Întrebări de la cititori
De ce se spune în 2 Samuel 21:7-9 că David „a avut milă de Mefiboșet”, dar apoi că l-a predat pe Mefiboșet pentru a fi executat?
O citire fugitivă a acestei relatări i-ar putea determina pe unii să-și pună întrebarea de mai sus. Vom vedea că, în realitate, este vorba despre două persoane cu același nume și vom înțelege ce putem învăța din acest episod.
Regele Saul al Israelului a avut șapte fii și două fiice. Fiul său întâi născut a fost Ionatan. Mai târziu, Rițpa, concubina lui Saul, i l-a născut pe Mefiboșet. Demn de remarcat este că și Ionatan a avut un fiu cu numele Mefiboșet. Astfel, regele Saul a avut atât un fiu, cât și un nepot cu același nume.
La un moment dat, Saul a încercat să-i extermine pe gabaoniți, care locuiau printre israeliți. Din câte se pare, câțiva dintre ei chiar au fost uciși. Această acțiune a fost, categoric, greșită. De ce? Deoarece, în timpul lui Iosua, căpeteniile israeliților au încheiat un legământ de pace cu gabaoniții. (Ios. 9:3-27)
Acest legământ era încă în vigoare în timpul regelui Saul. Încălcându-l, regele a încercat să-i extermine pe gabaoniți, ceea ce a adus „asupra lui Saul și asupra casei lui . . . vină de sânge”. (2 Sam. 21:1) Ulterior, când David a devenit rege, gabaoniții care supraviețuiseră i-au vorbit despre această nedreptate gravă. David i-a întrebat cum putea face ispășire pentru fapta reprobabilă a lui Saul, pentru ca Iehova să binecuvânteze din nou țara. Ei nu au pretins bani, ci au cerut ca șapte fii ai celui care „a pus la cale exterminarea” lor să fie predați pentru a fi omorâți. (Num. 35:30, 31) David le-a îndeplinit cererea. (2 Sam. 21:2-6)
Pe atunci, Saul și Ionatan nu mai erau în viață deoarece fuseseră uciși în luptă. Mefiboșet, fiul lui Ionatan, trăia. El nu s-a implicat în atacul bunicului său asupra gabaoniților. David încheiase un legământ cu Ionatan, care avea să le aducă foloase și urmașilor săi, inclusiv lui Mefiboșet, fiul lui Ionatan. (1 Sam. 18:1; 20:42) Relatarea spune: „Regele [David] a avut milă de Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului pe care David și Ionatan, fiul lui Saul, îl făcuseră înaintea lui Iehova”. (2 Sam. 21:7)
Totuși, David a îndeplinit cererea gabaoniților, predându-le doi fii ai lui Saul – dintre care unul se numea Mefiboșet – și cinci nepoți. (2 Sam. 21:8, 9) Astfel, a fost înlăturată vina de sânge care apăsa asupra Israelului.
Acest episod este mai mult decât o pagină de istorie. Legea lui Dumnezeu spunea în mod clar: „Copiii să nu fie omorâți pentru ceea ce fac tații lor”. (Deut. 24:16) Iehova nu ar fi aprobat uciderea celor doi fii ai lui Saul și a celor cinci nepoți ai săi dacă aceștia ar fi fost nevinovați. În continuare, acea lege spunea: „Un om va fi omorât doar pentru propriul păcat”. Din câte se pare, cei șapte urmași ai lui Saul care au fost uciși au avut o implicare în încercarea acestuia de a-i extermina pe gabaoniți. Astfel, cei șapte au plătit pentru faptele lor.
Din această relatare, învățăm că o persoană nu-și poate justifica acțiunile rele gândindu-se sau spunând că nu face altceva decât să respecte instrucțiunile. Un proverb care reflectă multă înțelepciune afirmă: „Netezește cărarea piciorului tău și toate căile tale vor fi sigure”. (Prov. 4:24-27; Ef. 5:15)