Răbdarea, o caracteristică a serviciului nostru creştin
1. Cum a demonstrat Iehova răbdare faţă de omenire?
1 Dumnezeu a manifestat întotdeauna răbdare în relaţiile sale cu omenirea (Ex. 34:6; Ps. 106:41–45; 2 Pet. 3:9). O dovadă remarcabilă a răbdării sale pline de iubire este lucrarea de predicare a Regatului, care se desfăşoară la nivel mondial. Iehova are răbdare cu oamenii de aproape două mii de ani şi continuă şi astăzi să-i atragă la el pe cei cu inima sinceră (Ioan 6:44). Cum putem imita şi noi răbdarea lui Iehova în lucrarea de predicare?
2. Cum putem manifesta răbdare când ne parcurgem teritoriul?
2 În lucrarea din casă în casă: Imităm răbdarea lui Iehova dacă ‘nu încetăm’ să predicăm în teritoriile unde oamenii nu s-au arătat deocamdată interesaţi de vestea bună (Fap. 5:42). Suportăm cu răbdare indiferenţa, batjocurile şi opoziţia în lucrarea de predicare (Mar. 13:12, 13). De asemenea, demonstrăm răbdare când continuăm să udăm seminţele adevărului, chiar dacă uneori este greu să-i găsim acasă pe cei care au manifestat interes.
3. De ce avem nevoie de răbdare când facem vizite ulterioare şi când conducem studii biblice?
3 La studiile biblice: Avem nevoie de răbdare dacă vrem să vedem o plantă ajungând la maturitate. O putem îngriji, dar nu-i putem grăbi creşterea (Iac. 5:7). În mod asemănător, creşterea spirituală are loc treptat şi în etape (Mar. 4:28). Poate că persoanelor cu care studiem le este greu să renunţe la convingeri religioase false sau la obiceiuri condamnate în Biblie. N-ar trebui să încercăm să grăbim creşterea presându-i pe elevii noştri să facă schimbări. Dacă avem răbdare cu ei, le vom acorda suficient timp pentru ca spiritul lui Dumnezeu să acţioneze asupra inimii lor (1 Cor. 3:6, 7).
4. Cum ne poate ajuta răbdarea să le depunem mărturie în mod eficient rudelor care nu ne împărtăşesc convingerile?
4 Cu rudele care nu ne împărtăşesc convingerile: Cu toate că dorim foarte mult ca rudele noastre care nu ne împărtăşesc convingerile să înveţe adevărul, demonstrăm răbdare faţă de ele aşteptând momentul potrivit pentru a le predica şi fiind atenţi să nu le copleşim cu prea multe informaţii (Ecl. 3:1, 7). Între timp, le depunem mărturie prin purtarea noastră şi suntem gata oricând să le vorbim despre credinţa noastră cu blândeţe şi respect profund (1 Pet. 3:1, 15). Cu siguranţă, manifestând răbdare în lucrarea de predicare, vom fi mai eficienţi şi îi vom bucura inima Tatălui nostru ceresc.