Să ne interesăm sincer de semeni dovedind bunătate
1 Aducându-şi aminte de momentul când a stat de vorbă pentru prima oară cu o Martoră a lui Iehova, o doamnă care avea prejudecăţi faţă de Martori a spus: „Efectiv, nu-mi amintesc despre ce am discutat, dar ceea ce îmi amintesc este că ea a fost foarte amabilă cu mine, foarte ospitalieră şi smerită. M-am simţit efectiv atrasă spre ea ca persoană“. Aceste cuvinte arată cât de important este să ne interesăm sincer de oamenii cărora le predicăm. — Filip. 2:4.
2 Iubirea este bună: O modalitate prin care putem arăta că ne iubim semenii este aceea de a le arăta bunătate (1 Cor. 13:4). Un om bun este sincer preocupat de bunăstarea altora şi se străduieşte să-i ajute. Evident, lucrarea de predicare este o dovadă de bunătate. Însă trebuie să dovedim că ne preocupăm de alţii şi în alte moduri, nu numai predicându-le vestea bună. Prin felul în care ne comportăm cu oamenii — atitudinea noastră prietenoasă, manierele şi cuvintele noastre, modul în care îi ascultăm, modul în care le vorbim şi chiar în care îi privim — arătăm că într-adevăr ne pasă de ei. — Mat. 8:2, 3.
3 În plus, interesul plin iubire faţă de semeni ne va îndemna să le oferim ajutor practic. Odată, un pionier predica din casă în casă. Când a aflat că fratele era Martor, o doamnă în vârstă i-a spus imediat că nu avea timp, adăugând că tocmai se urcase pe o scară şi încerca să schimbe un bec în bucătărie când a sunat el la uşă. Pionierul i-a răspuns: „Nu cred că e bine să faceţi acest lucru singură“. Doamna l-a poftit înăuntru. El a schimbat becul şi apoi a plecat. Când fiul doamnei a trecut pe la ea să vadă ce mai face, ea i-a povestit tot ce se întâmplase. El a fost atât de impresionat, încât l-a căutat pe frate ca să-i mulţumească. Ei au purtat o discuţie frumoasă, iar fiul doamnei a acceptat să studieze Biblia.
4 Arătând bunătate, noi reflectăm iubirea pe care Iehova o are faţă de oameni şi înfrumuseţăm mesajul despre Regat. Aşadar, ‘să ne recomandăm întotdeauna ca miniştri ai lui Dumnezeu prin bunătatea noastră’. — 2 Cor. 6:4, 6.