prezent, Martorii pot predica fără oprelişti în acest sat, unul dintre cele mai mari de pe insulă. Doi pionieri speciali conduc aici şase studii biblice. Persoanele interesate printre care şi unul dintre conducătorii satului asistă la studiul de carte al congregaţiei.

În timp ce stătea sub un copac, un tânăr din Fiji se gândea la viitorul lui. El a invitat un trecător să se aşeze lângă el. Întâmplător, acesta era un frate, care s-a folosit de ocazie pentru a-i depune mărturie. Tânărul auzise deja despre promisiunea Bibliei cu privire la un pământ paradiziac, iar cele discutate i-au retrezit interesul. S-a hotărât să se întoarcă pe insula pe care locuia mama sa şi să înceapă să studieze Biblia. Membrii familiei s-au opus noii sale credinţe şi chiar au distrus tot ce cultivase el. Căpeteniile din sat i-au poruncit să plece, spunându-i că nu vor permite ca în zona lor să existe altă religie. Drept urmare, el a mers pe o altă insulă mică, unde locuia tatăl său. Acolo, el şi-a făcut o canoe dintr-o tablă ondulată învechită şi în fiecare săptămână parcurgea mai mulţi kilometri înfruntând furia apelor pentru a se întâlni cu Martorii. Din cauză că s-a confruntat în continuare cu opoziţii din partea familiei, el a fost obligat să trăiască izolat. În final, a reuşit să se mute pe insula principală, în apropierea unei congregaţii numeroase. În prezent el face progrese spirituale ca vestitor nebotezat.

◼ CELE DOUĂ AMERICI

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 857 137 983

Numărul vestitorilor: 3 095 083

Numărul studiilor biblice: 2 898 369

— Da! M-am rugat lui Dumnezeu să găsesc o mala bună şi iată că astăzi am găsit-o. Uitaţi ce frumos miroase!

— Oh, ce parfum are! Cărui dumnezeu vă rugaţi folosind mala aceasta?

— Uneori mă rog lui Ganesa, Şiva sau Durga. Cred că o voi folosi pentru a mă ruga lor.

— Aş vrea să vă pun o întrebare: Aţi descoperit care dintre aceşti dumnezei este mai mare?

— Nu prea ştiu ce să zic. Nu ştiu care e mai mare.

— Când eram hindusă şi mă închinam acestor dumnezei nici eu nu ştiam. Dar am aflat cine este atotputernicul Dumnezeu. Daţi-mi voie să vă arăt şi dumneavoastră. [Sora a citit Psalmul 83:18.] Iehova Dumnezeu este Cel atotputernic. El este mai mare decât Şiva, Ganesa şi Durga. Vă pot ajuta în mod gratuit să învăţaţi despre atotputernicul Dumnezeu.

— Chiar mă veţi ajuta să-l cunosc pe adevăratul Dumnezeu? Înseamnă că astăzi toate rugăciunile mele au primit răspuns!

— Cum aşa?

— M-am rugat zi de zi pentru o mala bună cu ajutorul căreia să-l pot găsi pe adevăratul Dumnezeu. M-am rugat să găsesc şi o prietenă adevărată care să mă ajute, pentru că, ştiţi, eu n-am nici o prietenă. Cum vă numiţi?

— Mă numesc Mala şi pot fi, într-adevăr, prietena dumneavoastră care să vă ajute să cunoaşteţi Biblia.

— Nu-mi vine să cred că Dumnezeu mi-a dat o Mala vie!

Cele două femei au stabilit să studieze împreună broşura Ce pretinde Dumnezeu. Shwe asistă cu regularitate la întruniri şi are ca obiectiv să se boteze.

O misionară din Honduras, care depunea mari eforturi pentru a învăţa spaniola, i-a oferit câteva reviste recepţionerei dintr-o clădire cu birouri. Chiar atunci a sunat telefonul, iar misionara a crezut că recepţionera a invitat-o să ia loc, aşa că s-a aşezat. De fapt, aceasta îi ceruse să plece. O femeie dintr-un birou alăturat se rugase pentru a primi ajutor ca să pună capăt relaţiei pe care o avea cu un bărbat căsătorit şi pentru a afla care era modul corect de a se închina lui Dumnezeu. Când a auzit ce spunea sora noastră în recepţie, ea s-a gândit că rugăciunea i-a fost ascultată. Însă, când recepţionera i-a cerut surorii să plece, femeia s-a temut că nu va mai apuca să vorbească cu ea. Iată ce a spus misionara mai târziu: „Pentru că am înţeles greşit ce mi-a spus recepţionera, n-am plecat de-acolo, iar acea femeie m-a găsit şi a reuşit să-mi vorbească. Amândouă am fost convinse că era mâna lui Iehova“. Cu câţiva ani înainte, această femeie citise publicaţiile Martorilor lui Iehova, iar acum era hotărâtă să se concentreze asupra lucrurilor spirituale. A pus capăt relaţiei cu acel bărbat căsătorit, iar în prezent studiază Biblia şi asistă cu regularitate la întruniri.

O pionieră specială din El Salvador a fost repartizată într-o congregaţie cu un teritoriu în care puţini reacţionau pozitiv la mesajul adevărului. S-a rugat lui Iehova s-o ajute să găsească persoane interesate. Într-o duminică a întâlnit un tânăr cu care a discutat pe marginea Bibliei. Acesta a acceptat cartea Cunoştinţa şi a fost de acord să mai fie vizitat. Sora noastră a revenit de mai multe ori, dar nu l-a găsit niciodată acasă. A întâlnit-o însă pe soţia lui, care nu era prea interesată de Biblie. La a cincea vizită, această femeie a invitat-o înăuntru „numai pentru zece minute“, cum a spus ea. Sora a întrebat-o dacă avea la îndemână cartea Cunoştinţa. După ce femeia a găsit cartea, sora a prezentat pe scurt câteva idei dezbătute în ea şi i-a arătat cum se conduce un studiu biblic. După trei luni de studiu, această femeie a început să asiste la întruniri şi a făcut progrese frumoase. Dar ce s-a întâmplat cu soţul ei? Cu timpul, şi el a început să asiste la studiu şi apoi să participe cu regularitate la întruniri alături de familia sa. Acest cuplu face acum demersuri pentru a-şi legaliza căsătoria. În cazul lor, perseverenţa şi rugăciunea au dat rezultate.

Margarita, care locuieşte în Mexic, a avut succes în lucrarea informală. Iată ce ne relatează ea: „La ora de lucru manual i-am vorbit unei colege de clasă despre Biblie. Mi-a spus că i se părea că Martorii lui Iehova au familii fericite, deoarece sunt mereu cu zâmbetul pe buze. I-am spus că avea dreptate, iar apoi i-am explicat că adevărata fericire le aparţine celor care îşi pun încrederea în Iehova şi respectă principiile biblice“. Margarita a început să studieze Biblia cu colega ei de clasă, care în prezent asistă cu regularitate la întruniri şi asimilează cunoştinţă despre adevăr.

Ana, din Republica Dominicană, i-a dat broşura Ce pretinde Dumnezeu unui bărbat care era foarte abătut din cauză că soţia sa fusese internată în spital pentru a fi operată de cancer. Bărbatul a acceptat broşura şi i-a spus surorii că i-o va duce soţiei lui fiindcă ei îi place să citească. Mai târziu, Ana a întâlnit-o chiar pe această doamnă, care i-a spus: „Putem începe studiul. Sunt pregătită“. După un timp, ea i-a explicat surorii că în spital l-a implorat pe Dumnezeu să-i arate adevărata religie. Chiar atunci soţul ei i-a adus broşura Ce pretinde Dumnezeu. Când a citit-o, şi-a dat seama că acesta era răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea ei şi s-a hotărât imediat să devină Martoră a lui Iehova. Deşi trebuia să meargă pe jos o oră până la Sala Regatului pentru a asista la întruniri, a făcut progrese rapide şi, după puţin timp, a întrunit cerinţele pentru a deveni proclamatoare. „Acum pot să-mi duc la îndeplinire jurământul pe care l-am făcut în faţa lui Dumnezeu“, a spus ea. S-a botezat în mai puţin de şase luni, la congresul de district, iar în prezent continuă să-i slujească cu bucurie lui Iehova.

Lui Martin, un vestitor de 13 ani din Paraguay, îi place să depună mărturie informală. Într-o zi, când se întorcea de la şcoală, în timp ce îi depunea mărturie unui trecător, a zărit un pacheţel în mijlocul străzii. L-a ridicat şi a văzut că înăuntru erau bani. Nimeni nu părea să-l caute, aşa că l-a pus în buzunar. Pe drum, s-a gândit: ‘Cu banii aceştia pot achita taxa şcolară pe care n-am plătit-o de trei luni şi îi pot ajuta pe părinţi să acopere unele cheltuieli’. Fără să-şi dea seama, a luat-o pe altă stradă decât cea pe care mergea de obicei. A observat că un bărbat căuta ceva. L-a auzit spunând că a pierdut 115 000 de guarani (18,25 dolari americani), ultimii bani pe care-i mai avea până la sfârşitul lunii. Martin şi-a amintit imediat cuvintele unuia dintre bătrânii cu care analizase întrebările pentru botez: „Te vei confrunta cu multe încercări mai ales acum când te apropii cu paşi repezi de botez“.

Martin avea mare nevoie de bani. În acea zi, la şcoală nu i-au ajuns banii nici măcar să-şi cumpere demâncare, ca să nu mai vorbim de taxa şcolară. Cu toate acestea, fiind ferm convins că face ceea ce trebuie, l-a întrebat pe acel bărbat câţi bani îi lipsesc. Erau exact câţi găsise el. Martin i-a înapoiat banii, i-a dat un tract şi i-a spus că era Martor al lui Iehova. În culmea fericirii, bărbatul l-a îmbrăţişat şi i-a mulţumit de nenumărate ori. I-a dat şi adresa ca să-l viziteze. Nu cu mult timp în urmă, Martin s-a botezat împreună cu părinţii săi la un congres de circumscripţie.

◼ ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 47

Populaţia: 3 931 574 927

Numărul vestitorilor: 568 370

Numărul studiilor biblice: 417 308

Din cauza unei probleme de sănătate, Kumiko, o pionieră care locuieşte în apropierea oraşului Tokyo (Japonia), nu mai putea merge din casă în casă atât de mult ca înainte. Prin urmare, ea a depus mărturie mai mult prin scrisori. Membrii congregaţiei sale îi dădeau adresele persoanelor care erau greu de găsit acasă. Ea le scria scrisori, iar vestitorii congregaţiei le duceau la destinaţie. Deşi mai bine de un an n-a primit nici un răspuns, ea a perseverat. În cele din urmă, după ce a scris în jur de 1 500 de scrisori, a primit o carte poştală în care se spunea: „Vă mulţumesc pentru scrisoare. Mă interesează foarte mult lucrurile despre care mi-aţi vorbit. Voi fi mai liber zilele următoare. Aştept să luaţi legătura cu mine“. Cu lacrimi de bucurie în ochi, sora a vizitat această persoană şi s-a iniţiat imediat un studiu biblic. Iată ce ne mărturiseşte această soră: „La început, am privit cu teamă faptul de a scrie scrisori, dar acum sunt sigură că, dacă manifestăm răbdare în timp ce îi căutăm pe cei asemănători oilor, cu siguranţă Iehova ne binecuvântează eforturile“.

O soră din India se afla într-o dimineaţă în ministerul din casă în casă. La o uşă i-a deschis o femeie ce părea foarte abătută. În casă, doi copilaşi şedeau pe podea, cu farfuriile goale în faţa lor. Sora noastră i-a vorbit despre mesajul mângâietor al Bibliei şi despre binecuvântările pe care le va aduce Regatul lui Dumnezeu. Femeia a ascultat-o cu multă atenţie. În tot acest timp, fiindu-le foame, copilaşii i-au cerut de mai multe ori mamei să le dea demâncare, dar de fiecare dată ea i-a refuzat. Sora i-a spus femeii că poate aştepta până când le va da ceva demâncare copiilor. Atunci femeia a izbucnit în lacrimi, spunându-i că mâncarea era otrăvită. Chiar când a auzit bătaia în uşă, se pregătea să le-o dea copilaşilor. Pentru că avea un soţ beţiv şi multe alte probleme în familie, ea s-a hotărât să se sinucidă şi să le omoare şi pe cele două fetiţe ale ei. Când a auzit aceasta, sora a aruncat mâncarea otrăvită, a mers în grabă la magazinul din apropiere şi a cumpărat alimente pentru întreaga familie. Apoi a gătit ceva împreună cu acea femeie şi le-a dat fetiţelor să mănânce. Mesajul despre Regat i-a adus multă mângâiere acestei femei, care a acceptat un studiu biblic. În prezent, ea este o Martoră botezată, iar cele două fetiţe ale ei asistă şi ele la întruniri. Nu demult, şi soţul ei a început să participe la întruniri, iar acum face progrese frumoase.

Pneumonia atipică a stârnit groază printre locuitorii din Taiwan. Ei urmăreau cu multă îngrijorare ştirile despre evoluţia acestei boli în Hong Kong. Apoi boala a lovit şi Taiwanul! Pentru că aceasta se răspândea cu repeziciune, mai multe spitale au intrat în carantină. Mulţi oameni se temeau că vor fi următoarele victime. Chiar înainte ca guvernul să ceară acest lucru, filiala a ajutat congregaţiile să achiziţioneze termometre pentru ca fraţii să poată lua temperatura celor care asistau la întruniri.

Apoi guvernul le-a cerut tuturor religiilor recunoscute oficial să nu mai predice în anumite cartiere de locuinţe. La o întrunire de serviciu specială, fraţii au fost ajutaţi să înţeleagă cum se puteau adapta pentru a-şi desfăşura activitatea fără probleme. O pionieră specială a aplicat sugestia de a reveni chiar şi acolo unde s-a manifestat cel mai mic interes. Drept rezultat, ea a iniţiat mai multe studii biblice. Câteva dintre aceste persoane fac în prezent progrese deosebite. Sora ne spune: „Situaţia care la început era nefavorabilă mi-a adus rezultate frumoase în minister“.

În timp ce se afla în ministerul de teren în Cipru, o soră a întâlnit o femeie care i-a spus că era ocupată. Totuşi, prin geamul deschis de la bucătărie, sora i-a prezentat pe scurt mesajul, după care a citit Psalmul 72:12–14 şi a stabilit să revină cu altă ocazie, într-un moment mai potrivit. Când s-a întors, sora a fost surprinsă să afle că această femeie o aştepta cu nerăbdare. De ce? Femeia meditase întreaga zi la acele versete, care i s-au părut foarte încurajatoare. Sora s-a oferit să studieze Biblia cu ea, lucru pe care femeia l-a acceptat fără ezitare. Ea este în prezent recunoscătoare pentru ceea ce învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu.

Polo, un bărbat din Cambodgia, a început să studieze Biblia cu un misionar şi a făcut progrese frumoase. Asista la toate cele cinci întruniri ale congregaţiei în oraşul Phnom Penh. Mai târziu, şeful lui i-a cerut să se mute în Battambang, oraş situat în apropierea graniţei cu Thailanda. Întrucât aici nu există nici o congregaţie, Polo i-a dat misionarului numărul său de mobil şi au continuat studiul prin telefon — câte o jumătate de oră miercurea şi vinerea. De asemenea, Polo dorea să participe cu răspunsuri la studiul Turnului de veghe. Întrucât Sala Regatului era foarte departe, el scria pe hârtie trei sau patru comentarii din articolul care se studia în săptămâna respectivă şi i le dădea supraveghetorului studiului de carte pentru a le citi la întrunire. Zelul său îi încurajează mult pe vestitorii din congregaţie. În plus, el încearcă să le depună mărturie celor pe care îi întâlneşte. În autobuz, în drum spre şi de la Phnom Penh, el le predică multor oameni şi îi încurajează să asiste la întruniri. Acest bărbat şi-a fixat obiectivul de a deveni vestitor nebotezat.

Două surori din Mongolia au întâlnit la o uşă un bărbat care avea în jur de 30 de ani. El le-a rugat să-l aştepte un moment. Când s-a întors, a adus două cărţi: Mankind’s Search for God (Omenirea în căutarea lui Dumnezeu) şi Cel mai mare om care a trăit vreodată. A spus că studiase Biblia cu Martorii lui Iehova în urmă cu 12 ani, în Polonia. În 1993, când a revenit în Mongolia, a cerut imediat printr-o scrisoare să fie vizitat de Martori. Însă în acea perioadă nu era nici un Martor în Mongolia, astfel că nimeni n-a luat legătura cu el. Mai târziu, a plecat în India pentru a urma cursurile unei facultăţi şi a stat aici cinci ani. În această perioadă, din 1994 până în 1998, n-a reuşit să-i găsească pe Martorii lui Iehova. Când s-a întors în Mongolia, a fost în sfârşit vizitat de surorile noastre. S-a iniţiat din nou un studiu biblic la domiciliu, iar în aprilie 2003, el a asistat pentru prima dată la o întrunire. În prezent, el este fericit că studiază broşura Ce pretinde Dumnezeu.

Două Martore din Sri Lanka au fost foarte surprinse de reacţia unei femei. Deşi era budistă, aceasta le-a primit cu multă căldură, spunându-le că întâlnirea cu ele era răspunsul la rugăciunea ei! Ea le-a mai spus că, nu cu mult timp în urmă, fiica ei s-a sinucis din cauză că a pedepsit-o. Preotul budist la care s-a dus pentru a găsi puţină mângâiere i-a spus că fiica ei se va naşte din nou şi se va întoarce ca să se răzbune pe ea. Femeia era îngrozită! Una dintre prietenele ei i-a zis că creştinii nu cred în astfel de lucruri. Doamna s-a rugat să găsească un creştin adevărat, gândindu-se că probabil va veni un catolic. A fost vizitată însă de două Martore ale lui Iehova care i-au adus mângâiere împărtăşindu-i adevărul biblic. În pofida opoziţiei din partea preotului budist, ea studiază acum Biblia.

O femeie din Kirghizstan frecventase ani la rând Biserica Evanghelică. Citind Biblia, a observat că învăţăturile predate în această biserică erau diferite de ceea ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, ea nu putea înţelege doctrina potrivit căreia Isus Cristos este atât Tatăl, cât şi Fiul. Convinsă că orice fiu trebuie să aibă şi un tată, ea s-a rugat cu fervoare Tatălui lui Isus Cristos ca s-o ajute să găsească răspuns la întrebările ei biblice. A doua zi a fost vizitată de doi Martori ai lui Iehova, care au întrebat-o: „Ce părere aveţi? Când Isus Cristos le-a vorbit discipolilor săi despre rugăciune, cui i-a învăţat el să se roage şi ce nume i-a îndemnat el să sfinţească?“ Cât de uimită a fost ea când şi-a amintit de rugăciunea făcută cu numai o zi înainte! De fapt, îi ceruse Tatălui lui Isus Cristos să-i răspundă chiar la aceste întrebări. Discuţia ce a urmat a convins-o că Dumnezeu îi răspunsese la rugăciune. Femeia a fost de acord să studieze Biblia cu regularitate şi a început să asiste la întrunirile Martorilor lui Iehova. Când a aflat că Iehova este Tatăl lui Isus, ea a început să folosească în rugăciune numele personal al lui Dumnezeu. În prezent, ea face progrese spirituale şi le vorbeşte rudelor sale despre lucrurile pe care le învaţă.

◼ AFRICA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 755 145 559

Numărul vestitorilor: 950 321

Numărul studiilor biblice: 1 666 518

În multe autobuze care fac curse interne în Zambia, pasagerii au posibilitatea să vizioneze unele videocasete, care deseori conţin scene violente şi imorale. Un cuplu de misionari care călătoreau cu autobuzul spre capitală l-au întrebat pe şofer dacă putea pune videocaseta Biblia — Puterea ei în viaţa ta. Şoferul a fost de acord. „Am văzut că pasagerii erau numai ochi şi urechi“, povestea Ruth. „După aceea am vorbit cu ei şi le-am oferit tracte şi reviste. Toţi au fost foarte entuziasmaţi.“ Misionarii l-au întrebat pe şofer dacă ar mai putea pune videocaseta încă o dată, gândindu-se că o va face probabil mai târziu. Fără să stea pe gânduri, acesta a derulat caseta şi a pus-o din nou. Iată ce ne-a relatat Richard: „Pasagerii au urmărit cu plăcere videocaseta şi a doua oară, iar noi am fost fericiţi că am luat această iniţiativă“.

În timpul recreaţiei, Miranda, o adolescentă din Malawi, i-a prezentat unei colege de clasă cartea Secretul unei familii fericite. Un profesor a auzit din întâmplare discuţia şi a chemat-o pe Miranda la el în birou. Profesorul a vrut să ştie de ce i-a spus prietenei ei să se căsătorească. Miranda i-a explicat că n-a fost vorba despre asta, ci că pur şi simplu i-a arătat cum putea acea carte să ajute familiile să găsească adevărata fericire. Enervându-se, profesorul a ţipat: „Eşti prea tânără ca să dai sfaturi despre căsătorie!“

Miranda a ieşit din birou supărată şi dezamăgită. După două zile, profesorul a chemat-o din nou. Miranda ne povesteşte ce s-a întâmplat de data aceasta: „Profesorul şi-a cerut iertare că şi-a ieşit din fire. Apoi mi-a spus că el şi soţia sa se certau tot timpul, iar aceasta a dus în final la despărţirea lor. M-a rugat să-i dau un exemplar al cărţii pe care i-o arătasem colegei mele, iar eu am fost bucuroasă să i-l ofer. După două săptămâni mi-a spus că această carte l-a ajutat atât pe el, cât şi pe soţia lui. În cele din urmă, ei s-au împăcat“.

Eric, un bărbat în vârstă din Africa de Sud, studiase ani la rând cu Martorii lui Iehova, dar n-a progresat din punct de vedere spiritual pentru că fuma. După ce soţia lui s-a botezat, şi-a fixat şi el acest obiectiv. Şi-a tipărit cu litere mari, pe mai multe foi, versetul din 2 Corinteni 7:1, care spune: „Întrucât avem aceste promisiuni, iubiţilor, să ne curăţăm de orice întinare a cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în teamă de Dumnezeu“. A pus aceste foi în toată casa. De fiecare dată când simţea dorinţa de a aprinde o ţigară, citea versetul şi se ruga lui Iehova să-l ajute să se lase de fumat. Drept rezultat, de mai bine de zece luni n-a fumat deloc. Eric este în prezent vestitor nebotezat şi vrea să se boteze la următorul congres de district.

În timp ce aştepta feribotul pe insulele Seychelles, o misionară a observat o femeie care stătea retrasă. Deşi era epuizată întrucât avusese o zi plină în lucrare, sora noastră i-a oferit un tract. Femeia l-a acceptat şi i-a spus misionarei că este hindusă. După câteva zile s-au întâlnit din nou pe stradă şi au fixat o dată la care să înceapă un studiu biblic. Soţul femeii, medic de profesie, era catolic, dar a acceptat să se alăture şi el studiului după ce a citit cărţile Mankind’s Search for God (Omenirea în căutarea lui Dumnezeu) şi Cunoştinţa. Într-o seară, cei doi soţi i-au invitat pe sora noastră şi pe soţul ei la un picnic special. Au făcut un foc în care au ars mai întâi imaginile lor religioase, iar apoi au pregătit mâncarea. La scurt timp după aceea, ei au început să asiste la întruniri şi să participe la serviciul de teren. După botez, amândoi au început pionieratul auxiliar. Fratele este binecunoscut de oamenii care locuiesc pe acea insulă mică. „Doctorul este acum preot“, îl iau unii peste picior. În prezent, el este slujitor ministerial, iar soţia sa este pionieră regulară.

Ishmael a învăţat limbajul semnelor pentru a-i ajuta pe surdo-muţii din Zimbabwe să-şi însuşească adevărul. Într-o zi, în timp ce era în autobuz, a văzut o femeie surdo-mută cerşind. Ishmael i-a depus mărturie şi au stabilit să se întâlnească din nou. Când a fost întrebată ce spune religia ei despre motivul pentru care are acest handicap, femeia a răspuns: „Am fost învăţată că Dumnezeu a vrut ca eu să fiu surdo-mută“. Ishmael i-a explicat că Dumnezeu nu vrea ca oamenii să fie surdo-muţi, dar că astfel de probleme sunt cauzate de păcatul moştenit şi de imperfecţiune. De asemenea, i-a împărtăşit speranţa că în curând Dumnezeu va înlătura toate infirmităţile. Femeia a zis: „Vreau să ştiu de ce biserica mea m-a învăţat minciuni“. Când s-au întâlnit a treia oară, i-a spus lui Ishmael: „De-acum, sunt de-a voastră. Nu mai vreau să aud minciuni“. În prezent, ea studiază Biblia, asistă cu regularitate la întruniri şi speră să devină vestitoare nebotezată.

În Ghana, lupta pentru existenţă le răpeşte oamenilor atât de mult timp, încât nu mai reuşesc să se ocupe de lucrurile spirituale. În lucrarea din casă în casă, o pionieră regulară l-a rugat pe un tânăr să-i acorde doar cinci minute pentru a discuta unele idei biblice. „Sunt ocupat toată ziua. Vin acasă după ora 8 seara doar ca să mă odihnesc“, a răspuns el.

Sora l-a întrebat: „Atunci, aţi putea renunţa la puţin din timpul dumneavoastră de odihnă pentru a studia Biblia?“

„Dacă veniţi după ora 8 seara, da“, a spus el. A doua zi, la ora 8 fix, sora noastră împreună cu soţul ei l-au vizitat pe acest bărbat. Tocmai se întorsese de la muncă. S-a iniţiat un studiu biblic, iar bărbatul a început după puţin timp să asiste la întruniri. Mai târziu, s-a calificat ca vestitor nebotezat, iar, în cele din urmă, s-a botezat. Schimbările pe care le-a făcut acest bărbat au impresionat-o atât de mult pe soţia sa, încât a început şi ea să studieze Biblia, devenind, la scurt timp după aceea, vestitoare nebotezată. Vecinilor şi celor care cunoşteau trecutul acestui bărbat nu le-a venit să creadă când l-au văzut predicând din casă în casă. Ştiind că obişnuia să fure, să se îmbete şi să se drogheze, mulţi au dorit să afle cum a reuşit să se schimbe atât de mult. Drept rezultat, 22 de oameni din oraş au cerut să studieze Biblia. Doisprezece dintre ei asistă deja cu regularitate la întruniri şi, în scurt timp, ar putea deveni vestitori nebotezaţi.

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Steponas şi Edvardas, Lituania

[Legenda fotografiei de la pagina 47]

Alyce alături de profesoara ei, Linda, în Australia

[Legenda fotografiei de la pagina 51]

Mala, Statele Unite

[Legenda fotografiei de la pagina 56]

Kumiko, Japonia

[Legenda fotografiei de la pagina 61]

Ruth şi Richard, Zambia