Raportul mondial

◼ OCEANIA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 30

Populaţia: 33 773 304

Numărul vestitorilor: 92 691

Numărul studiilor biblice: 44 999

Într-o gară dintr-o zonă rurală îndepărtată din New South Wales, Australia, doi vestitori deschideau un stand de literatură de fiecare dată când în gară sosea unul dintre cele două trenuri interstatale. Cum trenurile — Indian Pacific şi The Ghan — stăteau acolo două ore, vestitorii aveau multe conversaţii frumoase cu pasagerii şi plasau multă literatură. De fapt, când se întorceau din călătorie, unii pasageri le făceau o „vizită ulterioară“ vestitorilor.

De obicei, conductorul trenului The Ghan anunţă cu ce forme de divertisment şi-ar putea ocupa timpul pasagerii cât trenul este oprit în staţii. Cu permisiunea vestitorilor Regatului, el include acum pe lista de anunţuri şi standul de literatură al Martorilor. Da, datorită ingeniozităţii de care dau dovadă Martorii din această zonă izolată, călători din întreaga Australie şi din alte ţări primesc o bună mărturie.

Un cuplu de misionari din Kosrae, Micronezia, i-a oferit unui ministru religios baptist în vârstă de 80 de ani cartea Cunoştinţa. Cartea era scrisă în limba kosraeană, vorbită de mai puţin de 10 000 de persoane. El şi-a exprimat aprecierea pentru această carte. Când cei doi soţi l-au vizitat din nou, domnul respectiv a spus că i-a încurajat pe membrii bisericii sale să accepte literatura noastră. Fireşte că misionarii l-au întrebat de ce. „Deoarece religia baptistă nu pune la dispoziţie cărţi scrise în limba noastră“, a răspuns el. În prezent, cei doi misionari poartă discuţii în mod regulat cu acest cleric în vârstă.

În Insulele Marshall, o soră care este misionară a fost rugată să ţină un studiu biblic cu o soră inactivă. Deoarece această soră nu a avut o reacţie favorabilă, misionara a întrebat-o: „Cum te simţi când cineva îţi spune că te iubeşte?“ Uimită, ea a răspuns: „Nimeni nu mi-a spus asta“. Misionara s-a îndreptat spre ea, a îmbrăţişat-o şi i-a spus: „Eu te iubesc. Iar Iehova te iubeşte chiar mai mult“. Sora inactivă a izbucnit în plâns şi, din acel moment, atitudinea ei faţă de Iehova s-a schimbat. Ea şi-a întocmit un program de studiere zilnică a Bibliei, a asistat la toate întrunirile şi chiar a îndeplinit serviciul de pionier auxiliar. Toate acestea au contribuit la progresul ei spiritual. Apoi, în ianuarie 2002, ea a făcut cerere de pionier regular. De atunci a început multe studii biblice şi chiar a petrecut o lună întreagă predicând pe o insulă mai îndepărtată unde este nevoie să se predice.

În timp ce era la plajă cu câţiva prieteni, o misionară din Noua Caledonie i-a depus mărturie informală unei tinere doamne din Franţa care-şi vizita rudele de pe aceste insule. Doamna era cadru militar şi activase în Sarajevo. Sora a întrebat-o dacă nu i-ar plăcea să trăiască în mijlocul unor oameni care se iubesc într-adevăr unii pe alţii. Doamna a răspuns afirmativ, însă considera că numai un guvern puternic dotat cu o armată eficientă ar putea aduce adevărata pace.

Apoi, sora i-a explicat că prietenii ei Martori, chiar dacă aveau naţionalităţi diferite, erau uniţi datorită credinţei lor în Dumnezeu şi dragostei pe care o simţeau faţă de el. La sfârşitul acestei discuţii plăcute, ele au stabilit să se întâlnească a doua zi pentru a o continua. Doamna şi-a respectat angajamentul şi astfel a participat pentru prima dată la un studiu biblic. Mai târziu, ea a început să asiste la toate întrunirile. Apetitul ei spiritual a crescut şi, cum vacanţa se apropia de sfârşit, a început să studieze în fiecare zi. Apoi, după ce a asistat la un congres şi a vizitat filiala locală, ea s-a întors în Franţa, unde continuă să facă progrese spirituale.

Jeannie este o tânără vestitoare din Papua-Noua Guinee. Deseori ea îşi ia la şcoală cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice. Într-o zi, profesorul ei de engleză le-a cerut tuturor elevilor din clasă să pregătească o scurtă expunere pe marginea unui subiect la alegere. Jeannie a ales ca subiect consumul de droguri şi de alcool, alcătuindu-şi schiţa pe baza capitolului 8 al cărţii Tinerii se întreabă. Profesorul a fost atât de impresionat de discursul ei, încât i-a spus că dacă doreşte poate „folosi toată ora“ pentru a-l prezenta; ceea ce Jeannie a şi făcut. Profesorul a întrebat-o apoi dacă nu ar dori să prezinte discursul şi la clasa a zecea în ziua următoare. Jeannie a acceptat invitaţia. Când a ajuns acasă, ea a făcut cercetări suplimentare şi a repetat discursul împreună cu fratele ei mai mare. De asemenea, ea l-a mai repetat şi cu câţiva elevi în dimineaţa următoare. Eforturile ei au fost răsplătite din plin. După ce a terminat de prezentat discursul, profesorul de engleză i-a spus că dacă în şcoală s-ar ţine o sesiune serală la care să se prezinte astfel de discursuri, ar include-o şi pe ea în program. După ce a ţinut cele două discursuri, lui Jeannie i s-au cerut 64 de cărţi Tinerii se întreabă. În plus, două colege au dorit broşura Ce pretinde, iar Jeannie a început cu ele un studiu biblic.

Din cauza violenţelor etnice din Insulele Solomon, mulţi fraţi şi-au pierdut proprietăţile şi au probleme financiare foarte mari. Un cuplu a cărui casă fusese distrusă s-a hotărât să meargă să predice în teritoriile nerepartizate, chiar dacă aceasta ar fi însemnat să-şi epuizeze puţinele lor economii. Ei s-au gândit să-şi folosească canoea pentru a călători şi s-au bucurat de ceea ce ei au descris ca fiind cea mai frumoasă lucrare de mărturie pe care au îndeplinit-o vreodată. Ei se gândesc deja să fructifice interesul pe care l-au observat acolo. Însă cum se vor descurca din punct de vedere financiar? Ei bine, la o săptămână după ce s-au întors din acel teritoriu foarte puţin lucrat, un domn care dispunea de resurse financiare s-a oferit să cumpere proprietatea pe care o abandonaseră din cauza luptelor.

Pe insula Santo din Vanuatu, Sala Regatului era folosită de obicei şi pentru desfăşurarea congreselor de district. Însă în 2001, numărul vestitorilor depăşise capacitatea sălii. De aceea, fraţii au închiriat un mic stadion care, până atunci, fusese folosit numai pentru evenimente sportive. Fiind îngrijorat că delegaţii ar putea cauza unele stricăciuni, administratorul a cerut o sumă foarte mare, chiar dacă fraţii l-au asigurat că vor curăţa stadionul atât înainte, cât şi după congres şi că vor face şi unele reparaţii.

Pentru că era proprietarul unui magazin local, el i-a văzut pe Martori cumpărând materialele necesare pentru curăţarea şi pentru repararea stadionului. Devenind curios, el a mers la stadion ca să vadă ce se întâmplă. Când a sosit, el a observat peste 100 de voluntari care curăţau, măturau, văruiau stadionul şi reparau toaletele. El a rămas fără cuvinte. Nu după mult timp, stadionul — curăţat şi reparat — a devenit subiectul de discuţie al întregului oraş. După congres, când fraţii au mers să plătească, atitudinea administratorului se schimbase în mod complet. El le-a făcut o reducere de 80% şi a spus că pe viitor Martorii lui Iehova se puteau întruni pe stadion fără să plătească! Cei 300 de vestitori au fost încântaţi să se numere printre cele 832 de persoane care au asistat la congres. Tot atunci s-au botezat 13 persoane.

◼ ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 47

Populaţia: 3 869 881 970

Numărul vestitorilor: 561 276

Numărul studiilor biblice: 390 151

Filiala din India este încântată să informeze că s-a depus o mărturie excelentă în toată ţara prin intermediul unui program de televiziune. Conducerea unui post de televiziune a auzit de caseta video intitulată Biblia — Puterea ei în viaţa ta, produsă de Martorii lui Iehova. Drept urmare, cei din conducerea postului de televiziune au scris la sediul mondial din New York pentru a obţine permisiunea de a o difuza pe post în cadrul programului Home Shanti (Pacea în familie). Ei au obţinut aprobarea, iar filiala din India a informat că această casetă „a intrat în căminele din toată ţara“ la începutul anului 2002.

În Israel, o soră care cunoaşte limbajul mimico-gestual a trecut pe lângă Benny şi Sharon, un cuplu de surzi. În loc să se grăbească să prindă autobuzul spre casă, ea s-a oprit şi le-a depus mărturie celor doi soţi, care au invitat-o la ei acasă. Dacă la început Benny fusese doar curios, acum el devenise cu adevărat interesat de mesajul despre Regat şi nu după mult timp a început să asiste la întrunirile congregaţiei. Însă, pe lângă problemele cu auzul, el avea şi probleme cu văzul. De aceea îi era foarte greu să vină la întruniri şi să înţeleagă ceea ce interpretul îi transmitea în limbajul mimico-gestual. Însă el a perseverat şi, în acelaşi timp, a continuat să-şi conformeze viaţa şi personalitatea pe baza principiilor Bibliei.

În ciuda infirmităţilor, progresul lui Benny a fost remarcabil. El face comentarii la întruniri, ţine teme interesante la Şcoala de Minister Teocratic — chiar dacă le prezintă prin intermediul unui interpret — şi, nu cu mult timp în urmă, a devenit vestitor nebotezat. Soţia lui, Sharon, care are şi ea probleme cu auzul şi cu văzul, a început să studieze mai târziu, însă face progrese spirituale excelente. Cum este de aşteptat, Benny şi Sharon discută despre noua lor credinţă cu multe dintre cunoştinţele lor, persoane care au probleme cu auzul.

În Japonia, o soră pe nume Fukue consideră că persoanele cu care vine în contact prin intermediul celor trei copii ai săi constituie pentru ea un teritoriu mai aparte. Acest teritoriu este alcătuit din vecinii ei şi părinţii copiilor pe care îi întâlneşte la grădiniţă, la şcoală şi la şedinţele cu părinţii. De fiecare dată când se prezintă, ea face o afirmaţie simplă, dar sinceră, spunând că Biblia îi este de mare ajutor în educarea copiilor ei. Apoi, într-un mod discret, ea schimbă subiectul de conversaţie. Însă, odată deschise liniile de comunicare, ei îi este mult mai uşor să facă referire la Biblie în conversaţiile ulterioare. Este eficientă metoda pe care o foloseşte Fukue? Cu siguranţă, deoarece până acum a ajutat 12 persoane să se boteze, dintre care cinci slujesc ca pionieri. Sora Fukue apreciază în mod deosebit mărturia informală deoarece în acest fel a aflat ea adevărul.

Într-un orăşel din Kazahstan, copilul unei doamne s-a îmbolnăvit, iar apoi a murit. Mai târziu, i-a murit la naştere şi cel de-al doilea copil. Fiind distrusă pe plan fizic şi emoţional, doamna s-a internat într-un spital. Într-o seară, în timp ce se afla în pat, ea a auzit o asistentă medicală vorbind în şoaptă. Ascultând cu atenţie, doamna şi-a dat seama că asistenta, care era o Martoră a lui Iehova, se ruga pentru ea, chiar menţionându-i numele. În dimineaţa următoare, asistenta a consolat-o pe doamna respectivă vorbindu-i despre speranţa învierii. Nu după mult timp, doamna a ieşit din spital.

După cinci ani, ea a surprins o discuţie între rudele ei şi un necunoscut despre aceleaşi lucruri pe care asistenta medicală i le spusese în spital. Convinsă că acel necunoscut era un Martor al lui Iehova, doamna a făcut cunoştinţă cu el şi a acceptat un studiu biblic. Fiind hotărâtă să nu mai piardă alţi cinci ani, ea a studiat cu conştiinciozitate şi a progresat într-un mod uimitor. La scurt timp, doamna respectivă şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat. Imaginaţi-vă bucuria pe care a simţit-o cu ocazia primului congres la care a asistat, când a întâlnit-o chiar pe asistenta medicală ce o consolase în urmă cu cinci ani! Având ochii plini de lacrimi, i-a spus asistentei următoarele: „Probabil că nu aş fi acceptat adevărul dacă nu aş fi auzit rugăciunea pe care ai rostit-o când mă aflam în spital. M-a impresionat profund“.

O soră care lucrează împreună cu alte 20 de doamne la o bancă din Taiwan s-a hotărât să-şi schimbe modul de a le aborda pe cele 20 de colege de-ale ei pentru a le suscita interesul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul unei pauze de prânz, ea le-a invitat pe toate colegele ei să participe „la o discuţie biblică deschisă, săptămânală care va fi ţinută în timpul pauzei de masă şi care va dura între 30 şi 45 de minute“. Ea le-a mai spus: „Discuţia vă va ajuta să vă însuşiţi noţiuni elementare din Scripturi“. După ce a semnat invitaţia, a pus câte un exemplar al acesteia pe biroul fiecărei angajate. Chiar în acea după-amiază patru persoane au răspuns afirmativ la invitaţia ei.

În Thailanda, interesul unui domn pe nume Arun faţă de Martorii lui Iehova a crescut când a observat conduita unui prieten cu care lucra. Arun a explicat: „Am observat că, de când colegul meu a început să se asocieze cu Martorii lui Iehova, el şi-a schimbat viaţa în bine; şi eu mi-am dorit acest lucru“. Arun obişnuia să joace jocuri de noroc şi se droga. Deşi încercase să pună capăt acestor obiceiuri rele, nu reuşise. El era căsătorit şi odată s-a gândit că dacă ar avea un copil ar deveni mai responsabil. Însă, după ce s-a născut fetiţa lor, nimic nu s-a schimbat. Arun a spus: „În cele din urmă, soţia mea n-a mai suportat situaţia şi m-a părăsit, lăsând-o pe fiica noastră în grija unei mătuşi“.

În acest moment de deprimare totală, colegul său l-a invitat la Sala Regatului. Arun a mers şi, chiar dacă nu a înţeles mare lucru din ceea ce se analizase, i-a plăcut atmosfera călduroasă şi prietenoasă. După aceea, a început să asiste la întruniri cu regularitate şi a acceptat un studiu biblic, punând în acelaşi timp în practică ceea ce învăţa. Dorind foarte mult să-şi redreseze căsnicia, Arun a discutat cu soţia sa despre această chestiune; ea însă nu a putut crede că Arun se schimbase cu adevărat. Arun a spus: „I-am depus mărturie şi am invitat-o să-mi cunoască noii prieteni, dar ea a refuzat, spunându-mi că fusesem indus în eroare. Cu toate acestea, am continuat să o vizitez şi să o încurajez. După cinci luni, inima ei s-a mai înmuiat şi a venit cu mine la o întrunire. Nu după mult timp a acceptat un studiu biblic“.

În prezent, Arun, soţia sa şi fetiţa lor alcătuiesc o familie unită şi fericită. Cei doi soţi s-au botezat în 2001 la congresul de district din Bangkok. Mai mult decât atât, fratele mai mic al lui Arun, care ducea o viaţă imorală, a reacţionat şi el favorabil la vestea bună, iar în prezent este un vestitor nebotezat.

◼ EUROPA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 45

Populaţia: 727 550 200

Numărul vestitorilor: 1 456 309

Numărul studiilor biblice: 647 279

Din cauza unei boli congenitale, Eva, o tânără în vârstă de 25 de ani care locuieşte în Tirana, Albania, are numai 113 cm înălţime. În ciuda problemelor cu care se confruntă, ea activează ca pionieră auxiliară, chiar dacă unii oameni se amuză de statura ei. În loc să se supere, Eva este mereu cu zâmbetul pe buze şi îi tratează pe toţi cu respect, ceea ce poate fi remarcat de cei cu judecată. Printre aceste persoane era o doamnă a cărei fiică în vârstă de 26 de ani suferea de depresie. Doamna respectivă şi-a internat fiica în spital şi s-a asociat cu mai multe organizaţii religioase, sperând să găsească un leac pentru această boală. Într-o zi a observat chipul luminos al Evei şi a decis să-i facă o vizită. Când Eva a deschis uşa, doamna a întrebat-o dacă nu ar dori să studieze Biblia cu fiica ei. Bineînţeles că Eva a acceptat. Nu după mult timp, starea de sănătate a fetei a început să se îmbunătăţească atât de mult, încât mama tinerei a dorit să participe şi ea la studiu. În prezent, aceasta împreună cu fiica ei o însoţesc pe Eva la întruniri şi amândouă fac progrese spirituale.

Un tânăr din Belgia pe nume Benjamin a crescut într-o familie de Martori. Însă în anii adolescenţei el a început să ducă o viaţă duplicitară. În timp ce pretindea că trăieşte la înălţimea principiilor biblice, el s-a alăturat unui grup de tineri care consumau în exces băuturi alcoolice, se drogau şi fumau. În plus, Benjamin asculta muzică degradantă. Nu după mult timp a început să fie hărţuit de demoni; deseori a intrat în comă alcoolică — şi totuşi el continua să folosească droguri deosebit de puternice. Benjamin uitase parcă toate normele de igienă personală; apoi s-a îmbolnăvit foarte grav. Aflat în această stare jalnică, el a descoperit că aşa-zişilor lui prieteni nu le păsa câtuşi de puţin de el! În acel moment, Benjamin şi-a făcut o analiză profundă şi serioasă a vieţii şi a direcţiei în care se îndrepta. Dând dovadă de înţelepciune, el s-a decis să se îndrepte spre cei care îl iubeau cu adevărat, adică spre familia lui şi spre Iehova.

Totuşi, încă de la început, hotărârea sa a fost pusă la încercare. Atacurile demonilor erau tot mai înverşunate, iar prietena lui îl implora să nu se mai asocieze cu Martorii lui Iehova. Aceasta chiar a luat legătura cu preoţi catolici şi cu apostaţi pentru a-l determina să-şi schimbe părerea. Însă, cu sprijinul iubitor şi plin de răbdare al părinţilor lui şi al bătrânilor de congregaţie, Benjamin a început să-şi clădească o credinţă puternică în Iehova. El a înţeles că legea lui Dumnezeu este într-adevăr „desăvârşită şi înviorează sufletul“ (Ps. 19:7). Drept urmare, Benjamin a abandonat acel mod de viaţă. Sănătatea lui s-a îmbunătăţit şi el a găsit adevărata fericire.

În timp ce se afla în lucrarea de predicare stradală, un cuplu dintr-o congregaţie de limbă franceză din Marea Britanie a abordat două doamne din Zimbabwe. Martorii le-au explicat că le propuneau oamenilor studii biblice gratuite la domiciliu şi le-au întrebat dacă vorbeau franceza. Deşi nu cunoşteau franceza, cele două doamne şi-au exprimat totuşi dorinţa de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Nu după mult timp, amândouă au început să asiste la studiul de carte al congregaţiei. La sfârşitul primului studiu de carte la care au mers, un frate le-a relatat experienţa lui Nathan Muchinguri din Zimbabwe, care apare la pagina 20 a Anuarului pe 2002. Când au văzut fotografia de la pagina 21, a fratelui Muchinguri şi a soţiei sale, ele au rămas deosebit de surprinse. Era o fotografie a bunicilor lor! Ele au explicat că în Zimbabwe au locuit departe de familia lor şi că pierduseră orice legătură cu aceasta. Fireşte, ele au întrebat dacă pot păstra Anuarul. Cele două doamne studiază acum cu regularitate, fiind încurajate de exemplul de fidelitate al bunicilor lor.

În timp ce slujeau într-un teritoriu izolat din Republica Cehă, două surori au întâlnit o doamnă ospitalieră care le-a invitat în casă. Însă ea avea deja opinii categorice referitoare la unele subiecte biblice, ca de exemplu ce înseamnă a avea „daruri ale spiritului“ (1 Cor. 14:12). Mai mult decât atât, doamna a refuzat să citească din Traducerea lumii noi, preferând să folosească propria ei Biblie, versiunea ecumenicală. După o discuţie de o oră care aparent nu a dat rezultate, surorile au trebuit să plece în grabă ca să prindă trenul. Pe bună dreptate, ele erau foarte bucuroase că acea vizită se încheiase. Însă una dintre surori şi-a dat seama că-şi uitase Biblia şi notiţele acasă la doamna respectivă, iar aceasta însemna că trebuiau să se întoarcă. Ce surpriză plăcută le aştepta! Doamna a spus că şi-a permis să examineze Biblia surorii; ea a apreciat calitatea traducerii, trimiterile şi concordanţa. Apoi a întrebat dacă ar putea primi şi ea un exemplar al Traducerii lumii noi. Mai mult decât atât, ea a fost de acord să înceapă un studiu biblic. De atunci şi mama ei participă la studiu.

O soră din Reykjavík, Islanda, lucrează la Institutul de Cercetări Marine, care elaborează programe de instruire în domeniul pescuitului. Nu cu mult timp în urmă, 14 persoane din câteva ţări în curs de dezvoltare au participat la un astfel de program cu o durată de şase luni. Sora i-a oferit fiecărui cursant câte un exemplar al cărţii Există un Creator care se interesează de voi? Ea a pus la dispoziţia acestora exemplare ale cărţii în limbile chineză, engleză, portugheză, spaniolă şi vietnameză. Toţi cei 14 cursanţi au acceptat cartea. Un domn şi o doamnă s-au luminat la faţă când au văzut o publicaţie în limba lor. „Nu-mi vine să cred!“, a exclamat domnul respectiv. „Sunt foarte uimit. De unde o aveţi?“ Un bărbat din Uganda citise deja cartea şi le-a recomandat-o şi altora. O doamnă din Cuba a spus că dorea un exemplar al cărţii deoarece fetiţa ei în vârstă de 13 ani a început să-i pună unele întrebări dificile referitoare la viaţă.

Înainte ca acei cursanţi să se întoarcă în ţările lor, sora i-a informat că a pus mai multe publicaţii (10 cărţi Cunoştinţa, 30 de reviste şi 10 broşuri) pe o masă din sala de clasă. Astfel, cursanţii puteau lua cu ei acele publicaţii ca să le citească în avion când se întorceau acasă. Nu este greu de imaginat că primul lucru pe care sora l-a făcut luni dimineaţă, după plecarea cursanţilor, a fost să meargă în acea sală de clasă. Ea a spus: „Mă aşteptam să mai găsesc câteva cărţi şi câteva reviste, însă pe masă nu mai rămăsese nimic!“

Un tânăr din Letonia, căruia îi vom spune Arthur, nu credea deloc în Dumnezeu. Totuşi, lui îi era greu să accepte teoria evoluţiei oamenilor din maimuţe. În 1996, Arthur a avut o serie de probleme grave şi a fost închis. Acolo, el a început să se gândească mai serios la viaţă. Când a fost vizitat de părinţii lui, aceştia l-au îndemnat să citească Biblia, gândindu-se că aceasta l-ar putea ajuta. Apoi, în 1998, în timp ce Arthur scria o scrisoare, un deţinut din celula sa i-a oferit o carte pe care să o folosească drept suport pentru a scrie. Aceasta era chiar Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ. Din curiozitate, Arthur a deschis-o şi, fiind absorbit de ea, a citit-o în trei zile. Un alt deţinut avea un exemplar al cărţii Cunoştinţa. Când a observat interesul lui Arthur faţă de Biblie, el i-a oferit cartea. De asemenea, i-a dat şi adresa unui Martor pe care îl cunoştea.

Arthur i-a scris acestuia şi, mai apoi, a început să studieze Biblia prin corespondenţă. Când a fost eliberat din închisoare, în aprilie 2000, el a început imediat să asiste la întrunirile congregaţiei. Însă ce putem spune despre părinţii lui, care îl încurajaseră să citească Biblia? Bineînţeles că Arthur le-a vorbit despre noua lui credinţă. Care a fost rezultatul? Şi ei au început să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Imaginaţi-vă bucuria pe care au simţit-o când s-au botezat împreună la congresul special de o zi care s-a ţinut în martie 2002!

În tinereţe, un chirurg ortoped din Spania a urmat cursurile unui seminar religios ca să se facă preot. Devenind confuz, după trei ani el a plecat de acolo ateu. Deşi avea o opinie proastă despre Martorii lui Iehova, el a dorit să afle cum pot aceşti oameni „simpli“ să aibă o înţelegere atât de profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, în vreme ce el, care petrecuse ani la rând la seminar, cunoştea atât de puţine lucruri. Interesul său faţă de Martori a crescut când, cu o anumită ocazie, personalul medical al unui spital a avut prejudecăţi faţă de el. Acest fapt i-a reamintit de modul în care sunt uneori trataţi Martorii lui Iehova. După acea întâmplare, chirurgul a acceptat un studiu biblic gratuit la domiciliu. În scurt timp, el a devenit atât de impresionat de ceea ce învăţa, încât a început să studieze de trei ori pe săptămână! De asemenea, el a început să asiste la toate întrunirile şi s-a înscris la Şcoala de Minister Teocratic. Recent, el s-a botezat.

◼ AFRICA

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 739 543 571

Numărul vestitorilor: 915 262

Numărul studiilor biblice: 1 550 572

În Benin, lucrarea de construire a Sălilor Regatului îi entuziasmează foarte mult pe fraţi, oferindu-se astfel o bună mărturie. Cu ocazia dedicării unei Săli a Regatului, un membru proeminent al comunităţii locale i-a spus unuia dintre Martorii lui Iehova: „Biserica dumneavoastră este cel mai frumos loc de închinare din zonă, şi mereu va fi aşa. De ce afirm aceasta eu, un catolic zelos? Deoarece, nu cu mult timp în urmă, comunitatea noastră catolică a primit 17 000 000 CFA [23 000 de dolari americani] ca să termine lucrarea de construire a bisericii, care s-a început în anii ’50. Însă clericii au dat o altă întrebuinţare banilor. O altă comunitate catolică din cealaltă parte a oraşului a economisit 3 000 000 CFA [4 000 de dolari americani] ca să construiască o biserică în acea zonă; şi aceşti bani au «dispărut». De aceea vă spun că această clădire este şi va rămâne cea mai frumoasă din oraş“.

În unele ţări, persoanele interesate iau poziţie cu greu de partea adevărului biblic din cauza ataşamentului pe care îl au faţă de fetişuri. De exemplu, membrii unei familii din Côte d’Ivoire îndeplineau în fiecare zi ritualuri în cinstea fetişului lor. Când una dintre fete a luat poziţie de partea adevărului biblic şi a refuzat să mai practice închinarea falsă, familia a început să se teamă că un blestem va cădea asupra ei. Cu toate acestea, tânăra şi-a păstrat hotărârea, lucru care a atras împotrivirea membrilor familiei, care au forţat-o să plece de acasă. Însă ea nu a avut resentimente faţă de aceştia, ci a continuat să-i viziteze şi i-a încurajat cu amabilitate să analizeze punctul de vedere al lui Dumnezeu referitor la închinarea falsă.

Drept rezultat, bunica ei a început să manifeste interes faţă de Biblie. Ea chiar şi-a rugat nepoata să se întoarcă acasă, lucru pe care aceasta l-a şi făcut. Bunica tinerei a progresat din punct de vedere spiritual şi s-a botezat la vârsta de 62 de ani. Impresionată de ceea ce bunica învăţase, mama tinerei a început şi ea să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, iar în prezent le depune mărturie altor persoane. Da, trei generaţii au fost eliberate din lanţurile închinării false; aceasta deoarece tânăra şi-a păstrat integritatea faţă de Iehova şi a dat dovadă de iubire faţă de familia ei.

Fraţii din Mozambic vizitează închisorile cu regularitate pentru a conduce cursuri de studiere a Bibliei cu deţinuţii. În 2001, mai mulţi deţinuţi dintr-o închisoare au evadat. Însă cei care participau la aceste cursuri au refuzat să fugă. Funcţionarii închisorii au observat aceasta şi i-au lăudat pe Martorii lui Iehova pentru lucrarea lor. În prezent, funcţionarii îi încurajează pe toţi deţinuţii să studieze cu fraţii. Datorită îmbunătăţirilor remarcabile pe care le-au făcut în conduita lor, la doi deţinuţi li s-a redus deja pedeapsa. Unul dintre aceştia doreşte să se boteze la următorul congres de district.

Judith, o tânără în vârstă de 27 de ani care locuieşte în Namibia, a rămas paralizată de la gât în jos din cauza unui accident de maşină. Ea a început să se gândească la sinucidere, spunându-şi: „De ce mi s-a întâmplat chiar mie?“ Membri ai diferitelor biserici au vizitat-o şi s-au rugat pentru ea ca să poată merge din nou. Deoarece nu primeau nici un răspuns la rugăciuni, aceştia i-au spus că, probabil, Dumnezeu o pedepsea dintr-un anume motiv. Astfel, ea a început să se gândească şi mai mult la sinucidere. Totuşi, Judith a dorit să afle de ce o pedepsea Dumnezeu. Astfel că, într-o zi, ea a rugat-o pe mama ei să-l invite acasă pe un pastor al unei biserici locale. În timp ce îl aştepta pe pastor, la uşă au sunat Martorii lui Iehova. Judith a acceptat să studieze Biblia cu ajutorul cărţii Cunoştinţa, sperând ca Biblia să-i răspundă la întrebările care o frământau. Studiind capitolul opt, intitulat „De ce permite Dumnezeu suferinţa?“, ea a aflat că accidentul pe care l-a avut nu a fost cauzat de Dumnezeu. „Imaginaţi-vă cât de uşurată şi de bucuroasă m-am simţit când am descoperit că lucrurile rele nu sunt cauzate de Iehova!“, a exclamat ea. Judith a continuat să studieze, şi-a dedicat viaţa lui Iehova, iar acum aşteaptă cu nerăbdare noul sistem, când va fi din nou sănătoasă.

În timpul genocidului care a avut loc în Rwanda în 1994, o tânără pe nume Chantal s-a refugiat în Burundi, o ţară vecină. Acolo, ea a găsit un exemplar al cărţii Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ, carte pe care a citit-o în întregime. După ce s-a întors în Rwanda, ea nu a reuşit să-i găsească pe Martorii lui Iehova, fiindcă locuia împreună cu familia ei într-o zonă izolată. Însă mama ei a întâlnit doi vestitori ai Regatului care depuneau mărturie într-o piaţă. Pentru a o întâlni pe Chantal, vestitorii i-au dat mamei ei o bucată de hârtie pe care au scris zilele în care veneau la piaţă. Într-una din zilele respective, Chantal a stat la intrarea în piaţă, ţinând în mână acea bucată de hârtie astfel încât toţi cei care treceau să o poată observa. Cât de încântată a fost când fraţii au văzut-o şi au făcut cunoştinţă cu ea! Observând interesul ei sincer, aceştia au invitat-o la Comemorare. Chantal a dat curs invitaţiei lor, chiar dacă a trebuit să meargă pe jos două zile până la locul unde avea să se ţină întrunirea!

De atunci, Chantal merge la întruniri cu regularitate, în ciuda distanţei mari pe care trebuie să o parcurgă. Din păcate, familia ei s-a împotrivit. Odată, unul dintre fraţii ei chiar a gonit-o de acasă ameninţând-o cu o macetă! Însă Chantal şi-a păstrat hotărârea. După un an, întrunirile au început să se ţină mai aproape de casa ei; distanţa era totuşi de opt ore de mers pe jos. Dar, pentru prima dată, se putea ţine un studiu biblic cu Chantal. Nu după mult timp, ea şi-a dedicat viaţa lui Iehova, iar în prezent slujeşte ca pionieră regulară. Dar ce se poate spune despre membrii familiei ei? Aceştia şi-au schimbat radical atitudinea. Fratele ei care o gonise de acasă este în prezent pionier regular, un alt frate de-al ei s-a botezat recent, iar mama tinerei este o vestitoare nebotezată. Mai mult decât atât, în zona respectivă a fost formată o grupă izolată. Acum, ei au de mers pe jos numai cinci minute ca să asiste la întruniri.

Thembisile este o soră zeloasă care locuieşte în apropierea unuia dintre kraalurile, sau satele regale, din Swaziland. Ea şi-a propus să le depună mărturie locuitorilor din kraal, dar s-a lovit de o problemă: zona respectivă era supravegheată cu stricteţe. După ce s-a rugat în legătură cu această problemă, ea şi-a adunat tot curajul şi s-a îndreptat spre kraal. Sora le-a depus mărturie gardienilor, iar unul dintre aceştia a acceptat broşura Poţi să fii prieten cu Dumnezeu! După ce i-au pus câteva întrebări şi au percheziţionat-o, aceştia i-au permis să intre — spre încântarea ei. Thembisile a fost şi mai uimită când a observat atitudinea prietenoasă a celor care locuiau acolo. În prezent, ea lucrează teritoriul cu regularitate şi a început trei studii biblice. În plus, gardienii o întâmpină cu multă căldură. De fapt, unul dintre ei i-a spus într-o zi: „Nu vă faceţi griji doamnă. Intraţi. Faceţi o lucrare excelentă aici“.

◼ CELE DOUĂ AMERICI

Numărul ţărilor şi teritoriilor: 56

Populaţia: 807 517 534

Numărul vestitorilor: 3 023 062

Numărul studiilor biblice: 2 676 288

Într-un mic oraş din Argentina, două pioniere speciale au observat un cuplu împingând un cărucior în care se afla un câine rănit. Pionierele s-au oferit să-i ducă cu maşina lor la medicul veterinar. Cei doi soţi au acceptat cu recunoştinţă, mai ales că nici unul dintre vecinii lor nu se oferise să-i ajute. Surorile au aflat că domnul era un catihet catolic şi că participa cu soţia sa la toate procesiunile locale ţinute în onoarea sfinţilor. Însă, deşi erau membri activi ai Bisericii Catolice, ei au acceptat revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă! După ce i-au vizitat pe cei doi soţi aproape doi ani, pionierele i-au invitat la Comemorare. Deşi în seara respectivă a plouat cu găleata, cei doi soţi au venit şi au fost foarte impresionaţi de primirea călduroasă care li s-a făcut. În plus, ei au afirmat că atunci a fost pentru prima dată când au înţeles semnificaţia Cinei Domnului. În prezent, ei studiază Biblia cu regularitate şi asistă la toate întrunirile, fără să ţină cont de ceea ce spun vecinii lor, care sunt catolici.

Aflându-se în lucrarea de predicare, o pionieră şi o vestitoare din Barbados au trecut pe lângă o femeie care se afla la uşa casei sale. Ele au început să-i depună mărturie, însă au fost surprinse când, ca şi cum ar fi aşteptat pe cineva, doamna le-a spus: „Vă rog, intraţi. Am să-mi aduc Biblia“. Surorile au intrat în casă, au discutat cu locatara şi i-au arătat cum se desfăşoară un studiu, analizând prima lecţie din broşura Ce pretinde. După aceea, doamna a întrebat-o pe pionieră dacă ea era persoana care a sunat-o şi i-a propus un studiu biblic gratuit, programându-l chiar în acea dimineaţă. Pioniera a explicat: „I-am răspuns că nu eu o sunasem. Aşadar, indiferent cine a sunat, se părea că nu venise. Însă noi suntem bucuroase că am ajuns chiar la 11.30, când ar fi trebuit să se ţină studiul“. Doamna progresează şi a început să asiste deja la întruniri.

Pieţele în aer liber pot fi un teritoriu excelent pentru predicare. O misionară din Bolivia a relatat următoarele: „Soţul meu i-a oferit un tract unei doamne care vindea produse din căruţa ei într-o piaţă a fermierilor. Doamna a fost prietenoasă. De aceea m-am întors şi m-am oferit să studiez Biblia cu ea, folosind broşura Ce pretinde. «Vom studia aici?», m-a întrebat ea. «Nu-i nici o problemă», i-am răspuns. «Sunt obişnuită cu aceasta». Acum, de fiecare dată când sosesc, ea mă invită să mă aşez pe o băncuţă şi studiem chiar acolo lângă căruţa ei. Când are cumpărători, ea merge să-i servească, după care reluăm studiul“.

O doamnă din Canada a primit de la un prieten un exemplar al publicaţiei Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, care i-a plăcut foarte mult. Doamna s-a gândit că ar trebui să cunoască mai multe lucruri şi, drept urmare, a accesat pe Internet site-ul oficial al Martorilor lui Iehova (www.watchtower.org). Apoi a scris o scrisoare prin care solicita un studiu biblic şi un exemplar al cărţii Cunoştinţa. Când două surori au luat legătura cu ea şi i-au oferit cartea, doamna a ţinut-o strâns în mână şi a promis că până a doua zi dimineaţă o va citi în întregime! Seara următoare ea a asistat pentru prima dată la o întrunire. Ea s-a simţit foarte bine printre fraţii şi surorile de acolo. A progresat repede, iar acum este o vestitoare nebotezată. Obiectivul ei este să se boteze.

În Columbia, o doamnă pe nume Sol era ţintuită la pat din cauza unei infirmităţi. Ea nu dorea să vadă pe nimeni altcineva în afară de membrii familiei sale. Într-o zi, un vecin care era Martor al lui Iehova i-a oferit mamei lui Sol câteva exemplare ale revistelor Turnul de veghe şi Treziţi-vă! şi i-a spus să i le dea şi fiicei ei. În cele din urmă, Sol a fost de acord să stea de vorbă cu vecinul ei. Acesta s-a oferit să studieze Biblia cu ea. Sol a acceptat şi, după aproape un an, a asistat la Comemorare. Aceasta a fost pentru prima dată în şapte ani când a ieşit din casă. Două zile mai târziu, ea a asistat pentru prima dată la un congres. Deşi nici măcar nu poate sta în picioare, Sol participă în prezent la ministerul de teren. În ce mod? Fraţii au conceput pentru ea un pat special, cu ajutorul căruia ei o duc pe Sol la fiecare uşă. Datorită exemplului şi încurajării lui Sol, mama ei este în prezent botezată, iar un frate şi o soră de-ai ei sunt pionieri.

Doi soţi din Costa Rica, numiţi nu demult pionieri speciali, au vizitat o doamnă din teritoriul lor. Ei i-au spus că filiala Martorilor lui Iehova primise un telefon de la nora ei — o Martoră din Statele Unite —, care s-a interesat dacă nu ar putea cineva s-o viziteze pe soacra ei. „Spre surprinderea noastră“, au relatat pionierii, „această doamnă, în vârstă de 65 de ani, a început să plângă. Ea a spus că nu-i venea să creadă că deja sosisem, deoarece nu demult discutase cu nora ei, care o încurajase să asculte ce au de spus Martorii. Nu şi-a imaginat că vom veni atât de repede.“

Conform celor spuse de pionieri, a fost pentru prima dată când doamna respectivă a dorit să discute cu Martorii. Ea era o catolică devotată şi în ultimii 12 ani studiase în mod detaliat învăţăturile catolice ca să le poată preda şi altora. Pionierii au fost încântaţi să-i răspundă la multele întrebări pe care le ridicase cu privire la Biblie şi la Martorii lui Iehova. Mai apoi, ea a acceptat un studiu biblic. Soţul şi fiica lor au dorit să cunoască şi ei mai multe lucruri despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Un membru al familiei Betel din Puerto Rico a relatat: „M-am gândit să-i ofer comandantului de la inspectoratul de poliţie revista Treziţi-vă! din 8 iulie 2002, intitulată «De ce avem nevoie de poliţişti?» El a apreciat foarte mult articolele şi mi-a propus să le ofer câteva exemplare primarului şi celor care lucrau la celelalte secţii de poliţie din zonă. Unul dintre ofiţeri chiar m-a dus cu maşina poliţiei la toate secţiile de poliţie. În plus, el mi-a permis să le aduc celor aflaţi în subordinea sa şi alte numere viitoare ale revistei. «Astfel forţele de poliţie vor primi exact ceea ce au nevoie: ajutor psihologic şi spiritual», a spus el“. Într-o singură lună, acest betelist a vizitat opt secţii de poliţie, mulţi dintre ofiţeri dorind şi alte reviste. În total, el a oferit 164 de reviste şi a stabilit cinci trasee cu reviste.

Pe insulele Trinidad şi Tobago, o doamnă care 25 de ani a fost o membră proeminentă a Bisericii Nazarineene a asistat la cuvântarea publică a supraveghetorului de circumscripţie, răspunzând astfel invitaţiei unui coleg de muncă. După întrunire, supraveghetorul a abordat-o şi a purtat cu ea o discuţie prietenoasă. Aceasta a uimit-o pentru că la biserica ei oamenii se asociau unii cu alţii pe baza rasei şi a clasei sociale. Şi, cum soţul ei era de o altă rasă, persoanele cu care se asocia la biserică se purtau nepoliticos cu ea. De aceea, experienţa prin care a trecut la Sala Regatului şi încurajarea primită din partea supraveghetorului de circumscripţie au determinat-o să accepte un studiu biblic. După şase luni, ea a devenit vestitoare nebotezată, raportând în fiecare lună între 70 şi 100 de ore. Doamna respectivă s-a botezat la Congresul de District „Proclamatori zeloşi ai Regatului“ din 2002 şi îşi doreşte să devină o pionieră regulară. De asemenea, ea îşi ajută fiica în vârstă de şapte ani, care în prezent ţine teme la Şcoala de Minister Teocratic.

În Uruguai, un vânzător ambulant care vindea lănţişoare cu crucifixe a sunat la uşa unei Martore. Sora a profitat de această ocazie pentru a-i explica cu ajutorul Bibliei motivul pentru care nu putea accepta produsele lui. Vânzătorul i-a respectat punctul de vedere şi, în plus, s-a arătat interesat de lucrurile spirituale. El a spus că se asociase cu mai multe religii pentru a găsi răspunsuri la întrebările lui, însă fără nici un rezultat. La sfârşitul discuţiei, el a afirmat că bisericile erau mai interesate de bani decât de a-i ajuta pe oameni din punct de vedere spiritual. Înainte ca acesta să plece, sora l-a invitat la Sala Regatului.

După aceea, ea nu l-a mai văzut decât după un an, când a apărut din nou la uşa ei. Spre surprinderea surorii, domnul respectiv a spus: „Acum mă aflu aici nu ca să vă vând ceva, ci pentru a vă informa că am ajuns cu studiul la capitolul 15 al cărţii Cunoştinţa“. El a explicat că şi familia lui studia şi participa la întruniri. Înainte de a pleca, el a spus: „Ne vedem cu toţii săptămâna următoare la congres“.

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Noua Zeelandă

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Tahiti

[Legenda fotografiei de la pagina 43]

Papua-Noua Guinee

[Legenda fotografiei de la pagina 47]

Thailanda

[Legenda fotografiei de la pagina 47]

India

[Legenda fotografiei de la pagina 47]

Japonia

[Legenda fotografiei de la pagina 51]

Marea Britanie

[Legenda fotografiei de la pagina 51]

Albania

[Legenda fotografiei de la pagina 51]

Spania

[Legenda fotografiei de la pagina 56]

Namibia

[Legenda fotografiei de la pagina 56]

Benin

[Legenda fotografiei de la pagina 56]

Congo (Kinshasa)

[Legenda fotografiei de la pagina 60]

Canada

[Legenda fotografiei de la pagina 60]

Tobago

[Legenda fotografiei de la pagina 60]

Bolivia