Ce prioritate avem?
1. Cum a arătat Isus că lucrarea de predicare era importantă pentru el?
1 Pentru Isus, lucrarea de predicare a avut prioritate. El a parcurs pe jos sute de kilometri de-a lungul Palestinei ca să predice la cât mai mulţi oameni. Isus a dus o viaţă simplă pentru a se putea dedica lucrării de predicare (Mat. 8:20). Vrând ca Isus să le vindece bolnavii, mulţimile au încercat cu o anumită ocazie să-l împiedice să plece. Atunci Isus le-a spus: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:43).
2. De ce a fost lucrarea de predicare atât de importantă pentru Isus?
2 De ce a fost lucrarea de predicare atât de importantă pentru Isus? Principala sa preocupare a fost sfinţirea numelui lui Iehova (Mat. 6:9). El l-a iubit pe Tatăl său ceresc şi, de aceea, a vrut să facă voinţa Sa şi să respecte toate poruncile Lui (Ioan 14:31). În plus, i-a păsat cu adevărat de oameni şi a vrut să-i ajute (Mat. 9:36, 37).
3. Cum putem arăta că punem pe primul loc lucrarea de predicare?
3 Să-l imităm pe Isus: În această lume, care ne răpeşte tot mai mult timp şi încearcă să ne distragă prin numeroase metode, nu este uşor să punem pe primul loc lucrarea de predicare, la fel ca Isus (Mat. 24:37–39; Luca 21:34). Prin urmare, trebuie ‘să ne asigurăm de lucrurile mai importante’, rezervându-ne timp ca să ne pregătim pentru predicare şi să participăm cu regularitate la această lucrare (Filip. 1:10). Să ne străduim să ducem mereu o viaţă simplă şi să nu ne folosim din plin de lume (1 Cor. 7:31).
4. De ce este important ca lucrarea de predicare să aibă prioritate în viaţa noastră?
4 Când nu are mult timp la dispoziţie, un om înţelept face mai întâi ce este mai important. Dacă, de exemplu, află că se apropie o furtună periculoasă, el îşi va folosi timpul şi energia pentru a-şi pune la adăpost familia şi pentru a-şi avertiza semenii. El va amâna activităţile mai puţin importante. Timpul rămas până la „furtuna“ Armaghedonului s-a scurtat (Ţef. 1:14–16; 1 Cor. 7:29). Pentru a ne salva pe noi şi pe cei care ne ascultă, trebuie să fim mereu atenţi la noi şi la predarea noastră, atât în congregaţie, cât şi în afara ei (1 Tim. 4:16). Într-adevăr, vom supravieţui dacă lucrarea de predicare are prioritate în viaţa noastră.